Actorul Ion Besoiu, la 85 de ani: „Vacarmul politic de azi nu m-a pasionat“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Actorul Ion Besoiu, invitat în studioul Adevărul live, a vorbit despre bucuriile şi tristeţile din întreaga sa carieră de peste 66 de ani. A interpretat numeroase roluri alături de alţi mari actori ai scenei româneşti. De asemenea, are o bogată filmografie, de peste 80 de filme. Ion Besoiu va împlini 85 de ani pe 11 martie.

Chiar dacă anii i-au „slăbit balamalele”, după cum el însuşi mărturiseşte, actorul Ion Besoiu a găsit puterea să vină în studioul Adevărul Live, cu două zile înainte de împlinirea frumoasei vârste de 85 de primăveri. Uşor gârbovit, dar elegant, aşa cum a fost o viaţă, cu pălărie, palton şi baston, asortat din cap până-n picioarele care încă îl mai poartă în lumea teatrului şi filmului, după 66 de ani neîntrerupţi, Ion Besoiu este un exemplu de verticalitate şi un model de modestie, într-un sulfet tânăr. Fie că citează în latină sau că vorbeşte cu uşurinţă despre Seneca, Ion Barbu, Radu Stanca sau Lucian Blaga, actorul se emoţionează atunci când discută despre tineri, despre nepoţi sau despre cei care cu pierit în Colectiv.

„Adevărul“: Cum vă simţiţi la 85 de ani?

Ion Besoiu: În ultimele săptămâni am mai avut nişte deficienţe la balamalele fizice şi am început nişte tratamente. Bătrâneţea nu este un lucru uşor, dar este un lucru frumos. Nu este un merit să ajungi până la vârsta mea, pentru care să primeşti premiul Nobel. Totul este să rezişti spiritual, să-ţi păstrezi tinereţea în gândire. Generaţii de aur sunt pentru fiecare generaţie. Generaţie de aur a fost şi în filosofia antică, şi în Renaştere, dar fiecare generaţie are geniile ei.

Cum vă menţineţi spiritul tânăr?
Nu ştiu dacă este un antrenament, dar apropierea de cei tineri, de modul lor de gândire, de cei care practică tinereţea la oricare vârstă (nu vorbesc de cei care se poartă caraghios la 60 de ani). Cel mai important este să ajungi la concluzia filosofică pe care o aveau anticii: „Ştiu că nu ştiu nimic“ (Socrate – n. red.). Aşa cum spuneau latinii, „Audaces fortuna juvat“ (Vergiliu – n. red.), soarta îi ajută pe cei îndrăzneţi.

Scoaterea limbii latine din şcoală este o greşeală, pentru că aceasta ne dădea un fundament cultural şi mai ales ne învăţa ce să citim. Pentru că de citit citeşte toată lumea, important este ce şi cum citim.
image

V-aţi adaptat tehnologiei? Staţi pe internet?
Matematica, internetul şi limba maghiară sunt nişte mari necunoscute pentru mine.

Aveţi o carieră bogată atât în teatru, cât şi în film. Pe care dintre ale îl preferaţi?
Pe amândouă, sunt lucruri diferite.

În teatru, simţi căldura aproape epidermică a publicului, este o recunoaştere imediată. În film, care rămâne şi după 30 de ani, dacă nu participi la premieră, nu-ţi dai seama care e reacţia publicului.

Ce părere aveţi despre teatrul actual?
Cu aceşti actori maidanezi, care joacă pe unde apucă, e greu să mai faci teatru de calitate. Sigur, poţi să faci teatru de „poche“, de buzunar, teatru underground, dar ce te faci dacă vrei să montezi „Hamlet“? Asta este, arta costă, şi dacă vrei să faci teatru sau film de calitate trebuie să scoţi bani din buzunar.

Nu prea v-am văzut implicat în politică în ultima vreme...
Eu am fost membru al partidului comunist. Nu ştiu dacă am fost comunist, credinţa şi părinţii nu-mi dădeau voie. Întâmplarea şi istoria ne-au dus la acest partid unic, care te manevra într-un mod extraordinar: dacă nu erai membru de partid, nu puteai să faci nimic. Vacarmul politic de azi nu m-a pasionat. Însă cred că esenţial este să ai dreptul de a alege, şi pentru acest lucru trebuie să ne batem.

Căile greşite sunt multe, dar calea dreaptă este una singură. Poţi să minţi, pentru a salva o situaţie, dar nu trebuie să uiţi adevărul. Şi mai e ceva, pe care-l ştiu din viaţa mea de călăreţ: când eşti pe cal, încearcă să te ţii în şa. Nu mă consider un actor mare, mi-am făcut doar datoria. Gloria e trecătoare. Ars longa, vita brevis.

Ce credeţi despre noua cinematografie?

A venit o generaţie talentată. Fiecare generaţie are geniile ei. Generaţia mea a făcut filme cu bani mulţi, dar statul se şi amesteca în conţinut. Acum statul te lasă să faci ce vrei, dar nu mai dă nici bani. Nu ştiu cum este mai bine.
image

Ce-aveţi să vă reproşaţi, privind în urmă?


Multe, dar cum nu sunteţi duhovnic, nu aveţi patrafir... Sunt un mare admirator al acestei instituţii, care este Biserica. Greşeala este omenească, Dumnezeu este făcut ca să ne ierte şi, fără iertare, omul nu poate supravieţui. Apropo de campania internaţională contra Bisericii şi a preoţilor catolici, au greşit nişte oameni, nu Biserica. Biserica suntem noi, corpul credincioşilor. Suntem oameni ai cetăţii, şi trebuie să ne intereseze lucrurile astea. Nu ai agorei, pentru că nu putem ieşi în stradă în fiecare zi.

Am spus-o de fiecare dată: dreptul la fluierat trebuie să ţi-l câştigi. Dacă ai făcut ceva, poţi să spui: dă-te la o parte.

Ce vă doriţi la 85 de ani?

Să mă ajute Dumnezeu să-mi trăiesc, să-mi văd în continuare nepoţeii. Fiica mea, Ioana Besoiu, mi-a dăruit doi nepoţei gemeni: Nicolae şi Anastasia. Îmi doresc să-i văd mergând la şcoală.

Director al Teatrului Bulandra

Actorul a debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia după turnarea filmului "Toate pânzele sus", în regia lui Mircea Mureşan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin. Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului "Radu Stanca", din Sibiu, după care s-a mutat la Bucureşti, unde a jucat la Teatrul "Lucia Sturza Bulandra" şi a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloşca, în "Procesul lui Horia" (1967), Serebreakov, în "Unchiul Vanea" (1983), Polonius, în "Hamlet" (1985), Oronte, în "Mizantropul" (1989), Corifeu, în "Antigona" (1993), Ferapont, în "Trei surori" (1995), Senecus, în "Caligula" (1996), şi Muhoianov Ivan Matveevici, în "Oblomov" (2003).

Activitatea sa cinematografică este şi ea impresionantă. Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: "Furtuna", "Neamul Şoimărestilor", "Haiducii", "Răscoala", "Mihai Viteazul", "Ciprian Porumbescu", "Păcală", "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Ultima noapte de dragoste", "Lumini şi umbre".

În 2002, a primit Premiul de excelenţă al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetăţean de onoare al oraşului Sibiu, în care s-a născut. Ion Besoiu este preşedinte executiv al Fundaţiei "Sibiul Vechi. Sibiu - Hermannstadt", asociaţie care îi ajută pe tinerii talentaţi şi care oferă premii etnografilor.

Ambasador al umanităţii

Ion Besoiu a absolvit Academia de Teatru şi Muzică din oraşul natal. După debutul pe scena Teatrului de Stat din Sibiu, Ion Besoiu ajunge în Bucureşti, unde devine membru al echipei de actori a Teatrului 'Lucia Sturdza Bulandra' pe scena căruia joacă din 1967. 

În cariera sa teatrală a interpretat numeroase roluri alături de mari actori ai scenei româneşti. De asemenea, are o bogată filmografie, peste 80 de filme.

În 2001 a fost declarat cetăţean de Onoare al Municipiului Sibiu. A fost distins cu premiul de excelenţă al Cinematografiei Române (2002).

În anul 2008, la cea de-a XVI-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, i-a fost acordat premiul pentru întreaga activitate. Ion Besoiu a fost premiat la Gala Umanităţii 2009, devenind ambasador al umanităţii. De Ziua Mondială a Teatrului, la 27 martie 2011, s-a aflat printre cei şapte actori aniversaţi sub egida 'Seniori ai teatrului şi filmului românesc', alături de Florin Piersic, George Motoi, Violeta Andrei, Eugenia Maci, Tora Vasilescu şi Radu Gheorghe, primind diploma 'In honoris' din partea Primăriei Generale a Capitalei şi a Teatrului Metropolis.

În cadrul celei de-a cincea ediţii a Galei Premiilor Gopo, desfăşurată la 28 martie 2011, Ion Besoiu a fost recompensat cu premiul pentru întreaga carieră.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite