Actorul Cristi Martin, la Ariel Vâlcea Fest: „În provincie oamenii simt nevoia de un teatru curat, care să-i binedispună“

Orașul Râmnicu Vâlcea a prins viață într-o frumoasă celebrare a artei scenice, odată cu deschiderea celei de-a IX-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru Ariel Vâlcea Fest, ce se desfășoară în perioada 27 – 30 iulie. Pentru 4 zile, acest eveniment transformă orașul într-un veritabil centru cultural, atrăgând trupe de teatru, regizori și actori din toate colțurile țării și chiar din afara României.

Actorul Cristi Martin, costumat pentru piesa Lampa lui Aladdin

Festivalul a adus anul acesta în Râmnicu Vâlcea nume de marcă din lumea teatrului, printre care se numără Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Claudiu Bleonț, Anca Sigartău, Cristi Martin și mulți alții. Publicul are în aceste zile prilejul de a urmări reprezentații de teatru live, spectacole în aer liber, spectacole pentru cei mici și parade stradale.

Vineri, copiii au avut ocazia să se bucure de piesa de teatru „Lampa lui Aladdin",  cu îndrăgitul actor Cristi Martin, sub îndrumarea regizorală a lui Ionuț Octavian Ghinea. Povestea i-a captivat pe cei mici, oferindu-le o experiență teatrală de neuitat.

După finalul reprezentației, actorul Cristi Martin a împărtășit pentru ziarul Adevărul poveștile din spatele meseriei de actor, dezvăluindu-ne detalii despre începuturile sale în această  profesie. Cu umor și sinceritate, el a vorbit despre provocările și satisfacțiile pe care le aduce lumea teatrului în viața unui actor. Pe lângă experiența personală, Cristi Martin a subliniat și importanța festivalurilor locale pentru promovarea artei și culturii în comunitate.

Adevărul: Cum este să bucurați atâția copii?

Actorul Cristi Martin: Este foarte frumos. Meseria noastră de actori ne oferă oportunitatea de a fi la fiecare spectacol altcineva. Chiar dacă jucăm același rol, de fiecare dată spectacolul este altfel, publicul este altfel, îl simțim altfel. Este o meserie minunată și mă bucur că o practic.

Fiecare rol vă învață câte ceva…ce ați învățat din acest spectacol?

Bineînțeles. Fiecare rol ne învață ceva, fie că jucăm spectacol pentru adulți, fie că jucăm pentru copii sau spectacole de improvizație, pentru noi, de fiecare dată este o provocare. Este ceva nou. Toată viața învățăm. Din rolul acesta am vrut să le transmit copiilor ce înseamnă prietenia, dragostea, să fie oameni buni, să știe că răul este ușor de făcut, binele mai greu.

Ce sfat aveți pentru tineri?

Din punct de vedere al profesorului de actorie, în primul rând trebuie să citească foarte mult, să aibă curaj la cursurile de actorie, chiar dacă pare că este greșit. Din greșeli învățăm. Să iubească și să respecte mult profesia, dacă vor să o facă. Actoria te ajută să ieși din zona de confort, să fii mai ordonat, să ai mai mult curaj, să vorbești mai ușor cu oameni.

Ce experiență vă vine în minte, de la începuturile profesiei?

Am avut și experiențe plăcute și unele mai puțin plăcute. Primul meu spectacol…după ce am terminat  facultatea la Suceava, unde am înființat un teatru- Teatrul Dramatic Bucovina-la spectacolul “Proștii sub clar de lună”, într-o sală a sindicatelor de 800 de locuri, am avut aproape 1000 de oameni. Pentru niște copii care abia ieșiseră de pe băncile facultății, să primești aplauze de la o sală întreagă este absolut senzațional.

O întâmplare mai neplăcută... eram mai tânăr și am jucat într-un spectacol la Teatrul ACT, având 26 de ani, un rol al unui bătrân de 80 de ani, Bartolomeu Capră din „Experimentul” lui Ion Băieșu. Bineînțeles că nu am făcut față și m-a speriat foarte tare acel spectacol. Am zis că nu o să mai urc niciodată pe scenă. Nu fusesem credibil în rol. La Teatrul ACT din București se joacă cu publicul la 1,5 m de tine și a fost destul de emoționant. Fiind tânăr, fără experiența publicului, te poți emoționa și când se uită cineva ciudat la tine. Unul dintre profesorii mei, Alexandru Bindea, îmi povestea la un moment dat, că era pe scenă, juca și și-a aruncat privirea în sală. În rândul doi, era cineva care citea ziarul. Atunci a avut un șoc. Totuși, de obicei publicul este alături de tine, este un critic foarte bun. Publicul îți arată dacă faci bine ce faci sau nu.

Sunt și multe întâmplări amuzante. Prima care îmi vine în minte...recent, jucam într-o piesă –„Operele complete ale lui William Shakespeare”-varianta scurtată și aveam o scenă de balet, eu cu Ionuț Ciocea. La un moment dat, pur și simplu am simțit cum se duce ușor în jos tutu-ul (fustă de balet) și nu știam cum să fac. Eu trebuia să baletez în continuare și să trag și de el. Am ieșit basma curată totuși. Am intrat și cu peruca într-o parte la un moment dat.

Care este importanța festivalurilor locale pentru lumea teatrului?

Este de o importanță extraordinară. Festivalul acesta este unul foarte bun, arată foarte bine. Am fost în piață și am văzut ce se întâmplă. Oamenii trebuie să aibă acces la cultură. În festivaluri vin actori, regizori, coregrafi din toate zonele țării și din străinătate și are loc și schimbul de experiență, se leagă prietenii. Și eu fac un festival la Buzău, de 8 ani de zile- Buzău International Festival, are teatru și film. Este nevoie de festivaluri, oamenii au nevoie să se simtă ca în zilele de sărbătoare.

Este diferit publicul din comunitățile locale față de publicul din București?

Puțin diferit. Este puțin mai conservator. Sunt oameni care au pretenții. La București au loc tot felul de experimente. În orașele de provincie nu poți să faci aceste experimente, pentru că oamenii simt nevoia de un teatru curat, care să-i binedispună. Cred că spectatorul se bucură oricum, indiferent de zonă.