Familia Mitzurei Arghezi. Manuscrisele tatălui său, la Editura Minerva
0
Familia Mitzurei Arghezi. Mitzura, pseudonim pentru Domnica Theodorescu, a murit pe 27 octombrie, la vârsta de 90 de ani. Fiica lui Tudor Arghezi şi a Parachivei Burda, actriţă şi om politic, i-a lăsat prin testament lui Traian Radu, redactor la Editura Minerva, 11 volume cu opera poetului. De asemenea, tot în testament, Mitzura a specificat că doreşte să fie îngropată lângă părinţii ei, la Mărţişor, casa memorială a poetului din Bucureşti.
Mitzura Arghezi a fost înmormântată, joi, pe 29 octombrie, lângă părinţii ei, Tudor şi Paraschiva Arghezi, în curtea Casei Memoriale „Tudor Arghezi – Mărţişor”.
Arghezi i-a spus „Mitzura“, după ce a citit într-un dicţionar japonez că acest substantiv înseamnă „rază de soare“. Scriitorul a avut şi un fiu cu Paraschiva Burda, Iosif, căruia îi ziceau „Baruţu“, poreclă primită, se pare, de la felul cum acesta spunea „dă băruţu", adică păhăruţul, când era mic. Baruţu Arghezi, prozator, eseist şi publicist, a decedat pe 26 august 2010.
Ultimele versuri, scrise de Arghezi pe 12 iulie 1967, cu două zile înaintea morţii, au fost dedicate Paraschivei, soţia şi mama copiilor săi, care murise cu un an înainte.
Versurile sunt înrămate, în facsimil, în camera lui de lucru de la Mărţişor, casa construită de poet în Bucureşti. Universul lor casnic de la Mărţişor a fost vegheat de dragostea şi devotamentul Paraschivei.
Familia Mitzurei Arghezi. Parascheva, „soţia, sora şi prietena de-o viaţă"
Pe 5 noiembrie 1916, Tudor Arghezi s-a însurat cu bucovineanca Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse în 1910. Prin devotamentul ei nemărginit, Paraschiva, pe care a numit-o „soţia, sora şi prietena de-o viaţă", i-a inspirat numeroase poezii de dragoste, dar şi romanul „Ochii Maicii Domnului" din 1934.
Părinţii scriitorului născut în Bucureşti au fost originari din judeţul Gorj, „cel mai sărac şi mai pietros din regiune", după propria mărturisire, cu „ţărani primitivi" şi un „folclor admirabil": „Cu vocabularul restrâns al cuţitului îşi aranjau ei tărăşeniile de dragoste sau interesele. În ce mă priveşte, cred că şi eu port în umbră o părticică din acest cuţit familial", povestea scriitorul.În dorul casei părinteşti, în 1926, Arghezi a cumpărat un teren de 17.240 de metri pătraţi, în vecinătatea Închisorii Văcăreşti, unde şi-a construit casa de la Mărţişor. A făcut-o din nimic, erau aici numai mărăcini.
„Când am cumpărat terenul ca să-mi clădesc casa, confraţii mă cam luau peste picior. Ziceau că n-am să fac prea mulţi purici pe aici", a scris Arghezi.
Arghezi a construit Mărţişorul, pedealul Piscului, în vecinătatea Închisorii Văcăreşti şi a Cimitirului Bellu. La început, Arghezi a sădit, pe teren, pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Construcţia casei şi a anexelor gospodăreşti, inclusiv tipografia, s-a prelungit timp de cincisprezece ani.
Familia Mitzurei Arghezi. Copiii lui Arghezi cu Paraschiva
În 1924, respectiv în 1925, s-au născut cei doi copii ai lor, Domnica şi Iosif, alintaţi Mitzura şi Baruţu.
Mitzura l-a adorat pe tatăl ei, iar acesta a iubit-o, la rândul său, nespus. De altfel, fetiţa îi ascuţea creioanele, şi, existând o legătură foarte strânsă între cei doi, în prezenţa ei Arghezi scria poezii. Şi astăzi, portretul Mitzurei, ochelarii poetului, creioanele se află încă pe masa de lucru a lui Arghezi de la Mărţisor.
Despre atmosfera lor din casă, unde Paraschiva gătea dumnezeieşte, a scris şi Şerban Cioculescu, în 1926:
„Când m-a poftit întâia oară la masă, la el acasă, în familie, l-am observat mâncând încet şi în tăcere, după expresia lui, călugăreşte. Mitzura şi Baruţu observau aceeaşi tăcere, de arhondaric, cu o cuminţenie exemplară. Între feluri, se păstra aceeaşi regulă monahicească, pentru ca după desert, la o cafea cu coniac sau lichior, să se dezlege limbile (...)".
Casa de la Mărţişor, alcătuită din parter şi etaj, are în jur de 18 camere şi mai multe dependinţe. Multe obiecte tradiţionale au fost aduse din Bucovina: un tulnic, putine, obiecte de artizanat, butoiaşe pentru ţuică sau fuiorul de tors al Paraschive
Mitzura, de două ori deputat
Născută pe 10 decembrie 1924, Mitzura Arghezi a fost aleasă de două ori în funcţia de deputat român, în legislaturile 1996-2000 şi 2000-2004, pe listele partidului PRM. Între 2005 şi 2010, a făcut parte din Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune. De asemenea, a fost secretar executiv al PRM; membru în Comitetul Director al aceleaiaşi formaţiuni politice, dar şi preşedintele Organizaţiei Naţionale a Femeilor din PRM.
Director onorific al Casei Memoriale „Tudor Arghezi'' din Bucureşti, Mitzura Arghezi a avut grijă de acest spaţiu aproape până în ultimele zile de viaţă. Criticul literar Eugen Simion a declarat luna trecută că domeniul Mărţişor „este proprietatea statului românesc, este la adăpost". Mitzura Arghezi i-a lăsat prin testament lui Traian Radu, redactor la Editura Minerva, 11 volume cu opera lui Arghezi.
„Traian Radu a internat-o pe Mitzura Arghezi la Căminul Comunităţii Evreieşti, nu a răpit-o nimeni. Împreună cu conducerea Academiei Române Îi vom face o vizită, pentru că ne interesează foarte mult ce se întâmplă cu fiica lui Arghezi şi cu manuscrisele", a mai declarat Eugen Simion în septembrie.
În urmă cu o lună, fiica poetului Tudor Arghezi a fost căutată de poliţişti, după ce o nepoată a acesteia a sunat la 112 şi a spus că mătuşa sa a dispărut. Mitzura Arghezi a fost găsită de poliţiştii bucureşteni într-un cămin de bătrâni privat din sectorul 1.
Mitzura Arghezi a contribuit la valorificarea şi promovarea moştenirii literare şi culturale pe care a preluat-o de la tatăl său. Aceasta a susţinut Muzeul Naţional al Literaturii Române în toate activităţile culturale organizate şi desfăşurate fie la Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărţişor”, al cărei custode a fost în ultimii 40 de ani, fie în cadrul evenimentelor organizate la sediul acestuia.
Familia Mitzurei Arghezi. Testamentul
În urma trecerii în nefiinţă a Mitzurei Arghezi, fiica poetului Tudor Arghezi şi custodele Casei Memoriale „Tudor Arghezi – Mărţişor”, Muzeul Naţional al Literaturii Române a făcut următoarele precizări:
1. Prin actul de donaţie redactat de Tudor Arghezi în favoarea Statului român, în anul 1967, Mitzura Arghezi şi Baruţu Arghezi, cei doi copii ai poetului, au primit unele drepturi.
2. Baruţu Arghezi, după plecarea din ţară, a cedat toate drepturile care îi reveneau conform actului de donaţie surorii sale, Mitzura Arghezi, astfel încât de atunci singurul reprezentant al familiei Arghezi în relaţia cu Statul român a fost Mitzura Arghezi.
3. Prin actul încheiat între Mitzura Arghezi şi Muzeul Naţional al Literaturii Române în 1992, aceasta a renunţat la toate drepturile sale şi ale fratelui său, Baruţu Arghezi, legate de Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărţişor” şi de grădina în care aceasta se află în favoarea Statului român după decesul lor.
4. În acelaşi act de donaţie, Mitzura Arghezi a pus o condiţie, acceptată de Statul român prin reprezentanţii săi, Ministerul Culturii, ca ea să fie înmormântată în grădina Casei Memoriale „Tudor Arghezi – Mărţişor” alături de părinţii săi. Referitor la dorinţa Mitzurei Arghezi, la vremea respectivă au fost obţinute toate autorizaţiile specificate de legislaţia în vigoare necesare construcţiei cavoului, iar Ministerul Culturii şi-a dat acordul. Primăria Municipiului Bucureşti şi Muzeul Naţional al Literaturii Române, prin înhumarea Mitzurei Arghezi în grădina casei părinteşti alături de părinţi, nu face decât să respecte actele de donaţie succesive şi obligaţiile faţă de care Statul român, reprezentat de Ministerul Culturii la acea dată, şi-a dat acordul.
Se încarcă comentariile...
