FRAGMENT „Două mături stau de vorbă. Scene româneşti”, de Radu Paraschivescu, a apărut în librării

Radu Paraschivescu a lansat recent un nou volum, „Două mături stau de vorbă. Scene româneşti”, publicat la editura Humanitas, despre România, ţara în care pasiunea pentru superlative rămân nestinsă de-a lungul timpului, după cum spune autorul cărţii. „Adevărul” prezintă în premieră un fragment din volumul semnat de Paraschivescu.

„Casa de avocatură spirituală a excepţionalismului carpatin nu doarme şi insistă să susţină, în acest avânt insomniac, că trăim într-un spaţiu unde cel mai bun lucru pe care-l putem face e să ne admirăm singuri măreţia. România nu e singura ţară care se pretinde mare pentru a uita că e mică. Dar e cea care ne interesează, fiindcă în ea trăim. Or, a inventa formule superlative când eşti corigent la atâtea criterii elementare trădează un fel de-a fugi din realitate care va trebui introdus rapid în calendarul sporturilor olimpice.

O ţară lipsită de autostrăzi şi spitale se leagănă în iluzia excepţionalismului şi a fratelui său de cruce, celmaicelismul. O ţară plină de analfabeţi funcţional se chinuie să-şi ilustreze detenta fabricând produse care ies din conturul normalităţii. O ţară cu şcoli în care plouă şi în care veceul e în fundul curţii se păcăleşte singură prin îndelungi artificii cosmetice. O ţară unde lumea nu mai citeşte adulmecă lacom Cartea – e adevărat, a Recordurilor. O ţară plină de gropi şi de boli cochetează cu vârful clasamentului. O ţară cu mortalitatea infantilă cea mai mare din Europa exaltă traiul bun şi se visează deasupra celorlalte.“ (Radu Paraschivescu)

-FRAGMENT-

„Cârligul cu senzaţii tari

O să rămâi mut de uimire! N-o să-ţi vină să crezi! Aşa ceva n-ai mai văzut! Ce se întâmplă acum este fără precedent! Veste cumplită despre X! Vezi aici imaginile care aruncă în aer România! Toţi bărbaţii au rămas şocaţi când au văzut asta! Şoc! Iat-o pe Y nemachiată! Înnebuneşti dacă dai click pe titlu! Este incredibil ce se petrece la doi paşi de graniţele României! Veste-bombă pentru W! Trăim zilele de pe urmă? Înspăimântătoarea profeţie a lui Z! Coşmarul care scurtează viaţa fiecărui român e inevitabil! Dezvăluiri incendiare despre noul pol al frigului! Doamne, cât de inconştientă e B. – dacă află manelistul G., o face praf! N-o să ghiceşti niciodată ce se ascunde în spatele acestui gard! Potop ca pe vremea lui Noe! România se îneacă! Pârjol ca în Sahara! România ia foc! Foc, foc, iarmaroc! Şoc, şoc, cazacioc!

Ufff! O mică pauză, bitte. Să ne tragem sufletul, să respirăm normal, să ne revenim. E mai bine? Da? Sunteţi siguri? În acest caz, felicitări. Tocmai aţi scăpat cu viaţă dintr-o plimbare prin România cuvintelor asmuţite, a formulelor care vă despică ţestele, a mesajelor care sfâşie confortul destinatarilor şi le declanşează senzorul de alarmă. Păreţi hăituiţi. Aveţi, unii dintre voi, o paloare nefirească. Şi, regret că trebuie să v-o spun, vă purtaţi cam ciudat. Cum-necum, aţi ieşit la liman, dar ceva vă atrage înapoi acolo, spre dihania care era cât pe-aci să vă înghită, spre maşinăria diabolică în care aţi avut imprudenţa să vă urcaţi. Şi totuşi, n-ar fi rău să profitaţi de răgaz. Veniţi-vă în fire. Clătiţi-vă ochii şi gândurile, stropiţi-vă cu apă rece pe faţă. Beţi o limonadă de la gheaţă sau un vin, mergeţi la un film sau la un concert de jazz, mâncaţi o prăjitură, călcaţi peste nişte frunze galbene în parc, ţineţi-vă perechea de mână şi sărutaţi-o , scărpinaţi-vă cotoşmanul sub bărbie, citiţi ceva frumos, faceţi dragoste, adormiţi în căldura braţelor celuilalt. Mai pe scurt, trăiţi. Trăiţi normal.

Parcă vă aud: păi ce, până acum am trăit anormal? Într-un fel, da. Numai că nu v-aţi dat seama. Prost gospodărit şi încăput pe mâinile unor Frankensteini de rit nou, lexicul limbii române poate să se tranforme în incubator pentru monştri. Să ajute la fabricarea unui cadru de natură să provoace sudori şi palpitaţii. Ştim despre dicţionar că e o grădină amenajată pe principiile rigorii teutone, unde cuvintele stau aliniate cu minte, soldăţeşte, şi îşi aşteaptă folosirea. Când ele sunt întrebuinţate prost, abuziv sau în orizontul unei intenţii nedemne, ceva se strică în felul nostru de-a vedea lucrurile şi în felul lumii de-a ne bate la uşă. Paradisul promis capătă tuşele şi nuanţele infernului. Bucolicul sfârşeşte în promiscuu, plăcerea în exces, farmecul cumpănit în isterie şi provocare. Ne trezim sub asediu, într- un film care nu-i al nostru, jucând roluri care nu ni se potrivesc, ajunşi la mila unui regizor sadic şi autist. Decorul e de film de război. Ai mereu impresia că eşti pe punctul să calci pe o mină antipersonal. În jur se ţese un vacarm de proiectile, răcnete, promisiuni şi ameninţări. Ţi-ai dori să ai ochi obloniţi şi urechi capitonate.

De ce? Fiindcă în mass-media din România proliferează dresorii de senzaţii tari. Fiindcă printre noi circulă în continuare prejudecata după care tot ce se vinde trebuie să fie şocant, să aibă decolteuri abisale şi să crispeze. Suntem peşti care înoată într-un iaz tivit cu pescari vicleni. Fiecare pescar şi-a agăţat la capătul undiţei o momeală care excită poftele de sub apă şi invită gurile să se deschidă. Iar ele se deschid doar pentru a se închide apoi la loc în jurul cuvintelor-cârlig. Otrava din momeală paralizează discernământul, blochează centrii nervoşi ai bunului-simţ şi preschimbă victimele din iazul mediatic în prizonieri pe care se fac noi şi noi experimente. Scapă doar cine-a chiulit de la seminarul despre Dante şi nu ştie ce înseamnă lasciate ogni speranza.

Altfel spus, ai intrat în hora ziarelor şi a televiziunilor, trebuie să joci. Să nu uităm, ne-am mutat într-un domeniu în care primul obiectiv e audienţa şi primul efect, dezinformarea. Şi fiindcă e interzis să interzici, ai voie să faci orice. Duse sunt filtrele menite să pună stavilă dejecţiilor. Adio, zăgazuri. Bun-venit, şuvoaie. Fie-vă curgerea năvalnică şi neîngrădită, din buticuri doldora spre boticuri lacome. Iar până când vom putea în sfârşit să asistăm la violuri sau la execuţii în direct, să constatăm că strategiile de seducţie media se desfac în evantai, pentru ca fiecare furnizor de hrană mediatică să opteze pentru ce pofteşte şi ce i se potriveşte. Atâta doar că majoritatea se înghesuie la articolul cel mai râvnit: cârligul cu senzaţii tari. Un instrument de-o remarcabilă eficienţă, uşor de folosit şi la fel de uşor de procurat. Kitul de instalare, de găsit la recepţia ziarului şi a postului TV, se înmânează obligatoriu, odată cu legitimaţia de serviciu.” (Copyright: Editura Humanitas)

Radu Paraschivescu  trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi. Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă. Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii“. Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Detestă clişeele, laptele şi broccoli. A scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio.

Cărţi: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar(2004, Maşina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul roşu (2005, Humanitas, Premiul Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului); Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranziţia uşoară. Mici rostiri cu tâlc (Humanitas, 2006); Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007); Cu inima smulsă din piept (Humanitas, 2008); Răcani, pifani şi veterani(coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010); Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuţa carpatină (Humanitas, 2013), Muşte pe parbrizul vieţii. Nou catalog de perle (Humanitas, 2014), Noi vorbim, nu gândim. Nouă colecţie de perle româneşti (Humanitas, 2015), Poveşti de dragoste la prima vedere (coautor, alături de Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana şi Adriana Bittel – Humanitas, 2015), România în 7 gesturi(Humanitas, 2015).