COLŢ DE RAI Minunile din Munţii Rarău: peisaje şi delicatese care te lasă cu gura căscată FOTO
0
Situată în inima Bucovinei, zona Muntelui Rarău este un nesecat izvor de frumuseţe datorită naturii virgine, dar şi a infrastructurii turistice bine puse la punct: sunt drumuri decente, trasee montane impresionante, dar şi localnici primitori care îi aşteaptă pe turişti cu preparate surprinzătoare
Căutată de turişti mai ales pentru tradiţiile ei bine conservate, Bucovina este sinonimă cu ouăle încondeiate, cu cozonacul „trântit“ şi cu bundiţele înflorate, tivite cu blăniţă scumpă, ale localnicilor. Însă dincolo de imaginea standard, poate un pic invadată de şabloanele turismului modern, Bucovina ascunde numeroase comori pe care le poţi înţelege cu adevărat abia atunci când ajungi să le cunoşti în mod nemijlocit.
Geografic vorbind, Munţii Rarău sunt delimitaţi în partea de vest de cursul râului Colbu, care-i separă de Munţii Giumalău. În esenţă însă, cei doi munţi stau spate în spate, ca doi uriaşi din piatră, fiind greu de delimitat de cei fără studii solide de geografie.
La limita nordică a munţilor se află celebrele Obcine ale Bucovinei – cu Obcina Mestecănişului şi Obcina Feredeului – în lungul Văii Moldovei, precum şi depresiunea Câmpulung Moldovenesc. În est şi sud-est, munţii sunt separaţi de Obcina Voroneţ şi munţii Stânişoarei prin râul Slătioara, iar în sud se află munţii Bistriţei.
Dinspre Bucureşti, în zonă se poate ajunge via Buzău-Focşani-Bacău-Piatra Neamţ, mergând pe drumul european E85 până la Bacău (circa 290 km), apoi pe DN15 (încă 60 km), iar de acolo încă 140 de kilometri până la Câmpulung Moldovenesc, primul oraş din zona de nord-est a Rarăului.
Urcări în tihnă pe Transrarău
În mod convenţional, când vine vorba de munţii din părţile Moldovei, gândul românului fuge către semeţul Ceahlău, muntele magic îndelung zugrăvit de scriitori, şi poate către fascinanta Vrancea, leagănul Mioriţei. Carpaţii Orientali oferă însă mult mai multe locuri fascinante, iar Rarăul este unul dintre ele.
Deşi nu e cel mai înalt pisc – vârful Rarău nu are o înălţime care să impresioneze (1.651 de metri) – vederea este mirifică. Fiecare vale are un farmec aparte, fiecare poiană surprinde, iar cea mai bună cale pentru a afla asta -este parcurgerea Transrarăului (DJ 175B, conform hărţilor), o şosea montană care face legătura între două arii legendare: Valea Bistriţei şi Valea Moldovei. Şoseaua uşurează accesul către cabana Rarău, staţia meteo, Pietrele Doamnei şi Schitul Rarău.
Minunile din Munţii Rarău FOTO Costel Crângan
Drumul are o lungime de 30 de kilometri şi, teoretic, poate fi parcurs cam în 45 de minute. În teorie cel puţin, căci în practică, având în vedere frumuseţile de pe traseu (locuri de belvedere, obiective vizitabile, popasuri gastronomice) vă poate lua fără probleme o zi întreagă.
Traseul porneşte din localitatea Pojorâta – o zonă superbă, înţesată de pensiuni turistice –, urcă Munţii Rarău până în apropiere de Pietrele Doamnei, apoi coboară vijelios spre Valea Bistriţei, până în localitatea Chiril – de unde se poate ajunge lejer, apoi, către Bicaz, Durău ori Vatra Dornei.
Spre deosebire de Transalpina sau Transfăgăraşan, Transrarăul este mai puţin abrupt – deşi are şi el destule porţiuni cu serpentine ameţitoare – , este mai scurt şi mult mai puţin aglomerat. De -aceea, în locurile de belvedere veţi găsi cu uşurinţă locuri de parcare, iar peisajele vă vor tăia răsuflarea, căci indiferent de starea vremii, Rarăul are de oferit turiştilor o faţă diferită.
Minunile din Munţii Rarău FOTO Costel Crângan
În zilele clare puteţi admira înşiruirea de piscuri precum o mare cuprinsă de furtună, peste care planează maiestuos vulturii – în zonă cuibăresc mai multe familii de acvile de munte. În schimb, în zilele înnorate puteţi admira, de sus, din golul alpin, marea de nori din văile prelungi de dedesubt, care par fiorduri norvegiene.
Deloc lipsit de importanţă este şi faptul că starea şoselei este excelentă – nu vă lăsaţi păcăliţi de cele câteva sute de metri de asfalt mai „ponosit“ din capetele traseului, de la Pojorâta şi Chiril –, drumul este foarte bine marcat, măsurile de protecţie nu lipsesc – parapet lateral, oglinzi de vizibilitate în curbele strânse şi aşa mai departe.
Veţi întâlni aşezări precum Satu Mare – dar care de fapt e foarte mic, dar plin de oameni ospitalieri–, legendarele Broşteni şi Borca, pitoreasca Fărcaşa, dar şi sătuce cu nume surprinzătoare, precum Frumosu, Dreptu sau Galu. Şi dacă tot treceţi pe acolo, nu ezitaţi să traversaţi punţile pe cablu de peste râul Bistriţa – pe malul celălalt sunt nişte locuri care vă vor încânta –, eventual să întrebaţi pe traseu unde se poate experimenta plimbarea cu pluta, ca în vremurile povestite de Ion Creangă.
Trasee pentru drumeţii şi alpinism
În zonă se află două staţiuni turistice de mare însemnătate, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei, care constituie puncte de plecare pentru principalele fluxuri de turişti. Ambele au o arhitectură deosebită, însă Vatra Dornei are un bonus important: izvoarele de apă minerală.
Minunile din Munţii Rarău FOTO Costel Crângan
Dacă vorbim despre partea de drumeţie, atunci trebuie neapărat să faceţi o incursiune pe creasta centrală, pe sectorul dintre vârfurile Chilii, Giumalău, Poiana Ciungilor, unde veţi găsi o bogată vegetaţie subalpină (afin şi ienupăr), cu numeroase puncte de belvedere asupra unei mari părţi din Carpaţi.
De văzut sunt şi stâncile, versanţii abrupţi şi îngustările (cheile) de pe Valea Bistriţei, între localitatea Rusca şi Cheile Zugreni. De altfel, toată zona este plină de văi înguste, cu repezişuri frecvente, unde pâraiele formează cascade splendide, aproape neştiute. Trebuie să ştiţi că există o reţea de poteci, cu marcaje turistice ce urcă din văile Moldovei şi Bistriţei spre vârfurile Giumalău şi Rarău.
De cutreierat este şi rezervaţia forestieră din bazinul Putnei, unde se află o pădure seculară de molid, cu -arbori uriaşi – de fapt unii dintre cei mai mari din România. Tot acolo veţi găsi şi câteva păstrăvării, de unde se poate cumpăra peşte de o calitate cu mult peste ceea ce găsiţi în magazine. Însă cel mai cunoscut obiectiv turistic din Munţii Rarău este Pietrele Doamnei.
Acestea oferă un relief cu aspect de ruină, alcătuit dintr-un ansamblu de turnuri din calcare mezozoice încrustate cu corali si amoniţi, cu înălţimi de 10-70 de metri, înconjurate de o masă de grohotişuri cu dimensiuni variabile. Ele sunt rezultate prin fragmentarea provocată de diferenţele mari de temperatură unui vârf calcaros. Zona este foarte uşor accesibilă, prin Transrarău – aici se găsesc nu doar trasee de drumeţie, ci şi de alpinism, cu dificultăţi diferite, atât pentru începători, cât şi pentru experimentaţi.
Asemănătoare cu Pietrele Doamnei, dar cu dimensiuni mai mici, sunt Pietrele Buhei, rezervaţie geologică şi geomorfologică situată pe valea pârâului Izvorul Alb, martor calcaros de eroziune cu suprafaţa de circa două hectare.
Dacă aveţi ocazia, vă recomandăm să ajungeţi – evident, echipaţi ca pentru o drumeţie pe munte – şi pe vârful Popchii Rarăului, unde veţi da nas în nas cu Piatra Şoimului, un relief geologic protejat prin lege, cu aspect de turnuri de cetate, care pare construit de mâna omului, dar şi cu Piatra Zimbrului, un imens perete abrupt, din calcar.
Printre stânci sculptate de natură
Un farmec special au şi Cheile Moara Dracului, de pe pârâul Valea Caselor, formate din calcare şi dolomite. Nu au o lungime impresionantă – doar 60-70 de metri – însă sunt destul de înguste (4-5 metri) şi au pereţi înalţi şi numeroase surplombe. Mult mai lungi sunt Cheile Bistriţei de la Zugreni – 1,5 km de vale îngustă cu versanţi abrupţi.
Minunile din Munţii Rarău FOTO Costel Crângan
Aici se găsesc o serie de stânci cu forme ciudate cum ar fi Colţul Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Puşcate, Râpa Scara, Stânca Coifului. Fiind o zonă calcaroasă sunt şi numeroase peşteri, dintre care cea mai importantă este Peştera cu Lilieci. Este situată la aproximativ un kilometru spre nord de Pietrele Doamnei, iar intrarea este pe fundul unui aven cu dimensiuni mari.
Tot în această zonă se află şi o parte din celebrele mănăstiri din nordul Moldovei. Merită văzut schitul Rarău, aflat într-o zonă de o superbă sălbăticie. Acesta a fost mutat la finele secolului al XVIII-lea, când Bucovina a fost ocupată de austrieci, de pe versantul nordic pe cel sudic al muntelui.
Apoi, la o distanţă de 50 km de Pojorâta, poarta principală a Rarăului, o mulţime de alte mănăstiri. De asemenea, în Bucovina – mai ales la Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei – există nu mai puţin de 16 pârtii de schi, de toate tipurile de dificultate, toate cu nocturnă şi sistem de urcare a schiorilor, unele şi cu tunuri de zăpadă.
Oportunităţi de cazare în zonă
În Bucovina sunt mii de pensiuni, multe dintre ele fără vreun fel de promovare în online –le găsiţi doar dacă ajungeţi la faţa locului – , dar şi câteva zeci de hoteluri. Puteţi trage la pensiuni de două margarete, rustice, unde o cameră dublă, cu baie proprie, nu costă mai mult de 100 de lei pe noapte.
Sau puteţi alege hotelurile de trei sau de patru stele, cu spa – unele cu baze de tratament renumite, mai ales la Vatra Dornei – şi cu servicii de calitate, dar şi cu preţuri pe măsură, care pot ajunge şi la 500 de lei pe noapte pentru o cameră dublă, cu mic dejun inclus. Însă, puteţi să alegeţi şi o cabană, unde să petreceţi o vacanţă de neuitat, alături de câţiva prieteni.
Oportunităţile sunt la fel de numeroase precum cele de pe Valea Prahovei. Totuşi, e mai curat, e mai puţină înghesuială, oamenii sunt mai prietenoşi. Multe pensiuni oferă şi acces la piscine sau la ciubere încălzite, altele au heleşteie pline de peşti, ba chiar veţi găsi locuri cu afumători tradiţionale. De asemenea, închirierea de biciclete a devenit deja o obişnuinţă.
Mic ghid culinar bucovinean
Când vine vorba despre mâncare, Bucovina rămâne mereu un loc plin de surprize. Găsiţi în zonă de toate – fie că poftiţi la un preparat rafinat, din bucătăria fină, moleculară, fie că vreţi ceva rustic, în care să găsiţi arome arhaice, care formează scheletul bucătăriei tradiţionale.
Minunile din Munţii Rarău FOTO Costel Crângan
Nu este nici cea mai mică îndoială că se mănâncă foarte bine în miile – fără exagerare – de pensiuni şi de restaurante de pe frumoasa axă turistică Gura Humorului-Voroneţ-Câmpulung Moldovenesc-Pojorâta-Vatra Dornei. Însă, puteţi avea revelaţii şi în Ţara Dornelor, spre Tihuţa, pe Valea Bistriţei şi chiar şi sus, pe Rarău, aparent în creierii munţilor, dar în acelaşi timp foarte aproape de nevoile drumeţilor.
Gastronomia bucovineană este una specială, căci aici găsiţi şi gustul puternic specific Moldovei, cu evidente influenţe slave, dar şi fineţurile de inspiraţie habsburgică, ajunse aici în îndelungata perioadă în care zona a fost una dintre perlele imperiului care stăpânea partea centrală a Europei.
În esenţă, în bucătăria regiunii, cinci elemente sunt de bază: ciupercile – dar mai ales hribii; porumbul, brânzeturile – smântâna şi brânza fiind la rang de cinste; păstrăvul şi carnea – în special cea de porc. Pornind de la aceste elemente, identificăm şi câteva feluri de mâncare emblematice, cum ar fi păstrăvul cu smântână şi mămăligă, ciorba rădăuţeană, ursul de mămăligă – un fel de bulz –, hribii cu smântână, sărmăluţele cu crupe şi hribi – un preparat unic, în care carnea este înlocuită de hribi, iar orezul de crupe de porumb – , şi deja celebrele -plăcinte poale-n brâu.
Să nu uităm nici brânzeturile, căci în zonă sunt sute de ferme de oi şi de vaci, iar fabricarea caşului, a urdei, a caşcavalului şi a caşcavelei este o tradiţie veche de sute de ani. În zonă, preţurile delicateselor sunt surprinzător de mici, căci o brânză tradiţională, preparată ecologic şi cu un gust sublim, costă de două-trei ori mai puţin luată de la uşa atelierului rustic decât dacă o cumpăraţi dintr-un magazin pretenţios din marile aglomerări urbane.
Bucovina privită prin pahar
Nici pe partea de licori bahice Bucovina nu se lasă mai prejos faţă de zonele cu tradiţie din România. Chiar dacă vinurile locale sunt puţine şi nu tocmai cunoscute, există şi excepţii – precum „căpşunica“ locală senzaţională, făcută dintr-un soi de viţă arhaică. Iar pe partea de bere şi distilate, lucrurile sunt deja profesioniste.
Etnograful Eutasia Rusu, de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava, este unul dintre oamenii care au studiat microscopic tradiţiile locale. De aceea, explicaţiile ei merită toată atenţia, chiar şi când este vorba doar despre băutură. Surprinzător este, de pildă, că printre băuturile tradiţionale ale bucovinenilor se află miedul şi berea de casă.
Minunile din Munţii Rarău FOTO Costel Crângan
Miedul se prepară din miere de albine, apă de izvor şi drojdie de casă. În unele zone din Bucovina, cum ar fi Ciocăneşti – localitate cunoscută mai ales pentru casele decorate cu motive folclorice extraordinare – , în această băutură se punea şi scorţişoară.
Despre berea de casă, pe care o găseşti în Bucovina precum Belgia – în sute de reţete şi o infinitate de arome – Eutasia Rusu spune că reţeta acestei băuturi are la bază apa de izvor în amestec cu malţ de orz, boabe de porumb, zahăr, hamei şi drojdie. Se lasă totul la macerat cam două zile, după care se poate trage în sticle care se pun la rece. Băutura se poate deja consuma după o zi.
În Bucovina puteţi găsi – aproape firesc, se poate zice – şi o gamă largă de distilate. Fie că i se zice ţuică – către partea de est – sau pălincă – mai către vest –, secretul băuturii e unic: este neapărat trasă de două ori, cât să sară la 50 de grade de tărie alcoolică, să aterizeze în gură precum o avalanşă de flăcări ce alungă din calea ei, după cum spun localnicii, „supărarea, osteneala, pizma şi urâtul“.
Din amintitul distilat derivă şi o pleiadă de aperitive – să le zicem lichioruri, căci n-am greşi deloc –, precum vişinata, cireşata, afinata, cornata şi zmeurata. Şi mai sunt şi altele, căci bucovinenii au deprins de minune amestecul perfect al tăriei bărbătoase cu delicatele fructe de pădure.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
