Nicolae Ceauşescu le-a făcut în ciudă rapidiştilor şi l-a transferat pe Iosif Petschovschi la Steaua: „Îi dăm bani mulţi şi o motocicletă cu ataş!”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Adevărul“ îţi prezintă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Iosif Petschovschi, cel mai bun fotbalist din istoria clubului UTA. Fotbalist complet, poreclit „Di Stefano“ al României, Petschovschi a dominat fotbalul nostru în anii de după război.

A fost al patrulea din cei zece copii ai familiei Petschovschi. Tatăl său era slovac, originar din Boemia, în timp ce mama era bănăţeancă get-beget. 

La 13 ani, micuţul Iosif (1921-1968) a fost descoperit de antrenorul austriac Carol Vanna şi dus la Chinezul Timişoara, echipă pentru care a debutat, la 16 ani, în Divizia B. La 18 ani evolua deja în primul eşalon, la CAM. S-a întors apoi la Chinezul, de unde s-a transferat la Oradea, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, unde va câştiga şi primul său titlu, ce contează însă pentru campionatul Ungariei. În acei ani, prietenii îl porecliseră „Corsarul", după un film la modă cu Errol Flynn. Întrucât supranumele nu i-a fost pe plac, i-au spus „Ceala", adică „Fentosul", mai pe româneşte. După un scurt popas la Ferar Cluj, Petschovschi a ajuns, în 1946, la UTA, găsindu-şi echipa de suflet, unde îşi va petrece cea mai mare parte a carierei. Petschovschi, care a fost încadrat şi în câmpul muncii, ca lăcătuş-mecanic la Fabrica UTA, a fost adoptat rapid de pătimaşii suporteri arădeni şi va fi iubit necondiţionat atât în prima perioadă pe care a petrecut-o la Arad, 1946-1952, cât şi după ce s-a reîntors de la CCA (Steaua), între 1955 şi 1961. 

„Era încântător. Lovea ireproşabil mingea cu ambele picioare, sărea la cap ca un atlet la înălţime, gândea rapid, iar când lua o acţiune pe cont propriu, portarul putea deja să-şi scrie testamentul", scria Aristide Buhoiu în cartea sa, „Petschovschi". Fotbalistul a răsplătit pe deplin dragostea fanilor. A câştigat, în tricoul „Bătrânei Doamne", trei titluri naţionale şi o Cupă a României, performanţe, care i-au adus şi selecţionarea în prima reprezentativă, al cărei căpitan va fi până la 37 de ani. Vorbele antrenorului Coloman Braun-Bogdan sunt definitorii în privinţa lui Petschovschi: „UTA fără Petschovschi nu se poate şi nici invers. Dovada că «Ceala» a încercat să trăiască fără UTA, dar părea un peşte aruncat pe nisip. A reînviat tot la Arad...".

Ceauşescu, implicat în transferul său la CCA

Stenograma unei şedinţe a Consiliului de Miniştri, din februarie 1952, a dezvăluit culisele mutării lui Iosif Petschovschi de la UTA la CCA: „Nicolae Ceauşescu, reprezentant al Ministerului Forţelor Armate, a precizat: «La armată, sportivii au condiţii bune şi vor să vină la noi... Petschovschi vrea să vină la noi, noi vrem să-l luam». Iosif Chişinevschi (vicepreşedintele Consiliului de Miniştri): «Cât i-aţi dat? De unde este informaţia că i s-au oferit 500.000 lei?». Gheorghe Enciu, secretarul echipei Flamura Roşie, a explicat, la rându-i: «Tovarăşii de la Locomotiva (Rapid) i-au oferit 700.000 de lei. Armata i-a zis că-l face căpitan şi-i dă 500.000 de lei ca să-şi aranjeze situaţia familiară, plus o motocicletă cu ataş»". La vremea respectivă, un muncitor câştiga cam 7.000 de lei pe lună.

S-a luat la întrecere cu Barátky

Idolul lui „Peci" a fost Iuliu Barátky, însă cei doi n-au apucat să joace vreodată în aceeaşi echipă. În octombrie 1948, când Barátky era antrenor interimar la echipa naţională, cei doi s-au luat la întrecere, după un antrenament disputat pe stadionul „Republicii", în execuţii de la 20 de metri de poartă. Barátky a reuşit să nimerească vinclul de opt ori, din zece lovituri, în timp ce Petschovschi n-a nimerit „păianjenul" decât de şapte ori. „Maestre, mă recunosc învins", i-a spus „Ceala" lui Barátky. La care „Minunea Blondă" s-a aprins la faţă şi l-a pus să execute din nou: „La vârsta dumitale, eu dădeam zece din zece". Astfel, Petschovschi a rămas pe gazon până când a reuşit o serie perfectă!

A trecut în nefiinţă la numai 47 de ani

Petschovschi s-a stins din viaţă la numai 47 de ani, discret, în casa sa de pe strada 9 Mai. În semn de omagiu faţă de acest mare fotbalist, ziarul „Sportul" a instituit o cupă transmisibilă, „Trofeul Petschovschi", care se acorda anual oraşului care ocupă primul loc în clasamentul sportivităţii. În 2008, la 40 de ani de la trecerea sa în nefiinţă, Consiliul Judeţean Arad l-a declarat pe Iosif Petschovschi „Cetăţean de Onoare al Judeţului".

Alţi fotbalişti români de legendă:

Povestea lui Mateianu, antrenorul care a avut curajul să-l sfideze pe Ceauşescu: „A fost o cooperativă a răului, cu cotizaţii şi ameninţări la drumul mare!“

Legendarul Valentin Stănescu, alergat pe şine de fanii furioşi: „Am luat-o de la stadion, aşa, în chiloţi şi în tricou, spre gară. Dacă mă prindeau, aş fi avut soarta nemţilor în Primul Război Mondial“

Gheorghe Constantin, un fotbalist de poveste: „Am cunoscut toate dictaturile. Legionarii îţi puneau pistoalele pe tejghea: «Patroane, dai şi tu ceva pentru Legiune?!»“

Sfârşitul tragic al „Baronului“ Stere Adamache, titularul din poarta României la Cupa Mondială din 1970, care s-a înecat în Dunăre la doar 37 de ani

„Piţi“ Apolzan, primul libero din istoria fotbalului, muncea ca „băiat bun la toate“ în uzină: „Vremuri grele. Cred că am mâncat un an întreg numai mazăre“

Aventurile marelui antrenor Ilie Oană, zis „Americanul“: „La Craiova, unii jucători erau pe invers!“

Povestea fotbalistului român care a fost martor la asasinarea lui Armand Călinescu, a dat mâna cu Adolf Hitler şi a jucat popice cu Nicolae Ceauşescu

Aventurile fostului mare portar Narcis Coman: „Mi-a plăcut viaţa! Fără goluri, dar cu goale. Eram eu drăguţ, dar trebuia să ai şi bani de-o friptură“

„Bombardierul“ Bazil Marian, omul-spectacol: A băut ţuică în timpul unui meci şi s-a aşezat cu fundul pe minge, după ce driblase portarul!

Sfârşitul lui „Giussy“ Barátky, fotbalistul genial care n-avea decât patru clase primare: „Rămânea cu paharul în mână, privind în gol...“

Povestea lui Titi Teaşcă, antrenorul care i-a înnebunit pe Balaci şi Dobrin: „Măi, pacoste, dacă mă vedeai ieşind dintr-un cimitir, credeai c-am murit?!“

Marele fotbalist Bodola, arestat pentru că îi înjura vârtos pe Churchill şi Stalin şi dădea jos evreii de pe trotuar!

Ilie Balaci, la 60 de ani: „Am plecat în Sudan să demonstrez că sunt antrenor!”

Povestea boemilor din fotbalul românesc. „Flencea“ şi cu Varga erau „academicieni profesori doctori în ştiinţe alcoolice“

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite