"Actul folcloric s-a transformat intr-un bun de consum"

Este una dintre figurile cele mai interesante ale peisajului muzical de la noi. Interpret de muzica traditionala, Grigore Lese s-a ferit de compromisuri, multumindu-se cu un repertoriu nu foarte vast,

Este una dintre figurile cele mai interesante ale peisajului muzical de la noi. Interpret de muzica traditionala, Grigore Lese s-a ferit de compromisuri, multumindu-se cu un repertoriu nu foarte vast, dar care reprezinta esenta spiritului romanesc. Personaj talentat, primeste numeroase invitatii de a concerta. Personaj incomod, refuza cu obstinatie participarile la reuniuni mondene ori electorale, preferand linistea propriului camin, dar si "luxul" unei constiinte. Cu Grigore Lese am vorbit despre traditie, haosul institutionalizat, invazia comercialului si... dragoste.
- Ati debutat in 1977. Cum a evoluat (sau involuat) folclorul, de atunci si pana astazi?
- Daca prin folclor intelegeti muzica traditionala, acesta nu evolueaza, ci se transmite din generatie in generatie precum limba materna. Daca folosind termenul "folclor" va referiti la muzica populara, aici lucrurile se complica foarte tare, deoarece actul folcloric s-a transformat intr-un bun de consum care este tributar modei si exploatat ca atare.
- Cum ati defini muzica traditionala si in ce fel pe cea populara?
- In muzica traditionala trebuie respectate linii melodice specifice, se impun anumite rigori muzicale, iar reprezentativ este genul improvizatoric. Muzica populara este o muzica intrata in constiinta oamenilor, accesibila gustului comun. Popular este si Adrian Minune. Ceea ce cant eu este muzica de patrimoniu.
- A insemnat '89 ceva si pentru traditiile romanesti, le-a influentat in vreun fel?
- Inainte de '89 arta traditionala in general era grosolan mistificata, angajata, patriotarda si frustrata de latura religioasa, care, dupa parerea mea, este esentiala. Dupa acest moment si-a recapatat, ce-i drept, amprenta crestina, dar continua sa fie un instrument de propaganda si, lucru extrem de grav, se indreapta spre divertismentul ieftin, indepartandu-se tot mai mult de cultura. Se poate observa ca muzica populara "se serveste" cu mici si bere la Zilele orasului X, nunti, botezuri si la festivaluri care de care mai ciudate. Fenomenul este ingrozitor, momentan pare ireversibil, iar daca nu va fi stopat ne vom pierde identitatea si vom fi confundati cat de curand cu alte spatii etnofolclorice.
- Cum vedeti folclorul romanesc peste 50 de ani, socotind dupa ritmul alert in care se degradeaza deja, din ratiuni pur comerciale?
- Daca nu vom aprecia ceea ce ne reprezinta, de fapt, si nu vom pune in valoare ceea ce este adevarat, ne vom cauta in zadar radacinile, intocmai ca unele tari occidentale "civilizate". Germania nu mai are folclor, Franta la fel, au ajuns sa il caute in enclave din toata lumea, se duc la africani, la tibetani, vin la noi.
Este important sa gasim, sa configuram locul interpretului de folclor. La fel ca taranul autentic, interpretul de folclor este sufletul viu al poporului, este depozitarul traditiei acestuia. Dar, spre deosebire de taran, interpretul de folclor, cu har si profesionalism, trebuie sa aduca un elogiu spiritualitatii romanesti, sa completeze idealul lui Rebreanu, Blaga si Brancusi. De ce este atat de important? Pentru ca mileniul trei va sterge, pe diferite coordonate, deosebirea dintre oras si sat. Vesnicia satului, a etnicului, va tinde sa dispara. Acum este momentul sa intervina interpretul autentic, care sa puna in valoare si sa pastreze nealterata cultura populara. Daca nu, etnomuzicologia va ramane un reper bibliografic abstract.
- Faceati candva diferenta intre cariera si publicitatea artistica, spunand ca aceasta din urma naste false valori. Intr-un prezent in care publicitatea este la mare pret, omul obisnuit ajunge sa confunde interiorul cu ambalajul. Cum poate fi el ghidat catre valoarea autentica?
- In primul rand, oferindu-i valoare. Si aici, o importanta covarsitoare o are mass-media. Dar intr-o lume comerciala trebuie procedat ca si cu copiii: le dai valoare cu lingurita. Si incepi cu desertul, ca sa-i pacalesti, si abia apoi ii convingi sa manance felul principal.
In al doilea rand, institutiile specializate cu conservarea si promovarea actului folcloric trebuie sa dispuna de experti, sa renunte la functionarii blazati si sa angajeze tineri care sa creada cu adevarat in potentialul spiritual al acestui popor. Oameni care sa promoveze autenticul si bunul gust.
In ceea ce priveste muzica traditionala, insist asupra faptului ca si aceasta formeaza un patrimoniu si, ca orice patrimoniu, trebuie conservata si expusa doar de profesionisti.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)