Despre boieri şi morminte. Cu Neagu Djuvara

Scriitorul este foarte prins luna asta. Azi va fi decorat cu Ordinul Artelor şi Literelor. Peste câteva săptămâni va lansa, la Editura Humanitas, noua sa carte, în care face istoria propriei familii. „Ce au fost boierii mari în Ţara Românească. Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)“ conţine povestea familiei, „arhivată“ de ultimul ei descendent.

„Avem în faţă o carte-sit arheologic. Fiecare capitol, fiecare istorie de familie aduce la suprafaţă ceva nou.

Neagu Djuvara are şi vocaţie de arheolog - minuţie infinită şi intuiţie remarcabilă - , astfel că, după un lung şantier, asumat de autor ca dublă datorie (istoria propriei familii/istoria pur şi simplu), sunt regăsite câteva secole bune de istorie, aceea a boierilor mari din Ţara Românească".

Astfel caracterizează Lidia Bodea, director general al editurii Humanitas, noul volum semnat Neagu Djuvara, „Ce au fost boierii mari în Ţara Românească. Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)", care va fi lansat la 30 martie.

Boieri, nobili, diplomaţi

Bucureşti: Strănepotul lui Caragiale trăieşte în Rahova

Omul potrivit la locul potrivit

Despre modele

Patriotism reloaded

Nu întâmplător se concentrează istoricul asupra acestei familii. Fiul Tincăi Grădişteanu şi al lui Marcel Djuvara este ultimul descendent, pe linie maternă, al acestui neam boieresc care a dat ţării membri în elita politică şi cu ajutorul cărora voievozii pământeni au domnit în Ţara Românească, iar pe linie paternă, al unui alt neam de boieri, aromâni la origine, stabiliţi în principate la sfârşitul veacului al XVIII-lea, care a dat şi el ţării politicieni, diplomaţi, medici şi profesori.

Elementul cel mai important al aristocraţiei româneşti reliefat în carte este, după părerea redactorului ei, Cătălin Strat, „grija de ţară, ceea ce astăzi ar însemna, cu un cuvânt riscant, patriotism. Boierii mari din Ţările Române au fost animaţi de puternicul simţământ de a conduce, alături de domn, ca parte egală, treburile ţării".

Invocându-şi propriii strămoşi, Djuvara desfide prejudecata indusă de regimul din ultima jumătate de secol, care a negat vehement rolul aristocraţiei în structura socială, politică şi culturală a Principatelor Române.

„De pildă, şi în secolele XIV-XV, după cum arată documentele, în Ţara Românească, boierii fără dregătorie predomină asupra boierilor deţinători de funcţii în stat sau la curte. Ei nu sunt o creaţie a voievodului, ci o putere pe care domnul a găsit-o în faţa lui şi de care trebuie să ţină socoteală", subliniază Cătălin Strat teza lui Djuvara.

Grad de ofiţer

Neagu Djuvara primeşte Ordinul Artelor şi Literelor - distincţie franceză acordată unor personalităţi culturale de marcă -, în grad de Ofiţer, pentru contribuţia sa la cunoaşterea istoriei României.

„Omul de la 1848"

Grigore Scarlat Grădişteanu

„Grigore (n.r. - Scarlat Grădişteanu), născut în 1816, făcuse studii de drept în Franţa şi trăise deci, în anii 1840, în atmosfera liberală şi revoluţionară a tinerilor români de la Paris, ca şi vărul său primar Ion Ghica, de o vârstă cu el. În iunie 1848, la Bucureşti, a făcut parte din echipa guvernamentală ca secretar al Guvernului şi director al Internelor, trimis apoi în misiune la Constantinopol.

Când a fost însă înăbuşită revoluţia, s-a refugiat la Paris, unde a stat multă vreme, chiar după ce mai toţi revoluţionarii noştri s-au întors în ţară. S-a căsătorit acolo cu o tânără franţuzoaică, Alexandrine Durand, din burghezia medie, frumoasă şi distinsă, cu care va reveni mai târziu în ţară, împreună cu cei doi copii ai lor, un băiat şi o fată. Maică-mea a mai apucat-o pe tante Alexandrine şi i-a fost dragă.

Colecţionarul Adrian-Silvian Ionescu mi-a procurat o fotografie a ei din 1870. Ca şi ceilalţi paşoptişti de la Paris, el s-a străduit să influenţeze opinia publică în favoarea ţărilor noastre, prin contacte cu oameni politici şi cu ziarişti.

La 19 septembrie 1855 publica un memoriu intitulat «Mémoire relatif à la solution de la question Moldo-Valaque, dans l'intérêt de l'équilibre européen», pe care l-am găsit şi fotocopiat la Biblioteca Naţională de la Paris. Are 16 pagini format mare; semnează «Grégoire Charles Gradisteano. Roumain né a Bucarest, demeurant actuellement à Saint-Cloud». După un scurt istoric al colonizării Daciei de către Roma şi a părăsirii sale sub Aurelian, face o paralelă cu riscul nou de «balcanizare» prin ocuparea ţării de către ruşi.

Atacă virulent politica rusă de cucerire până la Constantinopol şi pledează pentru unirea principatelor române, ca o stavilă în faţa înaintării Rusiei. Suntem în plin război al Crimeii de un an de zile (...)".

Fragment din cartea „Ce au fost boierii mari în Ţara Românească. Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)"