DUSTER TRIP - 550 km de aventură!
0
Nu este un eveniment pe care să-l priveşti jurnalistic, nu ai cum. Duster Trip este ceva fain, inedit, unde îţi poţi descoperi nişte limite, unde îţi umpli cămara cu peisaje magnifice imposibil de povestit... este o evadare din rutină.
Anul acesta am dormit prima dată în cort, şi sună ceasul a 40 de ani. Adică din acest punct de vedere nu pot spune că sunt vaccinat. Am tras de mine să dorm în cort pentru fiica mea, să aibe un bagaj de amintiri cât mai frumoase din copilărie. Dar totul cu precauţiile unui adult reticent... adică în curtea de la munte a socrilor.
Prima noapte de campare din Duster Trip a fost lângă Cascada Urlătoarea din Vama Buzăului. Muntele în spate, o limbă de pământ relativ umed pe care am parcat maşinile şi amplasat corturile, un pârâiaş rece, câţiva stropi de ploaie, 10 grade cu indulgenţă... puţin altfel faţă de ce experimentasem. Şi nu regret nimic, a fost minunat! DA!!! Cam asta este definiţia Duster Trip pe scurt.
Dar să povestim...
Concurenţii înscrişi în Duster Trip şi-au dat întâlnire la Academia Titi Aur un de au descoperit secretele navigării pe track, au intrat în ”culisele” unui diferenţial, au încrucişat punţile pe traseul off-road supravegheaţi de instructorii 100Tracks. Partea distractivă este că foarte puţini proprietari de Duster ştiu că deţin o maşină care se descurcă onorabil în off-road. Realitatea este că în dimineaţa de 7 septembrie, cei înscrişi în Duster Trip aveau mai multe cunoştinţe despre rulatul şi navigatul în off-road decât la înscrierea în aventură.
Sincer... deşi aveam ceva cunoştinţe despre ceea ce va urma, nu eram cu adevărat pregătit pentru entuziasmul pe care urma să-l descopăr în mine pe măsură ce acopeream kilometri. Împreună cu Mihai, omul care priveşte prin obiectiv, în prima zi am sărit puţin peste prima parte a traseului pentru a ieşi în faţa echipajelor din Duster Trip. Am intrat pe track la barajul Măneciu de pe răul Teleajen. Am trecut peste barajul cu o înălţime de 75 metri care ţine piept unui volum de 60 milioane metri cubi de apă şi ne-a aventurat în necunoscut.
A urmat un periplu pe drumuri forestiere, peisajele s-au derulat în faţa noastră ca la cinematograf. Săream dintr-o perplexitate în alta, diferenţa faţă de cinematograf fiind că oricând puteam spune ”stop cadru”... şi am făcut asta de multe ori. De la baraj am continuat până am ajuns în Pasul Tătarilor sau Pasul Tabla Buţii. Este o trecătoare din Carpaţii Orientali aflată la o altitudine de 1.340 metri şi care leagă Valea Teleajenului de cea a Buzăului. Peisaje care te fac să ai impresia că faci parte din peliculele copilăriei, cele cu Buză de Iepure şi Mărgelatul.
Apoi am coborât până spre locul de campare al primei zile. Am pus capăt zilei lângă Cascada Urlătoarea din Comuna Vama Buzăului, localitate din judeţul Braşov. Am găsit un loc de campare suficient de generos pentru a găzdui atât corturile cât şi maşinile. Seara s-a consumat în jurul unui foc la care s-a născut un gulaş... dar care a aprins şi apetitul poveştilor ”vânătoreşti” sau ”pescăreşti”, depinde cum vreţi să le spuneţi. Am amânat cât mai mult momentul întâlnirii cu locul de cazare, dar într-un final a trebuit să investesc puţin în odihnă. Acum îmi amintesc că toată noaptea am ascultat pârâiaşul care susura la vreo 3 metri de cort, sunt şanse să fi adormit preţ de câteva momente. Adevărul este că sacul de dormit nu era pregătit pentru cele câteva grade de afară.
Ziua a doua
Cu toată sinceritatea... aşa mult m-am bucurat că s-a făcut dimineaţă. Măcar Mihai a dormit ca un prunc... când îţi faci temele. M-am consolat cu o cafea fierbinte, cu faptul că o ploaie uşoară de dimineaţă pe care am adulmecat-o din timp m-a pus în mişcare să strâng cortul la timp. Apoi am sărit în Duster-ul care în prima zi la ora 14:14 a afişat pe jurnalier 131.313 km.
Startul în a doua zi s-a dat cu un examen practic atât a celor învăţate la cursurile de la Academia Titi Aur, cât şi al coeziunii noastre ca grup. Două maşini din Duster Trip au avut abilităţile de căţărător limitate de pneurile de stradă. S-a lucrat în echipă, s-a tractat... a fost o altă demonstraţie a faptului că o aventură poate nivela orgolii şi scoate la suprafaţă ceea ce este frumos în oameni.
A urmat o zi lungă, una în care am traversat Ţinutul Secuiesc către Cheile Bicazului. S-a condus a doua zi, am admirat peisaje magnifice, peisaje care m-au făcut să regret că nu am alături soţia şi fiica, să le putem contempla împreună. A fost o zi care a testat puţin şi rezistenţa echipajelor.
Am campat într-un camping. Şi a fost o seară ceva mai liniştită. Corturile au fost montate rapid, şi ne-am adunat cuminţi în jurul focului şi a ceaunului care lucra la geneza unui ciolan cu fasole. S-a povestit, s-a râs... în ceea ce mă priveşte... aveam nişte datorii la capitolul somn. La 22:30 am auzit cum mă striga cortul, la 6 dimineaţa am redevenit conştient.
A treia zi a însemnat un asalt pe drumul Talienilor, sau drumul Victoriei Lipan. Un drum care a fost construit de italieni între 1902 şi 1914 la cererea lui Carol I. Drumul a fost amenajat pe domenii care în acea vreme aparţineau coroanei. A fost un proiect strategic, atât militar cât şi comercial.
Seara ne-am regrupat în zona Mănăstirii Voroneţ, pe malul râului Moldova. Festivitatea de premiere a echipajelor a avut loc la baza pârtiei de schi Şoimul. Pe primul loc, în concursul de regularitate, s-a clasat echipajul Adevarul, echipajul care a câştigat concursul organizat pe adevarul.ro şi care a avut ca premiu asigurarea unui pachet complet pentru a participa la Duster Trip pentru un echipaj.
În mod cert ne vedem în 2018 la DUSTER TRIP!!!!
Se încarcă comentariile...
