Elena Ferrante despre ecranizarea romanului său, „Prietena mea genială”: „Simt nevoia de scene care în povestea mea ar fi fost superficiale”
0
Elena Ferrante, cel mai bine vândut autor italian, aclamată pentru seria Tetralogia napolitană „Prietena mea genială"- apărută în română, la editura Pandora M-, a scris, în cotidianul britanic The Guardian, ce simte în legătură cu ideea de ecranizare a cărţii. Scriitoarea a vorbit despre „reducerea cărţii la scheletul ei” ca unul dintre procesele necesare. Premiera în România este programată odată cu cea mondială, pe 19 noiembrie.
Elena Ferrante şi-a început articolul din The Guardian mărturisindu-şi bucuria pentru faptul că opera sa va fi ecranizată. Ce urmează însă îi lasă o impresie traumatică, căci scenariştii trebuie să îi dea jos romanului său învelişul literar. Analizându-şi emoţiile provocate de acest eveniment, Ferrante îşi va reconsidera opinia.
„E un moment teribil: am lucrat pe acel text ani la rând, iar acum totul pare sărăcit: locuri, evenimente, personaje. O piaţă a oraşului descrisă amănunţit e redusă în scenariu la simplul substantiv comun: piaţă. Un eveniment căruia i-am dedicat multe pagini se micşorează, devine direcţie de scenă”, consideră Ferrante.
Scriitoarea continuă să înşire elementele care urmează să fie reduse, de la personaje, la acţiuni, la dialoguri, romanul devenind pentru scriitorul lui „brusc, un trucaj de cuvinte literare, o fraudă, şi el se simte uşor ruşinat”. Povestea devine astfel banală, scrie Ferrante în The Guardian.
Totuşi, continuă scriitoarea, încetul cu încetul, se obişnuieşte cu scrisul la un scenariu de televiziune, „un tip de scris funcţional, care pregăteşte saltul de la roman la noua operă: filmul”.
Ferrante mărturiseşte: se calmează, cartea ei e încă în regulă. Pentru noua operă, pentru film, totul este rearanjat, reimaginat, perimetrul acestuia fiind cartea sa. Odată cu acest gând, şi imaginaţia se reaprinde.
„Pot să văd clar acum...Simt nevoia de scene care în povestea mea ar fi fost superficiale. Scriu dialoguri pe care tonul textului meu nu l-ar tolera. Par adesea că sunt într-o colaborare pentru <<refacerea>> romanului meu, cu o scriitură pe care n-aş fi folosit-o niciodată. Şi când totul pare în ordine- povestea şi dialogurile curg. Am rectificat, am eliminat- opera pare terminată”.
Se ajunge la reducerea cărţii la scheletul său, dar cu păstrarea caracteristicilor fiecărui cuvânt scris, mai spune Ferrante.
„În versiunea televizată, totul, absolut totul, va trebui să aibă un aspect precis: străzile, biserica, tunelul, casele, camerele, o sală de clasă, băncile. Şi toată lumea, absolut toată lumea, va avea un corp particular”.
În finalul textului, Ferrante scrie că în ceea ce priveşte cartea, „va rămâne în urmă, imperturbabilă, în timp ce filmul vine din ce în ce mai aproape de una dintre posibilele sale întrupări”.
eşi Ferrante este în top zece scriitori ai anului 2016, în clasamentul New York Review of Books şi este unul dintre numele adesea vehiculate pentru premiul Nobel pentru literatură, nu se ştie mai nimic despre ea. Nimeni, în afară de cei care conduc editura E/O Edizioni, nu a văzut-o. Traducătoarea sa în limba engleză este editorul de la publicaţia New Yorker, Ann Goldstein, însă nici aceasta nu ştie cine este romanciera ale cărei cărţi le traduce. Ferrante a oferit câteva interviuri prin intermediul editurii pe mailul căreia cei interesaţi pot să trimită întrebările pe care le au. Cât despre emisiunile de televiziune sau radio, Ferrante a răspuns şi acolo, dar prin intermediul unor actriţe care îi citeau răspunsurile.
Ferrante, un autor „necunoscut”
Au existat mai multe încercări de a afla cine este Ferrante, dar au eşuat. Totuşi, jurnalistul Claudio Gatti (foto:jos) a susţinut că a aflat cine este persoana din spatele celebrului pseudonim. Ipoteza lui Gatti este că Elena Ferrante este Anita Raja, o traducătoare căsătorită cu un scriitor Italian pe nume Domenico Starnone. În mod întâmplător sau nu, Raja traduce literatură germană la aceeaşi editură la care Ferrante şi-a publicat cărţile.
Conform investigaţiei lui Gatti, una dintre cele mai puternice dovezi pentru susţinerea ipotezei sale- deloc nouă, numele lui Raja a mai fost propus de-a lungul anilor- este faptul că aceasta, împreună cu soţul ei, au cumpărat mai multe proprietăţi de milioane de euro în Roma şi Toscana, în aceeaşi perioadă în care Ferrante a început să se bucure de faima internaţională.
Gatti s-a uitat peste plăţile făcute de editură Anitei Raja, descoperind că avea „un venit anormal de mare” pentru slujba de traducătoare, sumele crescând gradual din perioada în care Ferrante a început să aibă success.
„Purtătorul de cuvânt a descris munca făcută de Raja ca pe una de traducător freelancer, adăugâd că în niciun caz nu este un angajat. Totuşi, plăţile către ea, din partea editurii, au crescut dramatic în ultimii ani şi par să o facă beneficiarul principal al succesului lui Ferrante- mai întâi în Italia şi apoi, internaţional”, scria Gatti în ancheta sa, publicată, printre altele, în nybooks.com.
Anita Raja (Foto: nybooks.com)
În mod evident, editura şi Anita Raja au negat aceste speculaţii. Totuşi, de-a lungul timpului au fost înaintate tot felul de ipoteze cu privire la identitatea lui Ferrante, printre care faptul că ar fi un bărbat, eventual soţul lui Raja, sau că ar fi Goldstein, traducătoarea ei în limba engleză, sau o profesoară de istorie pe nume Marcella Marmo.
După ancheta lui Gatti, pe twitter a apărut contul lui Anita Raja care, în mai multe tweet-uri consecutive, recunoştea că, da, ea este Elena Ferrante , după cum notează qz.com.
„Aceste cărţi sunt şi vor rămâne ale Elenei, nu ale mele. Nu intenţionez să vorbesc folosind persoana I şi nu voi da interviuri sau declaraţii”, a fost unul dintre tweet-urile contului Anitei Raja.
Totuşi, la scurt timp, un reprezentat al editurii E/O Edizioni a transmis că acel cont este fals.
Se încarcă comentariile...
