"Cartile lui Paulo Coelho ofera o alternativa de fericire"

- Am impresia, poate falsa, ca exista multe asemanari, vizibile ori subterane, intre lumea romaneasca si cea portugheza si intre cele doua literaturi, aflate ca "arii laterale" chiar la marginile

- Am impresia, poate falsa, ca exista multe asemanari, vizibile ori subterane, intre lumea romaneasca si cea portugheza si intre cele doua literaturi, aflate ca "arii laterale" chiar la marginile romanitatii si ale latinitatii. Ar fi aici si rodul unei "diplomatii culturale" eficiente in care traducatorii au jucat un rol hotarator? (Ma gandesc, spre exemplu, ca in anii '40 ministrul adica ambasadorul Romanei la Lisabona era Lucian Blaga, iar secretar cultural Mircea Eliade) - in opinia mea, asemanari exista mai mult intre persoane, intre oamenii celor doua popoare, care se apropie ca temperament, ca mod de a infrunta viata, ca viata de familie, si chiar ca fizic, precum si ca istorie contemporana - peste patru decenii de dictatura (dar fascista!) in care intelectualii au fost supusi la numeroase incercari: cenzura, persecutii, arestari si chiar tortura, exilul (la care ei puteau recurge fara dificultati!). "Afinitatile de limba" atat de des invocate, dar dupa parerea mea, cu exagerare, nu le depasesc pe cele comune limbilor romanice in ansamblu. (...) - Revenind la Mircea Eliade, stiu ca a aparut in Spania Jurnalul portughez tradus de Joaquin Garrigos. Ce stiti despre acest Jurnal care isi intarzie aparitia la noi? - Chestiunea Jurnalului portughez al lui Mircea Eliade este o alta "rana" a mea. Am aflat de existenta lui la Lisabona, cu cativa ani in urma, de la un prieten, istoric si critic literar, Joao Bigotte Chorao, caruia Eliade personal i-l mentionase intr-o scrisoare. Acest distins intelectual, prieten apropiat al lui Vintila Horia si care a fost in corespondenta cu Mircea Eliade si Ion Caraion (si in virtutea acestor relatii cautase sa ma cunoasca), gasise un editor pentru Jurnal, care s-a dus la Chicago contactand-o pe Cristinel Eliade. Nu stiu exact unde s-au blocat lucrurile, cert este ca Jurnalul a aparut in Spania... (...) - Dv. ati oferit prima traducere in limba romana a romanului Alchimistul. Cum explicati succesul de care se bucura, si nu numai la noi, Paulo Coelho? - Succesul lui Paulo Coelho se datoreaza, dupa mine, faptului ca ofera o speranta, o gura de aer pur, o alternativa de fericire posibila unui public profund nefericit - de pe toate meridianele! Apoi scriiturii sale limpezi, la indemana tuturor, fara a fi vulgarizanta (in sensul "stiinta pentru toti") ci, dimpotriva, ridicandu-i pe cititori, pe nesimtite, pe alt palier, superior, de spiritualitate. - Din tot ce ati tradus, aveti vreo carte in care ati investit foarte mult si pe care o iubiti in mod special? - in toate traducerile ma investesc, traiesc cu ele cat timp lucrez la ele. Uneori imi vin solutii noaptea, pe negandite, asa ca am mereu hartie si creion pe noptiera. Pe scurt, de iubit iubesc cartea pe care sunt in curs de a o traduce. Fac eforturi - nu sunt nici foarte sanatoasa, am si destule complicatii existentiale - asa ca, fara iubire, nimic nu ar fi... - Care este ultima carte tradusa, aparuta sau in curs de aparitie? La ce lucrati acum? - in momentul de fata traduc intoarcerea caravelelor de Antonio Lobo Antunes, prozator portughez dintre marii nostri contemporani, propus de repetate ori pentru Premiul Nobel (si sper din tot sufletul sa-l primeasca odata). Cartea va aparea in toamna. Este o parabola amara, reversul plecarii caravelelor in marea aventura a descoperirilor geografice prin care s-a creat vastul imperiu colonial portughez. Acum caravelele se intorc din ruinele acestui imperiu, cu toata incarcatura lor de frustrari, dezamagiri, disperari. - Ce au a insemnat pentru dv. traducerile si cum ati defini acest act? - Am avut norocul ca traducerile literare - care de aproape patruzeci de ani imi ocupa cam 50% din timpul dedicat castigarii existentei - sa fie un hobby pentru mine. Lucrez cu bucurie. N-am vrut sa spun ca mi-am castigat existenta prin traduceri, departe de asta! Dar ele m-au ajutat sa ma salvez din activitatile frustrante si din marginalizarea la care eram expusa inainte de 1989. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)