Abia au trecut zilele de Crăciun, când aromele de vanilie, scorţişoară şi esenţă de rom au năpădit locuinţele, şi deja a sosit vremea pregătirilor de Anul Nou, o altă sărbătoare pe care lumea o aşteaptă, ca să aşeze pe masă dulciuri felurite. Cu acest prilej, două antreprenoare din Bucureşti au povestit despre începuturile afacerii lor şi despre deserturile pe care le prepară cu entuziasm.

La mesele de Sărbători, deserturile se numără printre cele mai aşteptate „cadouri culinare“. Fireşte, pentru multe persoane, dulciurile sunt binevenite oricând, dar sărbătorile de iarnă au parcă un gust aparte: de turtă dulce, fursecuri şi cozonaci, cărora nu le lipsesc ornamentele specifice perioadei. Vă prezentăm, aşadar, doi„artizani“ ai deserturilor îmbietoare. Anca Feodor, fondatoarea Cookie Jar, a renunţat la locul de muncă de dragul prăjiturilor şi, în ultimii patru ani, a învăţat să jongleze cu responsabilităţile de antreprenor. Acum ştie cum să se pregătească pentru zilele încărcate din decembrie, astfel încât comenzile să fie gata la timp. Şi Georgiana Ilie a vorbit despre experienţa ei antreprenorială – când nu e jurnalistă, se piteşte în laboratorul Şugăraş, unde face produse dulci, împreună cu cea mai bună prietenă din liceu.  

În 2012, Anca Feodor (34 de ani), blogger şi cofetar, a înlocuit hainele de angajat în comunicare şi relaţii publice cu cele de antreprenor. În atelierul ei de dulciuri, Cookie Jar, mirosul de scorţişoară şi nucşoară rămâne până prin luna ianuarie. Înainte de Sărbători, ca să facă faţă comenzilor, echipa coordonată de Anca Feodor a cumpărat mai multă miere şi scorţişoară pentru turta dulce, precum şi cantităţi mai mari din ingredientele pe care le foloseşte în restul anului: unt, frişcă din smântână şi ouă proaspete. În octombrie, cofetarii deja au decis ce avea să cuprindă „meniul“ de Sărbători şi au pregătit prăjiturile, torturile şi bomboanele pentru şedinţe foto, pentru a fi gata de promovare la finele lui noiembrie. „Primim multe comenzi de turtă dulce decorată, atât de la companii, cât şi de la clienţi privaţi. De Crăciun am avut o listă de dulciuri speciale, pe care le facem mai rar sau doar de Sărbători“, spune Anca Feodor. „Printre acestea sunt prăjiturile cu foi, după reţete din Ardeal 

şi Maramures, care mie îmi amintesc de acasă“. 

Anca Feodor a copilărit în Ardeal, unde a locuit la curte. Atunci era „mâna dreaptă a mamei în bucătărie“ şi îi

plăceau nespus prăjiturile şi mâncarea, în general. Crede că a avut o copilărie privilegiată, căci mama ei gătea zilnic şi folosea ingrediente care, în mare parte, proveneau din gospodărie. Când era elevă în şcoala generală a făcut deja cele dintâi prăjituri cap-coadă. „Ţin minte şi acum că primul a fost un tort, o surpriză pentru ziua mamei mele, pentru că în liceu, eram deja responsabilă cu torturile aniversare pentru familie. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu îmi iasă vreo prajitură nouă. Ştiu, sună vanitos, dar acesta este adevărul“, povesteşte antreprenoarea. 

De-a lungul timpului, a avut de îmbunătăţit tehnici şi a avut parte de rezultate de care nu a fost total mulţumită, însă nu a simţit că vreuna dintre încercări a fost un eşec. „E adevărat că primele mele responsabilităţi erau din sfera separării ouălor şi a bătutului albuşurilor, deci am avut o ucenicie destul de lungă, astfel încât, până să ajung la lucruri mai complexe, să stăpânesc nişte principii de bază“, spune Feodor. 

Cântarul, mai important decât imaginaţia 

Când pregăteşte un desert, imaginaţia are un rol important, însă nu înlocuieşte o tehnică bună sau o înţelegere profundă a proceselor esenţiale. „În cofetărie, mai mult decât în oricare ramură a gastronomiei, cântarul este cel mai bun prieten al tău“, explică fondatoarea Cookie Jar. „Sunt proporţii care trebuie neapărat respectate şi paşi de care, dacă nu ţii cont, imaginaţia nu prea te poate salva.“ În ce priveşte decorul, imaginaţia, crede ea, s-ar putea să fie cea mai valoroasă. 

Anca Feodor a studiat comunicare şi relaţii publice la Universitatea din Bucureşti, iar pasiunea pentru cofetărie n-a avut nici în clin, nici în mânecă cu această pregătire, pe care o consideră formală. După o vreme, s-a hotărât ce vrea să facă mai departe şi, de aceea, a urmat diverse cursuri în ţară şi în străinătate. Deşi a avut şi are acces inclusiv la cursuri online pentru profesionişti, întotdeauna a simţit că practica şi exerciţiul contează cel mai mult. 

Familia şi prietenii au susţinut-o

La început, Cookie Jar a fost un blog unde încărca reţetele dulciurilor pe care încerca să le prepare acasă. Pentru că, de multe ori, dacă aducea prăjituri la birou, colegele voiau îndată să afle reţeta, i-a venit ideea să le pună pe toate pe blog, ca să le citească mai multe persoane. „Nu am realizat că, de fapt, îmi luasem un fel de job part-time, pentru că a pune o reţetă pe un blog implică mult mai multă muncă decât a scrie reţeta. Nu mi-am dat seama nici că eram pe cale să-mi schimb cariera complet“, mai povesteşte Feodor. Pe măsură ce scria reţete, descoperea decoraţiunile şi designul de tort, perioadă în care a observat că avea talentul de a modela în pastă de zahăr. 

Primii care au încurajat-o şi au comandat produsele ei au fost prietenii, apoi prietenii prietenilor, până când au ajuns la ea oameni necunoscuţi. Atunci n-a mai fost nevoită să aleagă între comunicare şi „prăjitureală“, iar de la job-urile în relaţii publice şi comunicare a trecut la antreprenoriat. La nici doi ani de la lansarea blogului, a renunţat la locul de muncă, a închiriat un spaţiu şi a lansat Cookie Jar, un atelier de dulciuri făcute numai la comandă, „cu respect pentru procedurile artizanale şi ingredientele de calitate“. A muncit mult, dar nu i-a lipsit sprijinul din partea soţului şi a restului familiei. 

Ce trebuie să ştie un antreprenor

Anca Feodor nu s-a descurcat uşor cu responsabilităţile de antreprenor, diferite de cele ale unui angajat care are nişte proiecte clare şi care rămâne „la adăpostul procedurilor şi al resurselor pe care le oferă compania respectivă“. Munca din anii trecuţi n-a pregătit-o pentru problemele care s-au ivit odată ce a pus pe picioare afacerea – nu este de ajuns să ştii să faci prăjituri, ci trebuie să înveţi despre legislaţie, contabilitate, relaţia cu autorităţile, alegerea furnizorilor, relaţia cu clienţii şi avize. În plus, a investit în această afacere 20.000 de euro, sumă obţinută din economiile personale şi din reinvestirea veniturilor. Uneori, lucrează şi 22 de ore pe zi, iar în weekendurile aglomerate se ocupă chiar şi de şapte produse pentru nunţi, în special de torturi şi bomboane – acum ceva timp a pregătit un tort de 50 de kilograme.

Deşi are o afacere care îi cere să scoată des reţete din sertar şi să stea în bucătărie, încă mai găseşte timp să pregătească prăjituri şi alături de mama ei. „Cred că mâncarea şi gătitul, în general, au această putere: să adune oamenii în jurul unei mese şi să îi apropie“, povesteşte 

Anca Feodor. „Grecii au un obicei care mie îmi place foarte mult – atunci când merg în vizită la cineva, aproape întotdeauna duc în dar o cutie cu prăjituri“. 

Dulciuri fără pastă de zahăr

Fotografii din Arhiva Şugăraş

În decembrie, numai pentru comenzile la care au lucrat o săptămână, Georgiana Ilie şi Claudia Rafiroiu au dus în laboratorul Şugăraş vreo 15 kilograme de arahide, 6 kilograme de migdale şi 10 kilograme de nucă, unele dintre cele mai importante ingrediente în perioada Sărbătorilor. Cele două antreprenoare au pregătit multă turtă dulce şi, desigur, cozonac. „Am o reţetă de turtă dulce cu un mix bun de condimente: ghimbir, scorţişoară şi cuişoare măcinate. Şi cu miere. Gustul e puţin mai aprins de la cuişoare, dar pot să mănânce şi copiii“, explică Georgiana Ilie. 

Au ales să nu decoreze produsele cu pastă de zahăr, ci doar să le dea un contur şi să-şi pună imaginaţia la contribuţie: de exemplu, într-o stea au desenat o casă sau într-un clopoţel au desenat o stea. Produsele ajung apoi la clienţi într-o cutie marca Şugăraş, ambalate şi etichetate separat. De Sărbători, cei mai mulţi cumpărători şi-au dorit să încerce cozonacii cu nucă şi stafide, care au puţin zahăr, însă acestora le-au făcut cu ochiul şi dulciuri precum caramelele cu fulgi de sare şi ciocolata de casă.  

Efectul Jamie Oliver

Georgiana Ilie (37 de ani), jurnalistă şi antreprenoare, nu gătea când era mică, căci a crescut într-o casă din Eforie Sud alături de mama, bunica şi mătuşa ei, care şi-au asumat responsabilităţile culinare. Ea avea o singură îndatorire: să-şi facă temele pentru şcoală. În liceu, a învăţat să prepare ciocolată de casă, singurul desert la care se pricepea, şi tot pe-atunci a cunoscut-o pe Claudia Rafiroiu, cea cu care avea să pornească afacerea Şugăraş.  A durat o vreme, totuşi, până când Georgiana s-a încumetat să se împrietenească cu reţetele şi cu bucătăria. „Mai întâi am făcut foamea în Bucureşti vreo cinci ani, când mâncam numai iaurt şi cartofi prăjiţi“, povesteşte antreprenoarea. Când încerca să prepare supă, îi ieşea apă caldă cu legume, pentru că nu prea înţelegea ce avea de făcut, deşi prietenele îi explicaseră paşii de câteva ori. Prin 2005, după absolvirea Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), mai făcea din când în când mâncare de cartofi cu pulpe de pui la cuptor, care, din fericire, nu ieşea carbonizată. 

A început să-i placă să gătească abia după ce a văzut la televizor un episod din prima emisiune a lui Jamie

Oliver: „The Naked Chef“. „Îmi aduc aminte că a făcut un sorbet, care era foarte simplu: pregăteai un sirop de zahăr, puneai piureul de fructe, lăsai compoziţia la congelator şi, gata, ieşea îngheţata“. Şi s-a întrebat atunci: „Asta-i tot?“. Era mai uşor decât crezuse. În aceşti ani, a adunat vreo cinci sau şase cărţi semnate de Jamie Oliver, de la care a aflat cum să se şi distreze în timp ce face de mâncare. 

Nuci coapte în bezea cu scorţişoară şi chili

Vreo trei ani la rând, fondatoarea Şugăraş s-a obişnuit să se trezească zilnic dis-de-dimineaţă, ca să citească bloguri americane – urmărea în jur de 20 – ale unor profesionişti care o învăţau cum să deosebească un produs bine făcut de unul realizat cu neglijenţă. Aşa a descoperit, într-o zi, că în SUA erau la modă subscription boxes, cutii lunare cu diverse tematici, inclusiv cu dulciuri şi snackuri, la care oamenii se puteau abona. După ce le-a povestit prietenelor ei ce a aflat, una dintre ele, Claudia Rafiroiu, i-a zis Georgianei: „Hai să facem asta!“. Deşi a fost de acord, Georgiana n-a luat prea în serios propunerea decât după o lună, când prietena ei a revenit: „Să ştii că n-am glumit“. Au mai trecut trei luni până au obţinut autorizaţiile sanitar veterinare şi s-au lansat în 2015, la sfârşitul lunii mai. 

Denumirea „Şugăraş“ vine din engleză, de la sugar rush, când ai mai multă energie pentru că îţi creşte nivelul de zahăr din sânge. De fapt, antreprenoarele au pus la cale această afacere pentru oamenii care stau mult timp la birou şi au nevoie de ceva dulce după-amiaza. În primul an de activitate n-au deţinut autorizaţie pentru producţie, ci numai pentru vânzarea mâncării ambalate, aşa că aşezau în cutii pentru alimente produse din comerţ alese cu grijă, care nu aveau sirop de glucoză sau diverşi conservanţi. 

Pentru că nu au câştigat prea mulţi clienţi, anul acesta, în octombrie, au hotărât să obţină autorizaţiile pentru producţie şi au început să facă ele două produse de patiserie uscată. De la fursecuri pentru copii, fără zahăr sau cu puţin zahăr, până la jeleuri din fructe proaspete şi amestecuri de nuci coapte în bezea cu scorţişoară şi chili. În aceste luni, clienţii au apreciat şi deserturile neobişnuite, precum seminţele coapte de dovleac, îmbrăcate în ciocolată neagră cu fulgi de sare. 

În ce priveşte porţiile pe care le pregătesc antreprenoarele, acestea sunt mici, de 50, 75 sau 100 de grame, în funcţie de produs –„Scopul nu este să mănânci până nu mai poţi“, spune Georgiana. „Scopul e să te bucuri de ceva dulce şi să nu te simţi vinovat“.