"Anarhia sufleteasca" a Bucurestilor

In ultima vreme se tot discuta de necesitatea unor proiecte culturale si edilitar- urbanistice pentru a face din capitala noastra o metropola civilizata. O problema, care a fost dezbatuta si in 1934

In ultima vreme se tot discuta de necesitatea unor proiecte culturale si edilitar- urbanistice pentru a face din capitala noastra o metropola civilizata. O problema, care a fost dezbatuta si in 1934 de catre primarul Bucurestilor de atunci, Dem. I. Dobrescu, in lucrarea Viitorul Bucurestilor (Tribuna Edilitara, 1934). Dar si de catre altii inaintea lui precum Barbu Delavrancea sau Pache Protopopescu. Problema reala nu este neaparat a proiectelor edilitare, care se pot finaliza si cu sprijinul comunitar european, cat mai ales a factorului uman autohton. Asadar, "are sau poate sa aiba populatia capitalei noastre sufletul necesar pentru a da civilizatia unei metropole?" Este foarte adevarat ca "elementul sufletesc al unui oras este mai important decat elementul fizic. Elementul uman este si mai greu de urbanizat, pentru ca pavarea sufletelor este mult mai grea decat pavarea strazilor". Daca la pavarea tramei stradale ne straduim sa ne apropiem de parametrii unei metropole civilizate, "pavarea sufletelor" cu realele modele urbane tine de alti factori. Caracteristica sufleteasca a Bucurestilor la 1934 era "lipsa de orice caracteristica. in Bucuresti, spiritul colectiv este inca numai suma tuturor spiritelor indivizilor care il compun. Orasul nostru este un oras nou, fara traditie, fara etajarea categoriilor sociale, fara disciplina sociala si fara fixarea valorilor". Alimentata aproape continuu de valuri sau "viituri" demografice, colonizate mai degraba haotic, ofera Bucurestilor o imagine "de apa continuu turburata". Populatia capitalei noastre la 1934, dar si astazi, dupa colonizarile anilor '60 si '70, "nu este inca asezata, nu este inca stratificata. De aceea, capitala noastra este amorfa, nedisciplinata, este anarhica si fara nici un frau moral intern. Singura disciplina a bucurestenilor pana astazi este disciplina autoritatii si disciplina partidelor politice". Nu poti cladi o metropola, un mare oras pe "o micime de suflet", caci "in privinta moralei "aceasta este suferinta bucuresteanului", care, in fata "oricarui gest idealist", se intreaba "ce interes ai sa fii altruist? De aici iese si deliciul ilegalitatii, deliciul asa-numitului chiul, placerea loviturilor si a afacerilor". Pe ce fel de fundatie umana s-a construit originalitatea sufleteasca a orasului? in sufletul orasului "se resimte originea rurala" a majoritatii populatiei, care "a pastrat caracterul umil al taranului din care se recruteaza. Bucurestenii sunt anarhici in fata unei autoritati reale si servili in fata autoritatii abuzive. Se cunoaste ca bucurestenii sunt descendentii vechilor clacasi, care au inmagazinat de-a lungul timpului toata umilinta robului in fata patronului", iar in vremurile de apoi, umilinta sclavului in fata activistului de partid. Caracteristica sufleteasca a Bucurestiului este tocmai acest "iobagism sufletesc", dureros si greu de purtat de generatiile tinere.
(textul integral poate fi citit in "Adevarul literar si artistic" din data de 9 august 2005)