Olăroiu a dezvăluit după zece ani secretul calificării în semifinalele Cupei UEFA: cum a „păcălit“ Rapidul în ambele manşe

La 37 de ani, Oli a dus Steaua la doi paşi de câştigarea unui trofeu continental. Parcursul echipei sale din sezonul 2005-2006 rămâne cel mai bun pentru un club românesc de după Revoluţie.

„Adevărul“: Aţi preluat Steaua, după ce echipa lui Protasov ieşise din grupe. Ţin minte că, după înfrângerea din retur, cu Heerenveen, unii spuneau că aţi început să stricaţi ce construise ucraineanul.

Cosmin Olăroiu: La Steaua era o trecere de la jocul foarte spectaculos la o organizare foarte bună. Această organizare ne-a ajutat, mai ales că, de multe ori, am avut adversari mai puternici decât noi în Cupa UEFA. În fotbal, organizarea îţi dă posibilitatea să dai puţine şanse adversarului şi să recuperezi mai repede mingea. Să ai mingea cât mai mult. La momentul respectiv, ne doream să avem şi un joc spectaculos, dar şi unul organizat, lucru pe care nu-l reuşeam întotdeauna. Noi, însă, am continuat pe drumul nostru şi, la un moment dat, muncind zi de zi, n-ai cum să nu reuşeşti. Aveam însă nevoie de o confirmare a muncii noastre printr-un rezultat pozitiv. Rezultat pozitiv care a venit la Sevilla.
 

Acolo, calificarea a decis-o Nicoliţă cu o „dublă“, deşi nu era un jucător marcator...

Ţin minte că cei de la Sevilla aveau doi fundaşi centrali lenţi. Nicoliţă, fiind un fotbalist de viteză, ne-am propus să atacăm prin el spaţiile din spatele lor. Nicoliţă nu traversa însă un moment tocmai fericit. Fusese contestat de suporteri chiar la meciul de acasă. Ţin minte că, în momentul în care plecam de la hotel spre stadionul celor de la Sevilla, l-am oprit pe Nicoliţă şi i-am spus: „Nu-ţi fă probleme, tu o să faci diferenţa în meciul ăsta! Dacă eu am încredere în tine, şi tu trebuie să ai încredere în tine“.
 

Aţi vrut Rapidul în sferturi?

Înainte de tragerea la sorţi, chiar am zis că o să picăm cu Rapid. Ironia sorţii, nu? De obicei, aşa se întâmplă. Şi, oricum, cred că a fost mai bine pentru fotbalul românesc. S-a creat o stare de entuziasm care cu greu se va regăsi pe viitor. Ţin minte că atunci, peste tot în România, se vorbea despre Steaua şi Rapid. A fost ceva comparabil cu ce trăisem în copilărie. Mergeam la şcoală cu un radio portabil ca să urmăresc meciurile Craiovei, atunci când s-au calificat şi ei în semifinalele Cupei UEFA.
 

Cum vi se părea Rapidul din acel sezon?

O echipă foarte bună. Jucau un 3-4-3, cu Buga – Moldovan – Niculae, care erau teribili în atac şi mai ales pe contraatac. Aveau însă mari probleme în zonele laterale, pe linia de fund. Am ştiut să speculăm bine lipsurile lor. Urcau mult Bădoi şi Stancu şi lăsau spaţii mari, iar stoperii Rada şi Marius Constantin nu reuşeau să le acopere. Tocmai de aceea, pe dreapta, în zona lui Rada, viteza lui Nicoliţă putea face diferenţa.
 

Cu ce gânduri aţi plecat de la stadion, după acel 1-1 din tur?

Eram supărat că n-am reuşit să închidem meciul la 1-0, atunci când Dică a avut o mare ocazie. Am avut şi un gol anulat. Am jucat foarte bine. Am primit un gol pe o dublă greşeală Ghionea – Carlos. Am plecat însă de la stadion cu încredere.
 

Ce episoade v-au rămas în minte, înainte de retur?

Au fost multe momente frumoase. Meme spunea: „Mai bine nu ne calificam şi n-aveam acum presiunea asta“. Şi a contat foarte mult în economia pregătirii returului discursul lui Gigi Becali.
 

Ce a spus?

Ne-am trezit cu el la stadion, înainte de şedinţa tehnică. A zis că vrea să vorbească cinci minute cu jucătorii. „Aoleu! Aici, avem o problemă“, m-am gândit eu. Dar el a avut un discurs extraordinar. „Şi ei sunt buni, şi noi suntem buni, se va întâmpla ce vrea Dumnezeu, însă eu sunt extraordinar de mulţumit de ce aţi realizat până acum. Cred că ne vom califica, însă, nu trebuie să aveţi nicio emoţie şi nicio presiune, fiindcă mi-aţi depăşit aşteptările“. Cam ăsta a fost discursul lui Gigi.

Am mai văzut secvenţe din dubla cu Rapid. Integral însă, n-am mai văzut cele două meciuri. Mi le păstrez pentru când nu voi mai lucra. Să am la ce să mă uit.Ultimele momente ale returului au fost incontrolabile! Mai erau cinci minute, te uitai pe tabelă, era 0-0. Fiecare se gândea că, dacă luăm gol acum, pierdem.

Tactic, cum aţi abordat returul?

Le-am spus jucătorilor: „Să nu vă gândiţi că Rapid va ataca în prima repriză, chiar dacă, în tur, a fost 1-1. Nu vor ataca. Se vor retrage ca să atacăm noi şi să le dăm spatele nostru“. Le-am zis băieţilor că trebuie să ştim să ne stăpânim mental. Şi am avut dreptate! În prima repriză, Rapid s-a retras şi ne-a aşteptat. Am greşit o dată şi era cât pe ce să ne prindă pe contraatac, dar Petre Marin a respins din faţa lui Buga.
 

La pauză, ce le-aţi spus jucătorilor?

Am schimbat tactica. Le-am zis că acum rapidiştii vor ataca, fiindcă nu mai au timp de aşteptare. Şi le-am cerut băieţilor să iasă la atac, imediat după pauză: „Trebuie să mergem peste ei, să fim agresivi şi să-i descumpănim. Să nu înţeleagă ce vrem să facem“. Şi aşa am făcut. Am avut trei sau patru situaţii foarte bune în debutul părţii secunde.
 

La final, aţi găsit timp să-l consolaţi pe Viorel Moldovan. Ce i-aţi spus?

El fusese jucătorul meu la Poli Timişoara şi un caracter fantastic. Nu mai ştiu ce i-am spus exact, dar l-am încurajat. Ţin minte că am fost în cabina celor de la Rapid. Le-am spus că aşa e fotbalul, că acum ne-am calificat noi, dar echipele au fost egale. Am insistat că meritul lor e la fel de mare ca al nostru şi că ei au jucat fantastic şi în tur, dar şi în retur. Le-am zis că, prin prestaţia lor în ambele partide, rapidiştii au făcut ceva fantastic pentru fotbalul românesc.
 

În interviul de după meci, i-aţi mulţumit lui Protasov.

Am fost foarte mulţumit de echipa preluată de la el. În general, când vine un antrenor la o echipă, zice că pregătirea n-a fost bună, că jucătorii sunt nu-ştiu-cum. Mie, după calificarea cu Rapid, mi s-a părut de bun-simţ să amintesc şi de cei care au fost înaintea mea şi cu care echipa a ieşit din grupe.
 

Răzvan Lucescu ne-a spus că Rapid a fost peste Steaua în trei din cele patru reprize...

E părerea lui. Cred că cel mai important era să te califici. Probabil, Răzvan s-a referit că noi am fost mai buni în prima repriză din meciul tur. Noi, în Giuleşti, am ştiut să gestionăm presiunea începutului de joc. Iar în retur, am jucat cu un calm formidabil şi i-am pus în dificultate pe rapidişti. Apoi, ce înseamnă să fii peste o echipă? De multe ori, poţi controla un meci prin posesie sau îl poţi controla prin poziţionare. Cred că noi, în ambele meciuri, am controlat jocul şi am obligat adversarul să evolueze cum vrem noi. Steaua a controlat dubla cu Rapid prin poziţionare. Noi am fost foarte inteligenţi în modul de a interpreta jocul. Am rămas compacţi şi atunci când atacam pentru a preveni contraatacul Rapidului, care era formidabil.
 

Vom mai vedea o echipă românească în semifinalele Ligii Europa?

Nu e imposibil, dar e nevoie de muncă. Noi atunci aveam, practic, un singur străin, pe Carlos. Iar Rapid n-avea nici unul în meciurile cu noi. Acum, echipele româneşti au foarte mulţi străini.