INTERVIU Cristian Mungiu, de la Londra la New York, cu filmul „Bacalaureat“: „Parcă am luat peste nota 8 la Bac“

Regizorul Cristian Mungiu la Festivalul de film de la Cannes

Regizorul Cristian Mungiu, laureat în acest an cu Premiul pentru regie în cadrul celei de-a 69-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, a fost prezent la Londra cu cel mai recent lungmetraj al său, „Bacalaureat“, în cadrul London Film Festival organizat de Institutul Britanic de Film. Regizorul, al cărui film este prezentat în aceste zile şi la New York, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Adevărul.

Corespondenţă de Andrei Vornicu de la Londra

Pelicula "Bacalaureat" a fost selecţionată la Londra, alături de alte două filme româneşti, "Sieranevada" (regia Cristi Puiu) şi "Inimi cicatrizate" (regia Radu Jude). A fost prima ediţie în care sunt selecţionate trei producţii româneşti de lungmetraj. Întâmpinat cu reacţii entuziaste din partea criticii britanice şi nu numai, drepturile de distribuţie ale filmului au fost achiziţionate de aproximativ 30 de ţări încă din timpul redactării scenariului. La  cea de-a doua proiecţie din cadrul festivalului, la cinematograful Curzon Soho, a participat şi actriţa Anamaria Marinca.

Cristian Mungiu a răspuns la câteva întrebări, în exclusivitate pentru Adevărul.

Adevărul: Sunteţi prezent cu Bacalaureat în cadrul London Film Festival. Ce fel de relevanţă sau importanţă are pentru un cineast român participarea la acest festival? 

Cristian Mungiu: Pentru mine e o etapă în promovarea filmului pentru distribuţia lui în Marea Britanie. BFI London Film Festival e cel mai important festival de film din Marea Britanie. Am început să vin aici încă de la primul meu film, deci n-aş putea spune neapărat că are un impact extraordinar asupra carierei mele în momentul de faţă, dar e un festival de mare calitate, cu o selecţie foarte bună, şi e cel mai bun moment pentru a-ţi face cunoscut filmul pentru distribuţia de-aici.

Şi-atunci, pentru că discuţiile se poartă cu nişte critici foarte cinefili, şi la un nivel foarte bun, vin întotdeauna aici ca etapă pentru promovarea noastră în insulă.   

În cadrul London Film Festival, ambele proiecţii au fost sold-out. În cazul celor din România, sunteţi mulţumit de participarea publicului? Unii regizori români deplâng absenţa acestuia la filmele lor. 

Sunt relativ mulţumit ţinând cont de cât public am adunat cu filmul ăsta şi de câte săli mai sunt în România. Sigur, la modul ideal, dacă am reuşi să ajungem acolo unde îmi doresc, adică să avem măcar câte o sală de cinema în fiecare oraş, să nu zic de 50 000 de spectatori, măcar de 100 000 de spectatori, ar fi mai bine. Ţinând cont că încă trebuie să mergem într-o mulţime de oraşe ca să facem proiecţii individuale pentru că n-ai altfel unde să îţi prezinţi filmul, rezultatul cred că e bun. 

În cât timp aţi scris scenariul pentru Bacalaureat?

Am început în noiembrie (2014, n.r.), în vreo patru luni am scris prima variantă, apoi am continuat să lucrez până am terminat filmarea. 

Cu cât aţi luat Bac-ul?

Nu mai ţin minte exact. Parcă am luat peste nota 8 la bacalaureat, dar trebuie să spun că Bacalaureatul nostru era destul de formal în perioada aia. Am terminat liceul în ’86 şi nu se compara felul în care se dădea Bacalaureatul atunci cu momentul actual. Nici acum nu e ce ar trebui să fie, dar atunci era şi mai formal. 

În prima etapă aţi avut formaţie de om de litere. Ulterior, v-aţi orientat spre cinematografie. Dacă ar fi acum să scrieţi proză scurtă sau un roman, aţi aborda tot stilul realist sau v-aţi orienta spre o altă zonă estetică? 

Nu ştiu precis, dar cel mai probabil că aş fi tot în zona realismului. Deşi, când m-am apucat să scriu când eram foarte tânăr, am scris nişte lucruri care erau foarte puţin realiste, dar acum mă simt mult mai atras de o zonă destul de concretă. Însă n-are rost să speculez pentru că, de fapt, pe cât de mult îmi doresc, pe atât de puţin timp îmi găsesc să scriu. Mi-ar plăcea foarte mult, şi încă trăiesc cu iluzia asta, că la un moment dat o să fiu capabil să mă organizez mai bine încât să pot să scriu. Până când lucrul ăsta nu se întâmplă, mă simt stânjenit să vorbesc despre planuri care rămân iluzorii. 

Un portal de film românesc anunţa că în 2018 veţi lansa un nou proiect cinematografic, intitulat „Baby Photo". Este adevărat sau e doar un zvon? 

A o aiureală şi atât. E un scenariu pe care l-am scris acum mulţi ani pentru cineva care m-a rugat. Nu e un scenariu rău, dar s-a întâmplat demult şi în nici un caz nu se va face un film după acesta.