Test drive - Nissan Pathfinder
0
Nevoile românului de a părăsi spaţiul carosabil pentru diverse activităţi, de la muncă la distracţie sau pur şi simplu traversarea şoselelor mai denivelate decât circuitele de off-road au impus pieţei auto autohtone o cerere foarte mare pentru automobile 4x4. Astăzi vom vorbi despre Nissan Pathfinder, un uriaş foarte des întâlnit pe străzile din România.
Deşi au trecut mai bine de 7 ani de la lansare, Pathfinder continuă să fie o prezenţă impresionantă pe străzi, reuşind în acelaşi timp să se impună datorită unor calităţi existenţiale pentru un astfel de model: putere, spaţiu şi, poate cel mai important aspect, caracterul off-road. În ciuda discretului facelift de care s-a bucurat modelul testat de noi, trebuie să recunoaştem că nu micile modificări aplicate de Nissan au contribuit la puternicul impact vizual al acestul mamut japonez, ci valorile iniţiale, design-ul care s-a impus datorită liniilor puternice, chiar masive aş putea spune.
Motor / Transmisie
Fiindcă în triada valorilor acestui model am descris puterea ca fiind primul termen, aş vrea să încep cu acest aspect. "Powerrrrrr!", striga la un moment dat un celebru pasionat al industriei auto şi în acelaşi timp gazdă a unei importante emisiuni din domeniu. Exact aceasta este senzaţia pe care o ai în momentul în care apeşi acceleraţia cu o trufie tipic românească, fără să-ţi dai seama că japonezii nu mint când vine vorba de cifre. Au promis 550 Nm la cea mai joasă turaţie din segment şi s-au ţinut de promisiune!
Propulsorul V6 de sub capotă are un stil total aparte de a exploda la accelerări bruşte, parcă uşor diferit de ceea ce ne-am aştepta de la un diesel, iar asta îl face special. "Some say" că ansamblul motor-transmisie de pe modelul testat de noi este disponibil şi pe Infiniti FX30d, model premium japonez cu pretenţii sportive. Aşadar, am avut la dispoziţie 231 CP şi 550 Nm, extraşi meticulos dintr-un dCi V6 de 3 litri. Cum s-au simţit? Ca o manuşă. Puterea furnizată de propulsorul nipon este excelent de bine adaptată celor 2.285 kilograme ale maşinii, iar transmisia automată cu şapte trepte, deşi nu este cea mai rapidă din segment, are un caracter echilibrat, neutru. Face exact ceea ce ar trebui să facă şi anume transmite eficient puterea sistemului de tracţiune integrală.
În afara feeling-ului de putere pe care îl trimite Pathfinder-ul creierului tău, determinându-te să apeşi pedala din dreapta de parcă viaţa ta ar depinde de forţa aplicată acesteia, SUV-ul nipon mai face un lucru special. Întoarce în habitaclu un sunet plăcut, dar în acelaşi timp greu de descris. Un sunet creat din forţă brută. Asemănător unui rinocer nu foarte vesel.
Consum
Mai sus am discutat despre putere şi senzaţia excelentă pe care o ai atunci când biciuieşti un V6, iar acum a venit vremea să aruncăm un ochi spre nivelul de combustibil. Dumnezeule mare! Da, după cum spuneam mai sus, Pathfinder este în stare să-ţi mintă creierul că de fapt eşti într-un tanc şi ai la dispoziţie o putere de nedescris, dar face asta cu un preţ. Preţul combustibilului, răpit din rezervor cu o rapiditate mai mare decât cea a scumpirilor efectuate de benzinăriile din ţara noastră. Apasă acceleraţia ca un nebun şi cât de curând vei primi bonusuri de loialitate din partea benzinarilor.
Dar ai şi altă variantă. Oricât de nepotrivit ar suna mersul economic într-un SUV de peste două tone propulsat de un V6, vă anunţ că este posibil. Dacă ştii cum să mângăi acceleraţia, fără a sacrifica în acelaşi timp fluiditatea traficului, vei reuşi să smulgi un consum urban decent, de 13 litri la sută, iar în extraurban vei oscila între 8,5 şi 9 litri. Pe autrostradă, circulând cu viteza maximă admisă, 130 km/h, consumul afişat de computerul de bord este de 10,1 litri la sută. Acceptabil aş putea spune, având în vedere gabaritul pe care îl deplasezi după tine.
Ţinuta de drum
Comportamentul rutier al Nissan-ului este foarte plăcut, filtează gropile din asfalt de parcă n-ar fi şi în unele localităţi, ale căror promisiuni au fost uitate imediat după momentul critic al alegerilor locale, reuşeşte să salveze aparenţele unui drum extrem de prost. Porţiunile acoperite de asfalt nu scot în evidenţă alte caractere impresionante ale acestui model şi nici porţiunile serpentinate nu o fac. E mai mult decât evident, Pathfinder nu a fost proiectat să fie condus sportiv. În schimb a fost proiectat să facă întocmai ce promite cu numele.
În ciuda corpului masiv şi greoi, uriaşul nipon are o plăcere nebănuită în a explora porţiuni noi, necălcate de alte anvelope. Se caţără, trece prin vaduri, coboară şi per ansamblu, face toate astea în deplin confort şi siguranţă pentru participanţi. În momentele mai delicate, reductorul din dotare salvează situaţia, reuşind să urce Pathfinder-ul pe suprafeţe destul de inaccesibile. Cu toate acestea, au fost şi situaţii în care am simţit lipsa unui diferenţial pentru puntea spate. Probabil este singurul lucru care-i mai lipseşte acestui uriaş ca să fie într-adevăr un partener de încredere pentru un şofer cu nevoi medii de off-road.
O particularitate uşor deranjantă în traficul de zi cu zi, dar extrem de apreciată în situaţiile off-road este reprezentată de gradul de demultiplicare al casetei de direcţie. Ne-am trezit astfel, la prima manevră efectuată cu Pathfinder-ul, că trebuie să rotim de volan mai mult decât o facem în mod normal. Dar senzaţia aceasta uşor deranjantă a dispărut când am părăsit carosabilul, moment în care am aflat că o roată virată cu două grade mai precis poate să facă diferenţa între un drum accidentat parcurs fără probleme şi o noapte petrecută în maşină în aşteptarea unui off-roader care să te tracteze.
Design
Acest capitol ne-a dat uşoare bătăi de cap. Ne-a fost greu să hotărâm dacă ne place aspectul masiv al maşinii, asezonat cu linii de forţă şi numeroase forme geometrice desenate din echer. Am ocolit de multe ori masivul SUV, ne-am uitat bine la el, l-am judecat fără milă şi până la urmă am stabilit verdictul: Ne place! Aerul masiv, emanat peste tot în jur, sentimentul de superioritate şi poate chiar culoarea surprinzătoare pentru un astfel de model au asigurat un impact vizual extrem de puternic.
Mai mult de-atât, o să dau vina şi pe vârsta mea pentru faptul că m-am simţit la volanul Pathfinder-ului ca un star hip hop de peste Ocean. Asta pentru că în mintea mea întortocheată, la prima vedere am comparat acest automobil cu un Cadillac Escalade. Şi într-un fel este, dar unul nipon, ce beneficiază de alt set de valori.
Interior
Formele rectangulare care au avut nevoie de ceva timp ca să ne convingă la capitolul design exterior ne-au impresionat în momentul în care a trebuit să evaluăm interiorul. Asta pentru că, într-un oarecare grad, Pathfinder îţi pune la dispoziţie un spaţiu mai mult decât suficient şi uneori, când ajungi să-ţi pierzi lucruri, acesta devine chiar supărător de mare.
Niponii nu s-au jucat când s-a pus problema compartimentării habitaclului şi au vrut să lase impresia că ştiu să profite de spaţii de la câţiva centimetri cubi, la câţiva metri, în cazul Pathfinder-ului. În acest fel, ne-am trezit în interiorul SUV-ului din Ţara Soarelul Rasare cu cinci scaune care aspirau la statutul de mici fotolii şi cu un al treilea rând de canapele ce poate adăposti la nevoie un adult de statură medie, deşi nu-i garantează acestuia confortul oferit de primele două rânduri. Cu toate acestea, japonezii s-au chinuit să nu transforme ultimul rând de scaune doar într-un element de bifat în broşură, ci într-un spaţiu funcţional şi chiar agreabil. Pentru asta au folosit piele de o calitate foarte bună, o compartimentare inteligentă şi chiar un sistem de climatizare separat pentru locurile din spate, comandat fie de şofer, fie de pasagerii celui de-al doilea rând.
Din punct de vedere tehnologic, Pathfinder-ul în echiparea testată de noi, LE V6, vine cu aer condiţionat automat, sistem de pornire fără cheie, Cruise control, comenzi pe volan, scaune încălzite, scaun şofer cu memorie, trapă electrică şi Nissan Connect Premium BOSE, ce presupune un ecran de 7 inch cu camera color pentru marsarier, sistem audio BOSE cu 9 boxe, sistem navigatie cu 40GB HDD şi conexiune Bluetooth. Într-un pachet complet, acestea arată cam aşa:
Din cauza unei particularităţi de comandă, maşinii testate de noi i-au lipsit o parte din acestea, dar am avut ocazia să le testăm pe un model asemănător, cu puţin timp înainte de testul nostru.
Din punct de vedere al şoferului, habitaclul are un mare avantaj şi anume vizibilitatea. În ciuda formelor extrem de generoase ale maşinii, suprafaţa vitrată asigurată de proiectanţi asigură conducătorului un grad sporit de vizibilitate, extrem de necesar în situaţiile în care ceilalţi participanţi la trafic uită că maşinile pe care le conduc sunt adevărate gărgăriţe comparativ cu Pathfinder-ul. Afli astfel că la volanul acestui model trebuie să-i fereşti tu pe ceilalţi, nu să te fereşti de ei. Pentru că ai la dispoziţie un mini-tanc.
Preţ
A venit momentul să discutăm şi latura financiară, poate cea mai importantă atunci când se pune problema achiziţionării unui automobil.
Modelul testat de noi, Pathfinder LE V6, are ca preţ de pornire 56.190 euro cu TVA inclus, bani din care poţi doar să scazi, având în vedere că în această situaţie ai la dispoziţie cam tot ce este posibil. Cu toate că această variantă este vârful de gamă, preţul ridică o singură întrebare. De ce n-aş urca la categoria premium, dacă tot dau o sumă aşa mare? Pentru că ştim bine cu toţii, undeva pe o colină stă mândru Land Rover Discovery. Şi se ajunge destul de greu la el.
În schimb, dacă te interesează mai puţină putere şi vrei un consum mai decent, ai la dispoziţie motorul dCi de 2.5 litri, care pleacă de la 38.190 euro în echiparea mai modestă XE şi ajunge în cazul versiunii asemănătoare celei testate de noi, LE, la 47.490 euro. Aşadar, se poate şi mai ieftin. Dar totuşi, puterea motorului V6 ...
În afara britanicului premium, Pathfinder se mai luptă în segment cu Toyota Land Cruiser şi Mitsubishi Pajero, ambele posesoare de motoare cu patru cilindri în echiparea de top. Reiau ideea de mai sus, Nissan-ul deţine avantajul moral al celor doi cilindri în plus. Avantaj care, cred eu, se vede.
Concluzii
Testul s-a terminat şi noi am rămas cu senzaţia că timp de trei zile am fost niste mici Eminemi de Bucureşti, care s-au trezit brusc că le place off-road-ul. De asemenea, am descoperit că piaţa oferă destule alternative pentru şoferii care-şi doresc un off-roader cel puţin decent, agreabil şi de ce nu, plăcut la utilizarea zilnică. Aceste gânduri au apărut în urma testului cu Pathfinder-ul, care ne-a impresionat în special datorită aptitudinilor deosebite demonstrate în afara carosabilului, dar şi datorită uzinei de forţă de sub capotă. În plus, calitatea din interior bate la porţile premiumului, iar spaţiul disponibil este arhisuficient.
Pe toată durata testului, maşina a demonstrat că poate, ştie şi vrea, dar cel mai important, a respectat întocmai ceea ce a promis. Nimic mai puţin. Exact ca un japonez mândru de ceea ce face, Nissan-ul ne-a uimit cu seriozitatea şi caracterul puternic inspirat de formele musculoase ale caroseriei. Poate tocmai de aceea mi-a plăcut atât de mult. S-a insinuat fără să lase urme într-un colţ al sufletului meu. Iar dacă vreodată voi fi pus în situaţia de a-mi cumpăra un SUV cu 7 locuri, întotdeauna o să pornesc de la Pathfinder în jos.
FOTO: Alexandru Matei
Se încarcă comentariile...
