Răstignirea lui Iisus, într-o scenă de groază! Ce exprimă doi artiști timișoreni, prin expoziția „Nimfe și Zombi” FOTO
0Doi artiști contemporani din Timișoara, cu două viziuni diametral opuse, uniți într-o expoziție neconvențională. Art Safari „Love Edition”, prezintă „Nimfe și Zombi”, ce îi aduce împreună pe Paul Baraka și Ondine Slimovschi, într-un contrast de lumină și întuneric, frumusețe și groază. Amândoi și-au detaliat viziunea, în interviuri exclusive, acordate publicației „Adevărul”.
Ondine Slimovschi și Paul Baraka vin cu două viziuni artistice complementare, care sfidează orice reguli și depășesc orice imaginație. Creațiile lor generează o reacție instantanee - un fior de atracție sau de repulsie - trezesc întrebări și generează răspunsuri despre existența noastră, despre viață și moarte.
„Speranță”, de Ondine Slimovschi
Ondine Slimovschi (n. 1982) este o artistă a mitologiei senine și a bestiarului basmelor frumoase. Folosește portretul feminin ca instrument prin care sugerează emoții puternice.
Nimfele, reprezentate în tablourile Ondinei, înconjurate de o fantezie de elemente naturale: flori, păsări și animale, prezintă scene liniștite, meditative și seducătoare, cu accente mistice. În picturile sale, privitorul găsește speranță, putere și curaj.
Adevărul: De când ai început să creezi?
O.S.: Am început cu Liceul de Artă, am continuat cu Facultatea de Arte din Timișoara, secția pictură, sub coordonarea domnului profesor doctor Carol David. Apoi, a urmat masteratul și doctoratul, pe care l-am finalizat în anul 2014. Am început să pictez din perioada liceului, dar formarea mea a avut loc pe parcursul anilor de facultate și treaba cu adevărat serioasă am început-o odată cu finalizarea masteratului.
Adevărul: De unde pornesc ideile tale?
O.S.: Este o temă care mă preocupă de cel puțin 10 ani, aceea a feminității, a femeii. Încerc să creez un Univers cu totul aparte, întrucât sunt foarte personale lucrările mele. Încerc să aduc această entitate feminină, spirit feminin, în acest spațiu care este încărcat de elemente mitologice, precum Pegas, precum unicornii, statui antice. Mitologia, pentru mine, este o perpetuare a tuturor realităților și cred că acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie să ne întoarcem privirea puțin către valorile trecutului. De asemenea, îmi doresc ca dincolo de aceste chipuri frumoase, vulnerabile pe care le pictez, să se simtă și să se înțeleagă tumultul vieții și forța feminității. Din punctul meu de vedere, femeia în societatea actuală trebuie să fie prin inteligență, prin sensibilitate, prin excelență, factor mobilizator și catalizator.
Adevărul: Ce tehnică folosești?
O.S.: E o tehnică mixtă: pointlism în cerneală pe pânză și acrilic pe pânză.
Adevărul: Spune-mi câteva cuvinte despre lucrările „Dimond Skull” (Craniu de diamant) și „Diamond Heart” (Inimă de diamant). Ce reprezintă?
O.S.: Însăși esența existenței noastre, care e dominată de dihotomia inerentă: viață și moarte. Iubire și dispariția iubirii.
Adevărul: Ce părere ai despre îmbinarea expoziției tale cu cea a lui Paul Baraka?
O.S.: Îmbinarea cu colegul meu, Baraka, a fost și pentru mine surprinzătoare, dar în cele din urmă, mi s-a părut o idee absolut extraordinară. Pentru că, în realitate, suntem complementari prin tehnicile de lucru, dar amândoi trăim și respirăm artă. Nu ne putem distanța de creație niciodată și asta ne aseamănă foarte mult. Pe de altă parte, cred că societatea actuală, care e bântuită de atâtea iluzii, se impun atâtea lucruri și suntem presați din punct de vedere psihologic, social, moral, să exprimăm o atitudine, cred că alăturarea noastră antitetică e realmente binevenită.
„Disperare”, de Paul Baraka
Paul Baraka (n. 1994) este un artist total ieșit din orice tipar, care se concentrează pe subiecte șocante și provocatoare. Abordarea sa este și una critică, evidențiind banalitatea răului prin sarcasm și ironie. Artistul și-a schimbat numele, în urmă cu patru ani, dezvăluindu-ne că „Baraka” înseamnă „binecuvântare”, iar el așa se consideră.
Creațiile grotești ale lui Baraka amintesc de secole întregi de opere de artă șocante, care urmăreau să provoace publicul. În epoca medievală, imaginile sfinților torturați înainte de a fi martirizați, alături de figuri terifiante ale unor creaturi diforme și diavoli, aveau scopul de a încuraja oamenii să aibă o credință arzătoare în puterea bisericii. Grotescul și caricaturile au fost folosite pentru a parodia autoritatea. Monștri gotici închipuiți dezvăluie orori reale și psihologice, în timp ce zombi au apărut, în special în filmele de groază, pentru a avertiza asupra amenințărilor apocaliptice, cauzate de boli, corupție și consum necontrolat.
Adevărul: De când ai început să creezi?
P.B.: Dintodeauna. Cred că pe la 16 ani a fost momentul în care am zis: „Gata! Eu pe drumul acesta vreau să merg.” La 23 de ani am început să fac ceea ce fac acum, concret. Până atunci, nu eram chiar conștient de direcție, pentru că încercam să fiu în rând cu lumea. Când încerci asta, nu mai ești tu, îți pierzi din autenticitate.
Adevărul: Ce anume te inspiră?
P.B.: Eu nu sunt inspirat, sunt revelat. În primă instanță, atmosfera religioasă pe care România o păstrează. Aceasta este sămânța din care izvorăște totul. După aceea, sunt lucrurile și întâmplările care gravitează în jurul meu, ele se reflectă în arta mea. De exemplu, personajele acelea „homeless” (oameni ai străzii) de acolo. Eu am trăit, în Timișoara, într-o clădire abandonată a Universității, unde, înainte de mine, „chiriașii” clădirii respective erau persoanele fără adăpost. M-a inspirat și un băiat, pe nume Raul, pe care nu îl văd decât sub formă de Iisus. Vă pot spune că nici măcar în picturile clasice nu e Iisus Hristos original, sunt personaje care i-au influențat pe artiștii respectivi.
Adevărul: De ce „zombi”?
P.B.: Nu sunt zombi, așa i-au numit ei. În majoritatea culturilor lumii, craniul ce simbolizează? Viața, sau triumful vieții asupra morții. Singurul simbol care asociază craniul cu moartea, este cel de pe steagul piraților, acela cu oasele. În același timp, craniul, de ce este asociat cu Iisus. În majoritatea picturilor bizantine sau catolice, Iisus este înfățișat cu un craniu la picioare, care este craniul lui Adam, craniu care înseamnă promisiunea vieții de apoi. Asta simbolizează și personajele mele: promisiunea vieții de apoi.
Adevărul: Spune-mi câteva cuvinte despre acest tablou.
P.B.: Am făcut lucrarea aceasta despre un prieten foarte bun de-al meu, Damian, din Timișoara și despre fosta mea iubită, Vivien. Eu eram într-o perioadă foarte bună cu oamenii aceștia. Sus este o fostă colegă de-a mea de facultate care făcea videochat. Hitler apare ca o ironie, întrucât el a încercat să intre la Facultatea de Arte, de unde a fost respins, apoi a creat toată nebunia din jurul celui de-al Doilea Război Mondial. Acolo sunt câinii mei, Samantha și Julie, iar lucrarea se numește „Julie și Samantha, cele mai bune surori ale mele”, pentru că mereu câinii mi-au fost alături în momentele de ananghie. Samantha a murit, dar o am pe nepoata ei, Samantha mai mică.
Adevărul: De aici cimitirul?
P.B.: Nu, aici e înmormântarea mea, scrie și „Paul” pe cosciug. La mine se repetă tema aceasta a înmormântării.
Adevărul: Descrie-mi această scenă a răstignirii lui Iisus Hristos, în reinterpretarea ta.
P.B.: O avem pe Maria Magdalena, spânzurată. În viziunea mea, ea se sinucide, pentru că nu poate trăi fără iubitul său, Iisus Hristos. Comite, astfel, un păcat primordial. Joker e autoportretul meu, din întreaga scenă, acela sunt chiar eu, în postura de observator. Acolo, pe cal, e Damian. Raul e Iisus, după cum am spus, Maria Magdalena e Vivien, fosta mea iubită. Am și varianta cu ea în sicriu, înjunghiată. Nu știu dacă vă vine să credeți sau nu, dar am avut un vis, în care Eliade, Cioran și Michelangelo au venit să îmi arate cum ar trebui să fie lucrarea „Coborârea de pe cruce”, de Paul Baraka.
Adevărul: Ce părere ai despre îmbinarea expoziției tale cu cea a Ondinei Slimovschi?
P.B.: N-aș fi gândit-o nici eu mai bine. Și eu lucrez cu contraste, toată arta mea ține de contrast. Asocierea cu Ondine chiar mă ajută conceptual, îmi și plac lucrările ei: elegante, finuțe, cu simș compozițional, poveste. S-a cosmetizat totul foarte bine.
Despre expoziție și Art Safari
Expoziția „Nymphs and Zombies: Ondine’s Hope and Baraka’s Despair”, curatoriată de Ruth Hibbard, poate fi vizionată în Capitală, la Art Safari, în perioada 30 iunie-10 septembrie 2023
„O expoziție cu două intrări diferite! Operele ambilor artiști sunt aduse împreună la mijlocul spațiului expozițional, într-o singură cameră, pe care o poți accesa din ambele părți. Aici poți să compari viziunile diferite ale lui Ondine și Baraka și să decizi dacă ești parte din echipa Nymphs sau din echipa Zombies”, transmite Ruth Hibbard.
Programul Art Safari este de joi până duminică, între orele 12:00-21.00. Există și Night Tours, în fiecare vineri și sâmbătă, între 22:00-1:00 (experiențe speciale de vizitare cu ghidaj în toate expozițiile și prosecco).
Bilete se găsesc pe artsafari.ro sau direct de la intrare.
Se încarcă comentariile...
