7 victorii militare ale Franţei în secolul XX

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bătălia de la Verdun 1916-1917
Bătălia de la Verdun 1916-1917

De când au fost învinşi în Războiul franco-prusac din 1871, francezii şi-au „câştigat” reputaţie de învinşi pe câmpul de război. Această părere a fost răspândită în special în rândul americanilor, unde este cunoscut faptul că Franţa a fost atât de incompetentă din punct de vedere militar încât Statele Unite au trebuit să-i salveze din două războaie mondiale.

Francezii au fost umiliţi în cultura americană, unde termenul de „maimuţe laşe iubitoare de brânză“ a devenit popular după critica franceză cu privire la invazia din Irak. Dar este oare adevărat? 

Reputaţia militară franceză din secolul XX nu este una încurajatoare. Au fost de partea câştigătorilor în Primul Război Mondial, dar au pierdut atât de mulţi oameni şi lucruri de preţ încât cu greu poate fi considerată o victorie.

Au fost învinşi într-un mod denigrant în doar câteva săptămâni de Germania şi au stat patru ani sub ocupaţia lor. Au fost nemilos învinşi de Indochina, de gherilele slab înarmate ale Viet Minhului în anii 1950. Şi, totuşi, sitaţia nu este chiar atât de neagră. Nu prea au câştigat francezii toate bătăliile, dar nici nu le-au pierdut pe toate. Iată şapte victorii militare ale Franţei din secolul XX:

7. Bătălia de la Marna 1914

A fost ,fără îndoială, cea mai semnificativă victorie a Franţei. Între 5 şi 12 septembrie 2014, francezii (cu puţin ajutor din partea britanicilor) i-au învins pe nemţi şi au salvat Parisul. Generalul Joseph Jofree, printr-o contraofensivă planificată genial, a exploatat slăbiciunile flancului drept al nemţilor, împingându-şi soldaţii între două armate germane şi acoperind ofensiva germană ca să creeze confuzie. A fost o bătălie grea, întăririle francezilor au fost aduse din Paris în taxiuri. Cu toate acestea, nemţii au fost încercuiţi şi au trebuit să bată în retragere. Au schimbat tacticile şi au adoptat un război uzură care a durat timp de patru ani. Dar nu încape îndoială că „Miracolul din Marna“ a salvat Franţa.

6. Bătălia de la Verdun 1916-1917

Nu a fost considerată o victorie completă din cauza pierderilor enorme de ambele părţi. Ofensiva Germaniei asupra Verdunului nu a reuşit să-şi atingă obiectivele de a cuceri oraşul şi a face victime semnificative în rândul francezilor. Oraşul a rămas sub stăpânirea francezilor şi pierderilor nu au fost mai mari decât cele ale Germaniei. Soldaţii francezi au dat dovadă de tărie de caracter şi au rezistat chiar şi după ce Germania a pus stăpânire pe forturile importante din Vaux şi Douaumont. Bătălia s-a bazat pe două ofensive franceze din 1916 şi 1917: au capturat toate câştigurile nemţilor împreună cu 11.000 de prizonieri. Verdun a fost descrisă drept Stalingradul Franţei.

5. Bir Hakeim

După căderea Franţei în 1940 în exilul Marii Britanii, Charles de Gaulle a adunat forţele franceze rămase de peste tot din lume ca să formeze Forţele Franceze Libere (FFL). Prima campanie importantă a lor a fost în Africa de Nord, unde s-au luptat cu concetăţenii din Vichy, apoi cu nemţii şi italienii. În mai 1942, FFL s-a luptat  cu Afrika Corps la Bir Hakeim, o oază din deşertul libian. Prima divizie a FFL-ului, condusă de generalul Marie Pierre Koenig, a rezistat timp de 14 zile trupelor franceze şi germane, înainte să se retragă pe timpul nopţii. Acţiunea a fost semnificativă pentru că l-a reţinut pe Rommel îndeajuns de mult ca britanicii să-şi regrupeze trupele.

Chiar dacă Rommel a capturat Tobruk zece zile mai târziu, Bit Hakeim şi alte acţiuni de întârziere le-au dat timp suficient britanicilor ca să-şi adune trupele şi l-au învins pe Rommel la El Alamein în iulie 1942. Acţiunea Bir Hakeim a fost mediatizată de Charles de Gaulle. Franţa nu a ieşit din război şi era îcă o forţă luată în considerare de germani. Hitler s-a înfuriat pe acţiunile franceze şi i-a ordonat lui Rommel să îi execute toţi prizonierii FTL .Rommel a ignorat ordinul şi Afrika Corps a continuat să trateze prizonierii francezi ca pe prizonieri legitimi, ceea ce a întărit aserţiunea celor de la FFL, dovedind că sunt o armată şi nu doar un grup de partizani.

4. Paris 1944

Pe 19 august 1944, după mai mult de patru ani de ocupaţie, Rezistenţa franceză s-a întors împotriva asupritorilor săi. Odată cu anticiparea sosirii aliaţilor, Forţele françaises de l’intérieur (FFI) au lansat o campanie de stradă împotriva „The Wehrmarcht, Numbering 20000 “, doar câţiva dintre ei fiind armaţi. Ei au baricadat străzile, au săpat şanţuri şi au atacat detaşamentul de trupe germane, bombardându-le autovehiculele. Nemţii le-au răspuns şi l-au înfuriat pe Hitler, acesta din urmă ordonând ca Parisul să fie distrus. 800 de luptători ai Rezistenţei au fost omorâţi, alţi 1600 răniţi, dar supravieţuitorii au rămas în viaţă până când aliaţii au trecut de ultimele sisteme defensive germane, intrând în oraş pe 24 august. Nemţii s-au predat a doua zi, alegând să nu adopte ordinul lui Hitler. A fost poate cea mai semnificativă victorie a Franţei în cel de-al Doilea Război Mondial.

3. Vinh Yen 1951
 
Chiar dacă campania pornită de Franţa împotriva Viet Minh din Indochina este cunoscută drept un dezastru militar, armata franceză a câştigat câteva conflicte. La fel ca americanii, francezii s-au dovedit prea puternici când cei de la Viet Minh au ales să se lupte în câmp deschis decât să apeleze la tacticile de gherilă. O asemenea bătălie a avut loc în ianuarie 1951, când generalul Giap a decis să dea lovitura la Hanoi , atacându-i francezii la Vinh Yen.

Francezii şi-au adus pe câmpul de luptă unul dintre cei mai respectaţi generali, Jean de Lattre de Tassigny, ca să consolideze campania şi acesta a găsit imediat oportunitatea să preia comanda asupra garnizoanei de la Viet Minh. A zburat pe 14 ianuarie ca să preia comanda personal a garnizoanei. A ordonat contraatacuri de succes împotriva celor de la Viet Minh, făcându-i să se retragă din teritoriu, apoi capturându-i şi ordonând cel mai mare atac cu napalm al războiului. Devastaţi cei de la Viet Minh s-au retras în munţi. Într-un final, Viet Minhul a învăţat că nu puteau să-i bată pe francezi în câmp deschis şi s-au întors la tacticile de gherilă, până când marele dezastru de la Dien Bien Phu din 1954 a pus capăt campaniei.

2. Heartbreak Ridge

Datorită angajamentelor pe care le aveau în Indochina, francezii au trimis un singur batalion ca să  lupte de partea Naţiunile Unite în Coreea. Cu toate acestea, batalionul format special din soldaţi activi şi rezerve s-a dovedit a fi mai bun decât forţele ONU şi a primit laude, în special din partea americanilor, pentru faptele eroice. În mod special, cea de la Heart Break Ridge, din septembrie şi octombrie 1951. Aici francezii au întreprins un atac dramatic. Au atacat singuri duşmanul, apoi au trebuit să îndure contraatacurile nord coreenilor. Bătălia a crescut, atrăgând tancuri din regimentul american şi soldaţii sud-coreeni de partea aliaţilor, trupele chineze de partea comuniştilor, dar francezii au reuşit să dea lovitura capturând ultima poziţie comunistă pe 13 octombrie. Batalionul francez a pierdut câteva sute de oameni dar au fost onoraţi pentru preţioasa victorie.

1. Algeria

La finele anului 1956, Frontul Liberării Naţiunii Algerian (FLN) a început o serie de atacuri împotriva forţelor franceze din capitala Algeriei. Guvernul francez a decis să trimită elemente ale armatei franceze în Algeria pentru a se lupta cu rebelii. Sub comanda generalului Jacques Massu, forţele au primit undă verde înăbuşirea rebeliuni. Armata franceză a distrus una dintre cele mai puternice fortăreţe din Algeria şi pe 24 septembrie l-a capturat pe Saadi Yacef, unul dintre liderii cei mai importanţi ai FLN-ului. Francezii au crezut că Bătălia pentru Algeria s-a terminat, dar FLN s-a retras în afara oraşului şi a aplicat tactici de gherilă până când Franţa a acordat independenţă Algeriei, în iulie 1962.
 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite