Alexandra Rusu a avut iniţiativa unei antologii a izolării;  Sursa foto: Arhiva personală

Impulsionată de criza pe care o traversăm, editura Nemira realizează o antologie e-book despre izolare şi singurătate, despre prezent, despre sentimente noi şi vechi. Coordonatoarea volumului, Alexandra Rusu, povesteşte despre cum propriile trăiri au dat naştere ideii cărţii şi explică de ce editura a ales ca încasările să meargă către Asociaţia Dăruieşte Viaţă.

Însingurarea şi anxietatea sunt o prezenţă constantă în această perioadă. Suntem suprasaturaţi de ştiri negative şi încercăm să ne agăţăm de orice fărâmă care ne poate deveni reper şi salvare. Impunerea izolării sociale a dus însă la o apropiere în mediul online – oamenii şi-au împărtăşit experienţele, temerile şi speranţele, creându-se astfel o punte de empatie. Tot acest cumul de sentimente este transpus din intimitatea singurătăţii, cu sensibilitate şi solidaritate, în antologia e-book „Izolare“. 20 de scriitori – printre care se află Cezar Paul-Bădescu, Dan Coman, Elena Vlădăreanu, Gabriel Sandu, Lavinia Bălulescu, Marin Mălaicu-Hondrari, Radu Paraschivescu şi Svetlana Cârstean – au acceptat propunerea redactorului-şef Nemira, Alexandra Rusu, de a pune pe hârtie în timp real percepţia despre izolare şi distanţare socială, cu toate sentimentele implicate.

Volumul s-a născut cu o repeziciune demnă de era tehnologiei, iar lansarea va avea loc la începutul lunii mai. Deşi piaţa de carte din România nu întrevede un viitor prea bun, iar prezentul se bazează exclusiv pe online, editura Nemira a decis ca încasările obţinute de pe urma vânzării e-book-ului „Izolare“ să fie donate integral campaniei împotriva COVID-19 a Asociaţiei Dăruieşte Viaţă.

„Weekend Adevărul“: Explicaţi-mi, pentru început, când şi cum a apărut ideea acestei antologii a izolării.

Alexandra Rusu: Cam acum două-trei săptămâni, când au început zilele de izolare. Pentru mine, singura scăpare din frica, din panica aceea din primă instanţă a fost să citesc. În cărţile pe care le aveam căutam ceva care să mă ajute să scap de toate sentimentele astea necunoscute de la începutul perioadei. Culmea, cel mai mult m-a ajutat ceea ce citeam pe feed-ul de social media, ce primeam pe Facebook, efectiv – tot felul de gânduri, de trăiri, de mesaje. Vedeam la unii scriitori, psihologi, sociologi cum există ideea asta de a întinde mâna către ceilalţi, de a comunica cu oamenii care trăiesc aceleaşi lucruri. Era evident că este o reacţie la singurătate şi la frică, dar tocmai asta îi făcea să comunice şi nu să se închidă în sine. Cu toate că Facebook este un loc unde încercăm să stăm cât mai puţin, în această perioadă nu prea s-a putut, ba chiar tocmai de acolo au venit nişte mesaje care pentru mine au însemnat foarte mult – mesaje de solidaritate, de compasiune. Oamenii recomandau articole şi cărţi care să ne rupă câtuşi de puţin de la ştiri – care, fake sau nu, tot erau îngrozitoare. Şi-aşa mi-am dat seama cât de mult contează pentru fiecare dintre noi acele răspunsuri, chiar şi de două rânduri, în care ne exprimăm compasiunea şi suntem unii lângă alţii. Arătăm că încă suntem creativi, încă putem să ne exprimăm într-un fel la care ceilalţi să adere. Avem puterea asta de a ne sprijini unii pe alţii.

Asta v-a inspirat?

M-am gândit că mi-ar plăcea ca toate textele astea să fie adunate laolaltă, poate chiar dezvoltate, să citim mai mult – aşa mi-a venit ideea unei antologii. Am întors ideea pe toate părţile mai multe zile, până mi-am făcut curaj să-i scriu primului om. Mi-am pus problema că, în perioada asta, chiar şi scriitorilor le e greu, pentru că nu te poţi concentra cu uşurinţă. Poate eşti atât de scos din contextul tău, atât de înfricoşat, atât de însingurat încât nu eşti tu însuţi. M-am gândit mult la toate aspectele astea, n-am vrut să fiu inoportună, dar mi-am luat inima în dinţi şi am testat apele.

Cineva chiar m-a rugat: «Dă-mi un deadline, am nevoie de un reper, am nevoie să mă agăţ de ceva în perioada asta». Şi mi-am dat seama că nu doar pentru cititori va fi important, ci şi pentru cei care vor scrie. 

„Totul a început pe Messenger“

Cum au reacţionat cei cărora le-aţi scris prima dată?

Le-am scris câtorva şi le-am cerut părerea:«Tu ai scrie?». Nu m-am aşteptat ca oamenii să fie atât de prompţi. Nu mi s-a mai întâmplat: mi-au răspuns în trei minute, maximum zece, toţi afirmativ, toţi încântaţi. Cereau entuziasmaţi date: cât trebuie să scriu, când e deadline-ul? Cineva chiar m-a rugat: «Dă-mi un deadline, am nevoie de un reper, am nevoie să mă agăţ de ceva în perioada asta». Şi mi-am dat seama că nu doar pentru cititori va fi important, ci şi pentru cei care vor scrie. Părea să fie ceva terapeutic, ceva de care au nevoie, un liant către normalitate.

Dar iată, e o carte organizată de la distanţă.

Totul a început pe Messenger. Pandemia scuză mijloacele, într-un fel. Am renunţat la orice fel de politeţuri şi la metodele clasice de comunicare – totul s-a făcut cu viteza online-ului. Le-am scris unor oameni pe care nu-i ştiam, dar care mi-au răspuns imediat. Iar promptitudinea lor m-a făcut şi pe mine să fiu la fel, să creez pe loc infrastructura acestei antologii. Totul s-a aşezat incredibil de repede. Chiar şi coperta a fost realizată rapid – o ilustraţie minunată a Yannei Zosmer.

În ce stadiu e acum antologia? Şi la ce ar trebui să se aştepte cititorii, doar la pagini de jurnal?

Încă strâng textele, n-au ajuns toate la mine. Antologia „Izolare“ este mult mai mult decât un jurnal de trăiri. Cuprinde un spectru larg: povestiri, ficţiune, autoficţiune, pagini de jurnal. Avem şi două poete care ne vor scrie, aşadar aşteptăm şi versuri. Vor fi şi forme mai neobişnuite: bandă desenată şi teatru. Abordăm mai multe registre, rama a fost doar una: să scriem despre acum, despre momentul acesta, despre izolare, din interiorul ei. De ce acum? Simplu: pentru că peste şase luni se va vedea altfel, peste un an, altfel. De fiecare dată când ne vom uita în urmă ni se va schimba perspectiva şi, automat, rama.

Carte virtuală, lansare online

Piaţa de carte din România trăieşte vremuri grele acum şi viitorul nu se arată prea prolific. De ce aţi luat decizia de a dona toţi banii strânşi din vânzarea e-book-ului „Izolare“?

Nu putem să ne urcăm pe valul ăsta cu cinism. Nu putem să profităm de acest moment pentru a extrage nişte texte şi după aceea să obţinem noi banii. Ar fi un gest editorial lipsit de morală. Şi atunci am zis aşa: pentru e-book, vom dona banii către Asociaţia Dăruieşte Viaţă şi către campania lor împotriva COVID-19, iar dacă reuşim în toamnă să facem ediţia tipărită, atunci ea va intra într-un regim normal, în care autorii vor primi un onorariu, iar noi vom păstra încasările obişnuite. Vom avea o lansare online a e-book-ului, undeva în jurul datei de 10 mai, cu toţi contributorii.

Arătăm că încă suntem creativi, încă putem să ne exprimăm într-un fel la care ceilalţi să adere. Avem puterea asta de a ne sprijini unii pe alţii.

Credeţi că toate căile de promovare online şi cărţile în format digital utilizate acum din plin îi vor determina pe oameni să renunţe la cartea în format fizic?

Problema asta se tot ridică de vreo zece ani, de când au apărut e-book-urile: oare se va renunţa la carte, la mirosul cărţii scoasă din tipar? Eu cred că dacă au putut să coexiste până acum, o vor face şi de acum înainte. Cine e obişnuit cu cartea scrisă nu va renunţa la ea. Este mai mult decât un obicei, este un arhetip; un arhetip atât de adânc pătruns în noi încât nu cred că vom renunţa prea curând la cărţile tipărite. Dar cărţile sunt legate de acele spaţii minunate, librăriile, care acum sunt închise. Şi atât timp cât ele vor sta aşa, oamenii vor migra către online, pentru a devora conţinutul de aici.

Deci luaţi situaţia ca atare.

Noi, ca editură, suntem, de fapt, producători de conţinut, nu producem cărţi tipărite. Producem conţinut relevant pentru publicul nostru, în orice formă ar fi el: e-book, audiobook, video performance. Şi bineînţeles că o să ne adaptăm direcţiei în care merge lumea, dar şi lumea se va adapta la direcţiile pe care noi le vom crea. Sunt lucruri care merg mai mult pe online, sunt titluri care merg mai bine publicate sub formă de e-book. Dar şi invers: sunt titluri pe care niciodată nu ai cum să le scoţi în format digital. O istorie a Evului Mediu ilustrată nu poţi să o scoţi decât în print. Şi aşa vor rămâne lucrurile.

Apocalipsă şi distopie în plină pandemie

Conform statisticilor din străinătate, Stephen King este în topul vânzărilor în această perioadă. Având în vedere că editura Nemira publică volumele sale traduse în română, ne puteţi spune cum îl percepe publicul nostru acum?

Da, şi la noi, ca la nivel mondial, King este în top. Chiar acum trimitem în tipar ultima carte, „Institutul“, care este un roman, culmea, tot despre un fel de izolare, dar a unor copii supradotaţi într-o şcoală specială. Cartea va apărea săptămâna viitoare şi va putea fi comandată în condiţii sigure.

Acum, în plină pandemie, se observă vreo schimbare în ceea ce priveşte genul de cărţi care se cumpără?

Este destul de greu să ne pronunţăm de pe acum. Ca editură, vedem vânzările cu o lună în urmă, deci cu o mică întârziere, aşa că nu ne putem pronunţa încă, în timp real. Ce pot să spun însă este că au crescut, evident, vânzările în online, chiar şi pe site-ul nostru, nemira.ro – acesta fiind un lucru foarte bun din toată criza asta, lucru care se va păstra şi va creşte şi în viitor. Despre titluri pot doar să spun că ficţiunea este foarte bine vândută, în special science fiction, mai ales că avem multe titluri pe teme precum apocalipsă sau distopie. Dar se vând şi cărţile de non-ficţiune, care sunt tangenţiale cu evenimentele pe care le trăim: despre frică, despre cum să gestionezi perioadele de criză.

O carieră de 15 ani în editarea de carte

Numele: Alexandra Rusu

Data şi locul naşterii: 19 septembrie 1981, Constanţa

Studiile şi cariera:

A absolvit Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti. Are un masterat în Studii Culturale Britanice. De asemenea, a studiat arte liberale la Bard College, în Berlin.

Este editor de carte de 15 ani, trecând pe la edituri precum Vellant, All şi Humanitas.

Din ianuarie 2020 este redactor-şef al editurii Nemira.

În noiembrie 2016, a publicat un basm pentru copii şi adulţi, „Cartea năsoaselor“ (editura Vellant).

De-a lungul timpului, a publicat articole în „The New York Times Book Review“, ,,Evenimentul zilei“, „Cosmopolitan“ şi „The Institute“.

Locuieşte în: Bucureşti

Refugiul izolării se găseşte în cărţi

În urmă cu o lună, în România s-a declarat starea de urgenţă, care a instaurat şi izolarea la domiciliu. Modul de viaţă ni s-a schimbat brusc. Printre multe altele, cel mai puternic s-a resimţit faptul că locul de muncă s-a mutat la biroul de acasă. Mulţi dintre cei care au înţeles importanţa izolării în timpul pandemiei şi-au (re)găsit un centru de greutate în citit, printre ei aflându-se şi editura Nemira. Încă de la începutul perioadei de criză, Nemira a demarat o campanie de conştientizare, care s-a concretizat simplu, dar cu impact: #StămAcasăŞiCitim. Acum, când toate privirile s-au îndreptat către online, Nemira, alături de alte edituri, au încercat să ofere oamenilor un refugiu şi o consolare în citit.

Schimbarea stilului de viaţă se observă în toate domeniile, inclusiv în cel al cărţilor. „O zi de izolare din viaţa unei edituri diferă de la o săptămână la alta, de la o casă la alta. Fiecare dintre noi resimţim altfel treaba asta cu izolarea şi cu lucrul de acasă, tocmai de asta am şi început să facem un mic jurnal de work from home, pentru care am rugat fiecare coleg să ne arate biroul lui şi să ne spună în două-trei fraze cum e pentru el perioada asta, aşa, cu bune şi rele. Altfel, la editură se lucrează intens, poate chiar mai mult decât o făceam înainte. Se face transfer de poze cu reţete şi cu patrupezii noştri care s-au transformat peste noapte în colegi“, a povestit Andreea Mitran, fotograf şi coordonator social media la Nemira.

Ne-am dat seama că în perioada asta, în care stăm acasă, cărţile sunt un refugiu perfect, şi am vrut să îndemnăm cât mai mulţi cititori să şi-l găsească prin intermediul cărţilor. Andreea Mitran, fotograf şi coordonator social media pentru Nemira

Salvarea cărţilor vine din online

Odată cu începutul perioadei de izolare, editura Nemira a demarat o campanie-refugiu pentru cititori: #StămAcasăŞiCitim. Statul acasă este obligatoriu, dar asta nu înseamnă că explorarea unor noi teritorii sau cunoaşterea unor noi persoane trebuie să înceteze – iar cărţile ne sunt colacul de salvare. 

„#StămAcasăŞiCitim a venit natural, când nici nu ne gândeam că o să stăm atât de mult, sincer. Dar ne-am dat seama că în perioada asta, în care stăm acasă, cărţile sunt un refugiu perfect, şi am vrut să îndemnăm cât mai mulţi cititori să şi-l găsească prin intermediul cărţilor. Unde mai pui că putem să călătorim prin intermediul lor, chiar dacă fizic nu se poate?“, a explicat Andreea Mitran. 

Tot ea vorbeşte şi despre rolul pe care îl are social media în relaţia carte-cititor: „Pentru noi, în general, social media e importantă, pentru că prin intermediul ei am reuşit să creştem o comunitate frumoasă de cititori de cursă lungă, cu care ne e mai mare dragul să povestim online pe Instagram, pe grupurile noastre de Facebook, pe paginile oficiale, pe chat-ul din site şi aşa mai departe. De când #stămacasă, parcă îi simţim şi mai aproape, sunt (aproape) tot timpul online, aşa că am venit înaintea lor cu tot felul de campanii de marketing, dar mai ales de conţinut.