COLȚ DE RAI Mălâncrav, satul care face turism pentru a păstra oamenii
0Într-un sat din județul Sibiu, aflat la capătul drumului, în care tradițiile și meșteșugurile au supraviețuit veacurilor, iar asperitățile i-au unit pe localnici, se face turism în care omul este cea mai importantă resursă.
Mălâncrav, locul în care istoriile supraviețuiesc, meșteșugurile te poartă în urmă cu sute de ani, oamenii te primesc cu brațele deschise, iar natura îți arată toate bogățiile ei. Dacă vrei să te reconectezi cu tine însuți, cu pământul și cu ceilalți, să revii la valorile unei comunități autentice, atunci satul din județul Sibiu este locul ideal pentru o vacanță cu tradiție și autenticitate.
Situat la aproape o sută de kilometri de Sibiu, satul aflat la capătul drumului își păstrează frumusețea de odinioară atât prin case săsești tradiționale, dar mai ales prin oamenii care au învățat de-a lungul timpului cât de important este spiritul comunității și ajutorarea în vremuri de restriște. Numele acestei așezări are semnificație de roată a mărului, fruct care se găsește din belșug în Mălâncrav datorită bine-cunoscutei livezi administrate de Mihai Eminescu Trust (MET), care a inclus așezarea în proiectul Experience Transylvania, din care fac parte mai multe sate: Alma Vii, Biertan, Breb, Criț, Florești, Richiș, Stăjereni și Viscri.
O comunitate unită și autentică
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Sana Nicolau, manager al Departamentului de Comunicare din cadrul fundației, pentru a afla mai multe despre istoria satului, tradițiile și meșteșugurile păstrate de localnici, dar și despre experiențele de care pot avea parte cei care aleg să se destindă în acest colț de natură. „Spre deosebire de alte sate săsești, oamenii din Mălâncrav și așezarea erau pe domeniul familiei Apafi, care a construit conacul cu același nume, și biserica evanghelică din sat“, ne-a explicat aceasta. În fapt, localnicii nu erau în totalitate liberi, dar acest lucru s-a tradus și prin modul în care comunitatea s-a dezvoltat, devenind mai unită și mai statornică: „cu toate că pentru sași una dintre valorile de bază era spiritul de comunitate, la Mălâncrav este mai puternic decât în mod normal“. Chiar și cei din cadrul fundației s-au confruntat cu reticența localnicilor atunci când le-au prezentat proiectele pe care urmau să le implementeze, însă, datorită importanței pe care au acordat-o tradițiilor și autogestionării locale, au fost acceptați.
De-a lungul timpului, din cauza faptului că satul se află la capătul drumului, oamenii au învățat să se descurce așa cum au putut, ocupându-se în principal cu creșterea animalelor și cu pomicultura. „Din punct de vedere istoric, toate satele săsești care erau la capătul drumului erau mai degrabă mai sărace, însă Mălâncrav a beneficiat de familia Apafi care a contribuit la economia locală“, ne-a mai explicat Sana Nicolau. Însă accesibilitatea satului, sau mai degrabă lipsa ei, a avut beneficii majore: conservarea, deoarece oamenii au avut un acces mai dificil la oportunitățile economice, și unitatea: „De exemplu, nu și-au putut renova casele așa cum ar fi vrut ei la momentul respectiv. Fiind la capătul drumului și mai izolați, oamenii au fost nevoiți să colaboreze unul cu celălalt, ceea ce a dus la o comunitate mai unită. Mălâncrav a fost foarte bine conservat“. În fapt, conservatorismul, unitatea comunității și lipsa de acces la oportunități economice au fost cele care au dus la declararea satului drept Patrimoniu Multietnic Viu, iar datorită unității, astăzi, în Mălâncrav se găsește cea mai mare comunitate rurală de sași. Alături de comunitatea săsească, trăiesc cea romă și cea română. „Ceaușescu a avut un plan de omogenizare culturală – intenția lui a fost să aducă oameni din diverse locuri. În Mălâncrav au venit mulți oameni din Moldova pe care comuniștii i-au pus să stea în casele sașilor până când reușeau să își construiască și ei gospodăriile lor. Spre deosebire de alte sate, pentru că în Mălâncrav nici sașii nu erau în totalitate liberi, au existat mai multe căsătorii mixte decât am observat în alte sate săsești“, a mai adăugat managerul.
Tradiții, meșteșuguri și oameni muncitori
Mărul își păstrează dominația în Mălâncrav prin livada cu același nume care este atestată încă din 1305. Aici se găsesc numeroase soiuri de meri, pruni și nuci, precum și o floră și faună diverse: „În special merii sunt din soiuri vechi, autohtone, cu deosebită valoare istorică şi economică“, se arată pe site-ul oficial al livezii. O dată pe an, turiștii care vor să se întoarcă în timp și să „guste“ din spiritul comunității săsești din Mălâncrav pot participa la Ziua Mărului, organizată la Conacul Apafi, unde au loc dansuri și diverse activități cu specific.
De asemenea, tradiția se păstrează și sub forma țesăturilor tradiționale. Maria Nistor face țesături din lână cu specific din Moldova, fiind originară din această zonă, dar căsătorită în Mălâncrav, iar Elena Neagu face țesături săsești: covoare, pânză de bumbac pentru perdele, draperii. În fapt, toate perdelele de la Conacul Apafi au fost țesute de aceasta. „Doamna Neagu este un exemplu de meșteșugar de succes. Face lucruri de calitate și și-a creat în timp și o piață în care poate vinde chiar mai mult decât poate produce. Mai mult decât atât, a făcut și face ateliere cu tinere din sat care să învețe și să preia această activitate. Acest tip de produs necesită mult timp și multă muncă, ceea ce înseamnă și un preț ridicat pe care, din păcate, puțini sunt dispuși să îl plătească“, a mai adăugat Sana Nicolau.
Înapoi în timp
Cei care vizitează Mălâncravul în timpul sezonului de turism (aprilie-noiembrie) pot face un traseu de ateliere ținute de meșteșugari pentru a vedea cum se țese, cum se produc coșurile de nuiele și alte produse, pot participa la atelierul de tâmplărie, precum și la cele gastronomice, în care pot învăța cum se face pâinea la cuptorul cu lemne sau lichiul, un desert săsesc, care se află pe mesele localnicilor indiferent de sărbătoare.
Totodată, în luna iulie, cei care vor să facă o imersiune în tradiție pot fi martori la Ziua Coroanei, un obicei ținut de sași: „Atunci femeile din sat împodobesc o coroană cu flori și frunze, pe care o montează unul dintre băieții necăsătoriți pe un stâlp înalt fixat în centrul satului. Este un fel de concurs între băieți pentru a monta coroana în vârful stâlpului. Apoi au loc dansuri săsești, la care participă și o trupă din Sighișoara cu astfel de specific“, ne-a explicat managerul în Comunicare.
Prețul succesului
Fiind un sat autentic, pitoresc și destinație de turism, Mălâncrav a devenit într-o oarecare măsură victima propriului succes, în ultimii ani fiind foarte atractiv pentru cei care vor case de vacanță în mijlocul naturii, astfel că pe alocuri se pot observa construcții care nu sunt făcute în stilul săsesc. „Din păcate, în mare parte din satele din Transilvania, nu există planuri urbanistice locale sau zonale. Statul ar trebui să introducă satul în patrimoniul național sau să susțină elaborarea de planuri urbanistice care să impună conservarea stilului. E normal ca oamenii să își dorească să construiască cu materiale moderne, dar se poate construi în același stil arhitectural. Satele din Transilvania s-au conservat și sunt frumoase, tocmai de aceea oamenii vor să le viziteze“, a mai adăugat Sana Nicolau, manager al Departamentului de Comunicare din cadrul Fundației MET.
Cazare în conacul nobiliar și în case săsești
În sezonul rece, casele de oaspeți sunt închise, singurul deschis fiind Conacul Apafi – „pentru că fiind o clădire de patrimoniu trebuie menținută caldă pentru a nu se deteriora din cauza diferenețelor de temperatură. Celelalte case de oaspeți pe care le administrăm sunt închise, pentru că nu există cerere decât în weekend sau de sărbători, și atunci nu este sustenabil să încălzim o casă doar pentru o noapte sau două pe săptămână, în condițiile în care ea ar trebui încălzită constant din cauza instalațiilor de apă, pe care de altfel le golim pe timpul iernii“.
Conacul Apafi, una dintre atracțiile principale ale satului, situat în apropierea Bisericii Evanghelice, a fost restaurat de Fundația Mihai Eminescu Trust prin tehnici tradiționale prin care a fost protejată și restaurată arhitectura locală, fapt care a implicat experți din mai multe domenii. Clădirea, care în secolul al XVIII-lea a fost preluată de familia nobiliară Bethlen, are cinci camere mari, fiecare cu propria baie, precum și o bucătărie, în care mobila tradițională restaurată și piesele moderne se combină creând o atmosferă caldă și primitoare, potrivit site-ului experiencetransylvania.ro, unde se pot face rezervări pentru cazări și alte activități.
„Toate casele sunt administrate în parteneriate cu localnicii. Acesta este principiul de bază al Experience Transylvania, care este proiectul de turism al Mihai Eminescu Trust. Obiectivul este să arătăm oamenilor că dacă păstrezi o casă, fără să faci investiții majore, doar să o conservi în mod sustenabil și tradițional – restaurată corect, poate fi profitabilă. Din această cauză, noi le administrăm cu familii din sat pentru care devin o sursă de venit. De asemenea, dorim să le arătăm oamenilor că pentru turiști sunt interesante casele tradiționale săsești, autentice, nu cele noi“, ne-a explicat Sana Nicolau.
Conectare prin natură, nu prin tehnologie
De asemenea, chiar dacă turiștii sunt încurajați să se deconecteze total de tehnologie și de griji, în case neexistând televizoare sau internet, odată cu pandemia, când a apărut o nouă categorie de turiști – cei care lucrează de la distanță, s-au creat condiții și pentru aceasta: „Am făcut niște oferte de închirieri de minimum o săptămână și chiar și mai mult. Anul trecut au fost oameni care au stat câte o lună în Mălâncrav și la Viscri. Pentru oamenii care vor să vină să lucreze remote am făcut abonamente de internet 4G care pot fi mutate de la o casă la alta“.
Dacă înainte de pandemie, 60% din turiști erau străini, în prezent, majoritatea sunt români: „În ultimul an au început spre sfârșitul verii să revină străinii, dar nu s-a depășit pragul de 30%. La începutul anului și-au făcut rezervări, iar apoi, din cauza războiului, le-au anulat“. Pentru cei care vor să viziteze această oază de liniște aflată la capătul drumului, este de menționat faptul că de anul acesta nu se mai pot face rezervări doar de o singură noapte, din cauza componenței de sustenabilitate și a resurselor consumate, dar și datorită faptului că, dacă ar sta doar o noapte, nu ar putea experimenta cum e să stai într-un sat din Transilvania și să ai contact cu natura și cultura locală.
Turism pentru păstrarea meșteșugarilor
„Le recomandăm turiștilor să își facă rezervări din timp și la alte servicii. De exemplu, dacă vor să se plimbe cu căruța, să ne scrie dinainte. Este puțin probabil ca astfel de cereri să se rezolve la fața locului de la o oră la alta“, recomandă Sana Nicolau. Aceasta ne-a explicat și de ce sunt importante rezervările făcute din timp, mai ales în contextul în care pandemia a arătat cât de vulnerabilă poate fi o comunitate care se bazează doar pe turism: „Încercăm să nu lăsăm turismul să devină industrie principală în Mălâncrav, pentru că atunci când toți oamenii îşi lasă activitățile și meseriile lor ca să facă turism și se întâmplă o situație precum pandemia, oamenii pot ajunge la faliment, pentru că nu mai vin turiștii. Din această cauză, îi încurajăm să își mențină practica agricolă, meșteșugurile și alte activități economice din care să aibă venituri. În acest context, localnicii au nevoie să își programeze timpul pe care îl alocă serviciilor pe care le oferă turiștilor“.
În jurul caselor de oaspeți se creează un ecosistem în care femeile se ocupă de administrarea acestora, bărbații fie au un alt loc de muncă, fie se ocupă de agricultură. De asemenea, familiile își fac un punct gastronomic local la care vând mâncare cu ingrediente din gospodăria proprie, iar cea mai mare parte din venit se păstrează în comunitate și se reinvestește. Totodată, localnicii sunt implicați inclusiv în lucrările de restaurare.
Conacul Apafi, locul în care regizorul Cristi Puiu a filmat „Malmkrog“
Titlul filmului este dat chiar de satul Mălâncrav, al cărui nume se traduce în germană Malmkrog. „Am ales Malmkrog din mai multe rațiuni. Dar să zicem că motivul numărul 1 vine din faptul că în Germania nu prea înseamnă mare lucru și mie mi s-a părut că, fonetic, s-ar putea suprapune peste un soi de emoție de sfârșit de lume, așa cum spleenul lui Baudelaire se suprapune peste altfel de emoție. Să fie un cuvânt care să denumească această emoție de sfârșit de lume“, declara regizorul Cristi Puiu.
Acțiunea are loc la începutul secolului XX, atunci când mai mulți aristrocrați se întâlnesc la Conacul Apafi pentru a petrece Crăciunul împreună. Unul dintre aceștia este chiar ultimul descendent al familiei Apafi, un bătrân orb care este forțat să stea la pat din cauza unui paralizii.
Filmările pentru „Malmkrog“ - „o interogare asupra cinematografiei şi memoriei“, după cum declara regizorul - au durat 40 de zile și au avut loc la Conacul Apafi.
„Malmkrog“ a avut a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 2020, în cadrul căruia cineastul Cristi Puiu a câștigat premiul pentru regie al secțiunii Encounters.
Se încarcă comentariile...
