Copii minunaţi, schelete, Samuel L. Jackson şi Tim Burton în cinematografele din România VIDEO
0
Din 30 septembrie putea vedea în cinematografe cel mai nou film al regizorului Tim Burton, „Copiii domnişoarei Peregrine“, cu Eva Green, ca Miss Peregrine, Samuel L. Jackson, Judi Dench şi Asa Butterfield. Dacă sunteţi pasionaţi de insule mohorâte, copii cu puteri extraordinare şi Samuel L. Jackson, merită să-l vedeţi.
Filmul „Copiii domnişoarei Peregrine“ spune povestea lui Jake, un adolescent american care descoperă existenţa unui loc magic unde trăiesc copii „speciali“ ce au puteri diverse. Curând Jack descoperă că el are un rol cheie în a-i proteja pe copii de Găunoşi, nişte monştri periculoşi. Filmul este o adaptare cinematografică a romanului cu acelaşi nume, scris de americanul Ransom Riggs. Romanul a fost comparat cu „Harry Potter“, dar şi cu „O serie de evenimente nefericite“.
Pelicula are o estetică minunată plină de elemente gotice, poate că nu atât de apăsătoare cum ar fi putut, dar până la urmă e un film pentru copii. Personajul principal, Jack, e destul de plictisitor: nu e amuzant, nu ştie să ţintească, până şi tatăl lui, ornitologul, e mai interesant ca el. Din fericire ceilalţi copii compensează.
Filmul are un copil pentru toate gusturile şi dorinţele. O avem pe Olive, adolescenta îndrăgostită a cărui atingere e de foc, la propriu, Horrace un tânăr dandy care atunci când nu visează haine are vise profetice, Hugh, un băiat care controlează albinele şi Fiona, o fată care controlează plantele (în carte cei doi sunt îndrăgostiţi, cea ce e destul de poetic în contextul puterilor lor) copilul invizibil, gemenii înfricoşători, fetiţa extra puternică, fetiţa cu o gură monstruoasă în spatele buclelor Shirley Temple. Mai sunt desigur şi Enoch, care ne aminteşte de un alt băiat cu probleme de atitudine, Edmund din „Cronicile Narniei“, a cărui putere este poate cea mai gotică, poate aduce la viaţă obiecte şi fiinţe pentru puţin timp, şi Emma, fata mai uşoară ca aerul.
Deloc surprinzător, Emma atrage privirile americanului Jacob, după ce acum jumătate de secol le-a atras pe cele ale bunicului său. Da, e ciudat, trecând peste... Emma, jucată de Ella Purnell, străluceşte în fiecare scenă. Chiar dacă personajul ei e destul de clasic: fată frumoasă, deşteaptă, aer tragic, Ella Purnell reuşeşte să-l facă interesant, vrei să o vezi pe Emma cât mai mult pe ecran. Cine ştie, poate într-o zi, personajele ca Emma vor fi chiar protagonistele, nu interesul romantic.
Fără nicio îndoială, cea mai bună parte a filmului a fost lupta Schelete-Găunoşi. Este complet neimportant de unde au apărut scheletele, o să vedeţi în film, dar de multă vreme nu am văzut pe marele ecran o secvenţă de acţiune mai amuzantă şi mai plăcută. Pur şi simplu te simţi ca un copil când vezi o armată de schelete ce se luptă pe viaţă şi pe moarte cu nişte monştri invizibili acoperiţi de zăpadă şi jeleuri, totul într-un carnaval plin de muritori obişnuiţi.
Un alt mare plus al filmului a fost Samuel L. Jackson. După cum au observat jurnaliştii, pentru Tim Burton, care nu a distribuit vreodată un actor bronzat, Samuel L Jackson e un pas înainte, şi oh, cât de bine că Burton l-a făcut. Personajul malefic a atins proporţia perfectă între răutate şi şarm. Dr. Golan e amuzant şi plăcut, fără însă să te lase să uiţi că nu are nicio problemă să mânânce ochi de copii.
Ca de prea multe ori în ultima vreme, filmul a avut câteva... salturi logice mai interesante. În primul rând conceptul de „buclă temporală“ e destul de ambiguu explicat, poate că cei ce au citit cartea ştiu mai bine ca mine. Apoi e un pic greu de înţeles de ce puterea gemenilor nu a fost folosită mai des, probabil ar fi rezolvat totul mult mai repede. Dramatismul despărţirii dintre Jacob şi Emma a fost puţin exagerat, până la urmă nu ar fi putut Miss Peregrine să găsească o nouă bulă temporală şi apoi să-i trimită o scrisoare, la fel cum făcea cu bunicul lui ? Dar cea mai de neînţeles parte a fost moartea doctorului Golan. Acum 20 minute Găunoşii stăteau cuminţi în spatele lui şi a celorlalţi Malefici, şi apoi dintr-odată nu-l mai recunoaşte ? Şi credeam că ochii copiilor speciali au ceva ce Găunoşilor şi Maleficilor le lipseşte, atunci cum a putut mânca fără problemă ochii lui Golan ? Calorii goale ?
În final filmul este bun. Dacă este un clasic ca „Leul, vrăjitoarea şi dulapul“ sau „Harry Potter“, nu putem spune încă, dar probabil că nu. Dacă vreţi să-l vedeţi pentru că v-a plăcut cartea, trebuie menţionat că există câteva diferenţe între film şi carte. Dacă mergeţi la film pentru că sunteţi fani Tim Burton, o să fie bine. Nu e marea capodoperă pe care o aşteptăm de la regizor, dar nu e nici unul din eşecurile cu care am început să ne obişnuim. Cât despre o continuare, personal sper să existe una, mai ales dacă cumva reuşesc să-l aducă şi pe Samuel L. Jackson.
Se încarcă comentariile...
