„Dilematix“ anulează distanţele
0La Otopeni există un centru cultural unde – n-o să vă vină să credeţi – chiar se petrec tot felul de lucruri interesante. Acolo am fost sâmbăta trecută să prezentăm noul număr al suplimentului „Dilematix“, editat de „Dilema veche“ pentru copiii inteligenţi.
„Dilematix" e coordonat de Adina Popescu (între altele, şi autoare a unor cărţi pentru copii) şi scris în întregime de „beneficiarii" lui cu vârste între 7 şi 14 ani. Ca întotdeauna la astfel de lansări, începutul e cu zâmbete timide, iar sfârşitul e frenetic, cu iuţi ridicări de mâini pentru a răspunde la întrebările concursului adhoc.
Întrebările erau inspirate din cărţi (de exemplu: „daţi 3 exemple de vrăjitoare din cărţile pe care le-aţi citit" sau „cum moare pasărea Phoenix" etc.), iar răspunsurile arătau că n-ar trebui să fim încruntaţi şi pesimişti: copiii citesc în continuare, trebuie doar stimulaţi şi ajutaţi.
Asta face şi „Dilematix" (care apare de patru ori pe an împreună cu „Dilema veche"), asta încearcă să realizeze şi astfel de lansări.
Imaginea cea mai plăcută a acestui eveniment este felul în care, pe măsură ce se „încălzeau" şi voiau să dea primii răspunsurile corecte, copiii prezenţi tot strângeau cercul în jurul Ilenei Zirra (elevă şi ajutor de editor la „Dilematix"), cea care punea întrebările. Până la urmă, distanţa dintre „autori" şi „cititori" s-a anulat complet, în toate sensurile. Nu acesta e sensul unei cărţi sau al unei reviste?
Se încarcă comentariile...
