Sorana Cîrstea s-a întors pe băncile şcolii: „Au fost opt ani minunaţi“. Cu ce medie a luat Capacitatea şi Bacalaureatul
0
Sorana Cîrstea s-a întors la Târgovişte, oraşul unde şi-a petrecut copilăria. Ea spune că de mică a ţintit notele mari la şcoală, deoarece părinţii i-au spus că educaţia este la fel de importantă ca sportul.
"Sunt emoţionată, m-am întors în locul unde am petrecut cei mai frumoşi opt ani din viaţa mea", a scris Sorana Cîrstea pe Twitter făcând referire la perioada în care a "rupt" băncile şcolii din Târgovişte, din clasa I până în perioada liceului, când a revenit la Bucureşti.
Născută în Bucureşti, Sorana s-a mutat de mică la Târgovişte împreună cu părinţii ei. Într-un interviu acordat Adevărul, Sorana şi-a amintit de perioada în care şcoala şi tenisul erau pe acelaşi plan.
"Îmi aduc aminte că ai mei nu mă lăsau să am părul lung, pentru că făceam multe antrenamente, transpiram mult şi-mi spuneau că nu am cum să-l îngrijesc. Iar în momentul în care am ajuns la şcoală, la 7 ani, eram singura fetiţă cu părul scurt din clasă şi m-am simţit un pic stingheră. Însă din primul moment mi-a plăcut extraordinar de mult şcoala, iar familia mea mi-a spus că aşa cum vreau performanţă, şi la şcoală trebuie să iau note de 10. În toată clasa I ţin minte că nu am avut decât două note de 9, iar la una dintre ele, la Muzică, am ajuns acasă plângând, de nu înţelegeau ai mei ce se-ntâmplă cu mine...!
Până în clasa a VIII-a am avut mulţi prieteni din şcoală; după ce am intrat la liceu, mai puţin... Era mai greu să leg prietenii, mai ales că începusem să călătoresc destul de mult. Pe urmă m-am mutat în Bucureşti; aici mi-am făcut un alt cerc de prieteni, aşa că am pierdut un pic legătura cu cei care au rămas acolo.
Pentru mine, româna a fost întotdeauna materia preferată... Sunt o fire creativă şi mi-a plăcut întotdeauna să scriu. Iar orele de română erau, pentru mine, un fel de paradis, pentru că puteam să mă exprim, să dau frâu liber imaginaţiei, să spun tot ce îmi trecea prin minte. Am fost întotdeauna atrasă de partea aceasta de filologie, litere... Mi-au plăcut mult şi limbile străine, şi de la un moment dat, pentru că eram plecată aşa de mult, mi-a fost uşor să le învăţ. Azi vorbesc engleză, spaniolă şi un pic de franceză, înţeleg italiana...
La Capacitate am luat cu 9, 68 media generală, o medie cu care aş fi putut să intru fără probleme la cel mai bun liceu din oraş, aproape oriunde aş fi dorit... Numai că părinţii mei au fost de părere că era prea mult. Mi-au spus: „OK, treaba a început să fie din ce în ce mai serioasă; călătoreşti din ce în ce mai mai mult, o să fii mai mult plecată, nu ai cum să mergi la şcoală la o clasă normală sau chiar foarte bună, cum vrei tu. Va trebui să te înscrii la o clasă de sport.
Cu Bacalaureatul fost puţin mai greu, pentru că la momentul respectiv jucam foarte bine, eram pe tablou la Roland Garros, eram numărul 23 în lume... A trebuit să dau Bacalaureatul abia în a treia sesiune, cea de toamnă. V-am spus că am fost foarte conştiincioasă şi mi-a plăcut mult şcoala: din cele şase probe de Bac, la cinci am avut nota 10. Iar nota finală a fost şi ea destul de mare, 9, 80 sau cam aşa ceva. Nu uitaţi însă că am făcut sacrificii enorme... Eram, de fapt, la turneu în Statele Unite, la US Open, şi am zburat – ţin minte – de la Cincinnati la Bucureşti, am stat acasă cinci zile, timp în care mi-am dat toate probele, şi apoi am zburat imediat înapoi ca să pot juca la turneu. Mi-a fost foarte greu".
Se încarcă comentariile...
