Golanul e un poem

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Poezia lui Stoian G. Bogdan are câte ceva în comun cu hip-hop-ul: poetica narativ-reflexivă (mai puţin verbiajul ritmat şi ingeniozitatea lexicală) sau imaginarul penal al familiei destrămate şi al străzii ca şcoală a vieţii. Volumul de debut al lui SGB este, tematic şi stilistic, un portret de grup cu „bagabonzi“ şi orfani, puşcăriaşi, cartofori, beţivi, sinucigaşi şi nebuni - adevărat tablou de familie şi de prieteni c

Iată poemul „prima dată când am fost într‑un club de striptease":

„Aveam vreo 15 ani, neîmpliniţi, cum îmi erau şi creierii / pe‑atunci. eram cu tata, victimă a datoriei părinteşti / de a fi dus la curve de timpuriu. dar fesele andreei / mi se unduiau între tâmple mai ceva ca‑n savoy şi / fluturaşul tatuat pe sânul ei îmi aluneca prin toate / venele, până‑n subconştient, încât când clipeam / îi simţeam sub pleoape aripile trase / prin curcubeu. s‑a aşezat lângă mine, mi‑a sărutat mâna / şi mi‑a băgat‑o între picioarele ei. câteva secunde / nici n‑am mai ştiut să respir / dar am auzit vocea şoferului tatei: ce spune‑acolo, bog? / şi‑am revenit: n‑aud nimic cu muzica asta / atunci să mergem într‑o cameră a zis ea / evident că m‑am îndrăgostit în noaptea aceea / şi‑n seara următoare, cu bani furaţi de‑acasă am consultat‑o din nou. / i‑am spus c‑o iubesc, c‑aş vrea să fim împreună / şi i‑am mai şi făcut cadou 830 de dolari. noroc / c‑a auzit tata şi‑a exilat‑o, că altfel nu mai intram la liceu. / însă dacă ştiam unde‑i, sigur fugeam după ea. / astăzi, după atâţia ani, am zărit‑o întâmplător. / stătea pe‑o bancă‑n copou, alăptându‑şi fetiţa. / avea un ochi vânăt, o buză spartă, nicio verighetă pe deget. / şi fluturele care îmi colorase odată visele i‑a zăcut pe ţâţă ca pironit / într‑un insectar. pentru o clipă ne‑am întâlnit privirile, / atunci m‑a recunoscut. m‑am prefăcut că n‑o văd şi / am mers mai departe. acum îmi pare rău".

Un debut remarcabil

Volumul de debut al lui SGB este, tematic şi stilistic, un portret de grup cu „bagabonzi" şi orfani, puşcăriaşi, cartofori, beţivi, sinucigaşi şi nebuni - adevărat tablou de familie şi de prieteni cu rataţi, nelegiuiţi şi morţi. Precum un Arghezi urban cu o poetică hip-hop, SGB adună în poemele sale portretele şi poveştile unei umanităţi damnate, dar nu şi lipsite de demnitate, umilite de viaţă, dar deloc umile în faţa morţii, o galerie de personaje mizere şi eroice în conflict deopotrivă cu propriul destin şi cu legile altora, trăind la limită ca singură opţiune  existenţială.

Poemele narative consemnează, deopotrivă cu tandreţe şi cruzime, cu mândrie şi compasiune, cu nostalgie şi durere traseele unor personaje distruse şi eşuate în morţi violente sau, şi mai rău, cu minţile rătăcite pe străzi, prin puşcării sau prin ospicii. 

Spectator al străzii

Ca un Borges balcanic, de cartier de provincie, cântând însă elegiile interlope ale propriei biografii, SGB creează o mitologie a cuţitarului străină de orice livresc. Este el însuşi un personaj desprins din mijlocul celor pe care-i descrie (poetul e un golan supravieţuitor: „scriu pentru că trăiesc"). Cu familie destrămată de ghinion, boală şi moarte (tatăl puşcăriaş, mama nebună, bunica văduvă), dar ambiţios, descurcăreţ, viril şi rezistent în ciuda momentelor de slăbiciune, agnostic, dar având compasiune pentru suferinţa celorlalţi, supravieţuind femeilor care l-au iubit, dar pe care el le-a folosit, poezia este şi o formă de a evalua destinele frânte ale tovarăşilor de adolescenţă tulburată, de a face o reverenţă lumii care l-a format, din care a scăpat şi pe care a dovedit-o pe cont propriu.

(Fost) actor şi spectator al străzii, acolo unde poezia nu are nevoie să se coboare pentru că, de fapt, se produce la fel de bine şi printre bătăi, mânării şi înjunghieri, pe la terase, prin baruri şi cazinouri, SGB nu menajează şi nu literaturizează, lasă metaforele violente, comparaţiile - şocante, iar replicile - murdare ca viaţa: „îţi trebuie coaie cât Casa Poporului să te ridici din căcat / să ajungi undeva şi să rămâi pe poziţii".

Info

Stoian G. Bogdan, Chipurile,

Editura Cartea Românească, 2009.

image
Cultură

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite