Am condus cel mai bun SUV Hyundai fabricat vreodată - Santa Fe 2.2 CRDi

Aşa cum v-am promis în articolul de săptămâna trecută cu Sportage, iată-l şi pe “tatăl” SUV-urilor mid-size non-premium, Hyundai Santa Fe!

De ce sunt atât de impresionat? Ei bine, pentru că această a treia generaţie de Santa Fe a reuşit deja să surclaseze impactul pe care l-a avut generaţia precedentă – o maşină despre care sunt convins că vă amintiţi ce reacţie a stârnit la noi în ţară. Avea un design elegant pentru 2006. Lumea se uita la el şi spunea că seamănă cu Q7 din spate. A fost o nebunie totală care a rezultat în cifre foarte bune de vânzări.

Noul Santa Fe este un SUV extrem de atrăgător. Mare, impunător, elegant dar cu trăsături de design dinamice; spre deosebire de modelul precedent. Nu-i lipseşte niciun gadget la interior, propulsorul său este suficient de puternic pentru a proiecta cu forţă toate cele două tone ale sale iar reprizele sunt excelente. Şi gata! Vă mai spun cât costă şi am terminat articolul! Ok ok, atunci să le luăm pe rând.

Îmi place felul cum arată. La nebunie. Este atât de modern şi elegant ca limbaj de design încât ai putea fi iertat dacă ai crede că te uiţi la un produs premium. Până la urmă de ce nu? În faţă ai o grilă masivă, o pereche de faruri perfect integrate între capotă, spoiler şi aripă şi nu în ultimul rând poziţiile de rulare pe timp de zi cu LED-uri, amplasate jos sub proiectoare.

Profilul impresionează şi el prin liniile sale elegante şi plafonul înclinat – o trăsătură gen “must have” la orice SUV care vrea să fie considerat drept reuşit din punct de vedere estetic în anul 2014. Jantele din aliaj de 19″ se potrivesc bine profilului cu toate că aş vrea să-l văd încălţat cu un număr mai mare.

Privindu-l din spate, observăm o temă extrem de modernă. Stopurile sunt foarte mari şi au o formă modernă, care se continuă pe aripile spate destul de mult. Efectul este frumos iar evacuarea dublă încântă şi ea din punct de vedere estetic. Nu ştiu în schimb cine a luat decizia ca fiecare model Santa Fe să fie oficial inscripţionat cu acele raze de soare la finalul textului. Aveţi o maşină elegantă aici Hyundai! De ce desenaţi pe ea genul de simboluri pe care le desenam şi eu în clasa I?

După cum bine ştiţi, mai există încă o versiune la noi numită Grand Santa Fe, cu un ampatament mai mare (7 locuri) şi mai mult spaţiu la interior, însă nu arată la fel de dinamic precum modelul acesta (cel obişnuit) – care pe alte meleaguri se numeşte chiar Santa Fe Sport.

În materie de culori, sincer nu am întâlnit vreo culoare de Santa Fe care să-mi displacă. Modelul testat purta o nuanţă de maro numită Arabian Mocha.

Mai departe, dacă interiorul lui Santa Fe ar fi reflectat perfect exteriorul său, atunci acesta ar fi fost fără doar şi poate un SUV premium. Dar să nu mă înţelegeţi greşit, nu veţi găsi materiale mai bune pe niciun rival de-al său. Cabina lui Santa Fe este foarte bine finisată, extrem de spaţioasă şi ergonomică din punct de vedere al comenzilor. La o primă impresie, ai putea spune că butoanele pentru climatizare şi în special sistemul audio nu sunt extraordinar de intuitive, dar te obişnuieşti repede. Plus că dimensiunea generoasă a butoanelor te ajută la iarnă când pleci la drum cu mănuşile pe mâini.

Concret, materialele folosite la interior mi s-au părut puţin superioare celor pe care le-am testat pe alte SUV-uri non-premium de dimensiuni similare. Poate doar noul Nissan X-Trail să aibă ceva de zis la acest capitol. Poziţia la volan, pe scurt, excelentă. Ai toată vizibilitatea de care ai nevoie, iar ăsta este un factor important într-un SUV atât de mare. Iar confortul, wow, 4.7 metri lungime totală şi ampatament de 2.7 metri – cum ai putea să nu încapi? La fel si în spate pe banchetă – loc absolut atât la cap, umeri cât şi la genunchi.

La finalul testului, pot spune că m-am simţit ca acasă la volanul lui Santa Fe şi că este genul de maşină pe care o poţi conduce zilnic cu zâmbetul pe buze datorită confortului său, al aspectului său şi nu în ultimul rând al performanţelor sale (dar ajungem şi acolo).

Printre dotările modelului testat, trebuie să menţionez farurile cu xenon, LED-urile, mânerele cromate ale uşilor, oglinzile pliabile electric, climatizare automată, sistemul ECO Drive, sistemul Keyless start, pilotul automat, senzorii de parcare şi de ploaie, pielea de pe volan, schimbător şi scaune, 7 airbag-uri, ESP, TCS plus un sistem pentru blocarea diferenţialului – în caz că ieşi la nişte offroading.

Ştiţi de fapt ce face din Santa Fe o maşină atât de bună? Faptul că nu trebuie să te rogi niciodată de ea. Majoritatea SUV-urilor non premium oferă propulsoare turbodiesel cu undeva între 130 şi 160cp. Sigur, sunt cifre decente, în funcţie de masa totală a autovehiculului. Dar aici vorbim despre un SUV care în mod normal te costă peste 40.000 euro. Şi îmi imaginez că nu îţi doreşti să te enervezi vreodată pe el din motive tehnice.

De exemplu, gândiţi-vă la momentul acela când mergeţi liniştiţi pe un drum naţional cu o singură bandă pe sens, iar maşina din faţă rulează cu 15-20km/h sub limita legală aparent fără niciun motiv. Aşa că ce facem? Ne asigurăm, dăm semnal, accelerăm şi intrăm în depăşire. Şi în acele momente când maşinile sunt uşă în uşă, un căţel îţi sare fix în faţă şi nu mai ai timp să reacţionezi!!!!!!!!! Ha, nu vă aşteptaţi la asta nu? Dar acum serios, fix în acele 4-5 secunde când efectuezi depăşirea, ceva îmi spune că nu ai chef să auzi cum în cabina SUV-ului tău elegant, pătrunde sunetul motorului în timp ce acesta ajunge undeva la 4500-5000rpm. Nu, nu şi atunci când ai plătit 40 de mii. Când ai plătit 40.000 euro şi ai anumite aşteptări de la acea maşină, printre ele se află cu siguranţă şi aşteptarea cum că depăşirile tale vor fi efectuate fără mult sau chiar pic de efort din partea propulsorului sau a transmisiei.

Asta oferă Santa Fe. Trage puternic încă de la 1800rpm iar cuplul său maxim în valoare de 436Nm este pur şi simplu brutal. Cum aşa? Păi pentru că spre deosebire de rivalii săi, SUV-ul celor de la Hyundai oferă nu mai puţin de 200cp prin propulsorul său diesel de 2.2 litri şi mai bine de 50Nm faţă de restul grupului. Practic, un motor demn de o maşină care arată atât de impunător. Iar acolo unde acceleraţia până la 100km/h nu este foarte impresionantă, reprizele sunt fix aşa cum trebuie. Nu este uşor să grăbeşti 1.9 tone, dar Santa Fe se descurcă ireproşabil.

Transmisia modelului pe care l-am testat era automată cu 6 viteze, ceea ce m-a bucurat enorm. Nici nu mi-aş imagina un Santa Fe altfel. Cutia în sine nu este sportivă în vreun sens dar nici nu am găsit ce să-i reproşez.

Dinamic, Santa Fe stă foarte bine pe şosea indiferent de viteză. Are aproape 1.9 metri laţime iar asta îţi va da toată încrederea din lume. Pe viraje la fel, m-a surprins cu agilitatea sa.. destul de bună să zicem, dar totuşi nu vorbim despre un Porsche Boxster aşa că lăsaţi mersul sportiv pentru ăştia cu X5, Cayenne şi aşa mai departe.

Ca economie de carburant, în carte scrie 8.9% urban, 5.5% extra-urban şi 6.8% consum mediu. Eu nu am mers deloc economic cu el aşa că nu pot să confirm aceste cifre…de altfel, mai mult decât decente.

În materie de preţ, nu te juca. Mergi pe mâna unui Santa Fe CRDi 4WD Luxury+ dacă vrei să arate la fel de bine precum cel testat aici. Preţul este de 43.318 euro cu tot cu taxe şi merită din plin. Dar spun asta şi pentru că Hyundai Santa Fe nu are rival. Poate noul Sorento care urmează să apară în curând. În rest, nimic. La anul soseşte şi versiunea cu facelift, aşa că vă recomand să ţineţi cont şi de asta.

Urmăriţi linkul pentru a accesa galeria foto!