Marius Stan: „Am refuzat Steaua şi Dinamo fiindcă nu-mi trebuie imagine“

0
0

Omul care a făcut din Oţelul liderul la zi al Ligii I a declinat propunerile primite din Ghencea şi „Ştefan cel Mare“ şi visează să cucerească un trofeu la Galaţi.

Marius Stan conduce destinele Oţelului din toamna lui 2005, însă s-a mai aflat la conducerea grupării gălăţene şi în perioada 1991 - 1998. La vremea respectivă, Stan a părăsit oraşul de la Dunăre în urma unui conflict cu Mihai Stoica, pe care nu vrea să-l detalieze nici în prezent. Acum, bugetul clubului este alcătuit în cea mai mare măsură din cele patru milioane de euro provenite din drepturile de televizare şi de la sponsorul principal, Arcelor Mittal, în timp ce sponsorul secundar, Horizon Vita, varsă anual în conturile gălăţenilor 200.000 de euro. Cu toate acestea, echipa e lider în Liga I, deşi primul „11" care a învins Steaua a costat numai 50.000 de euro!

Marius Stan

Născut: 05.06.1957 (Hunedoara)
Post: mijlocaş
Debut în Divizia A: 17.08.1986, Oţelul - Victoria 2-0
A jucat la: Oţelul (1986 - 1989), Progresul Brăila (1990- 1991)
Meciuri / goluri în Divizia A: 129 / 7
Cariera de conducător: Oţelul (1991-1998, 2005 - prezent), Rocar (1998 -1999), Dunărea Galaţi (2000 - 2002), FC Vaslui (2002 - 2003), Politehnica Iaşi (2003 - 2005)

„Adevărul": Oţelul e surpriza plăcută a acestui început de campionat. Ce îşi propune de fapt în acest sezon?

Marius Stan: Nu ne propunem nimic serios (râde) Nimic mai mult decât să câştigăm fiecare meci. Le luăm pas cu pas, uşor-uşor. La noi nu e presiune, ca la alte cluburi, însă, dacă vom avea posibilitatea să jucăm într-o cupă europeană, atunci nu ne vom da la o parte.

Când credeţi că echipa pe care o conduceţi ar fi capabilă să câştige un trofeu?

Este foarte greu, dar să ştiţi că de jucători depinde în primul şi în primul rând. Eu unul fac tot posibilul ca să creez o infrastructură, să mă asigur că toată lumea îşi primeşte la zi salariul. În rest, contează şi dorinţa fiecăruia de a reuşi. Orice fotbalist trebuie să fie conştient că poate ajunge mult mai uşor la o mare echipă din ţară sau din străinătate dacă se obţin nişte rezultate notabile. Sincer, visul meu e acela de a ajunge cu Oţelul într-o finală de cupă, de a juca cu trofeul pe masă.

Aproape jumătate din lotul Oţelului e format din jucători care provin din propria pepinieră. Este acesta un exemplu de urmat pentru toată Liga I?

Având în vedere şi criza financiară, cred că e singura cale de urmat. Ne costă şi mai puţin, iar efectele pe termen lung pot fi mult mai benefice. Să nu uităm că mulţi dintre fotbaliştii noştri sunt internaţionali de tineret sau de juniori.

Cum v-aţi caracteriza ca şi conducător?

(râde) Normal şi natural. Să ştii că n-o să scoţi ceva spectaculos de la mine, pentru că eu sunt un pic diferit de alţi conducători de club din România. Sunt mai liniştit.Prefer mai degrabă să-i las pe alţii să vorbească despre mine.

Apropo, de ce n-aţi optat pentru antrenorat când v-aţi lăsat de fotbal?

Pur şi simplu, a fost o şansă care mi s-a oferit la vremea respectivă, imediat după ce m-am retras. Cei din conducerea Combinatului Siderurgic Galaţi au riscat atunci cu mine, având în vedere că omologii mei pe la alte cluburi erau oameni ca regretatul Ion Alecsandrescu, Romică Paşcu sau Jean Pădureanu. Or fi văzut ei ceva la mine...

Care credeţi că este cea mai mare realizare din cariera dumneavoastră de conducător?

Realizare? Păi după mine o mare realizare ar fi să câştigi un titlu sau o cupă. Deocamdată n-am reuşit aşa ceva.

În vară aţi fost dorit de Victor Piţurcă la Steaua, iar în trecut aţi avut oferte şi de la Dinamo şi Rapid. De ce le-aţi refuzat pe toate?

Sunt mulţi factori la mijloc. În viaţă e foarte important ce alegi. Dacă alegi imaginea, atunci te duci imediat. Eu mă simt însă foarte bine la Galaţi, aici ştiu că pot duce la bun sfârşit proiectul pe care l-am început.

În afară de perioadele petrecute la Oţelul, aţi mai activat şi la Dunărea Galaţi, Rocar, FC Vaslui şi Poli Iaşi. Unde v-aţi simţit cel mai bine?

În afară de episodul Vaslui, pot spune că m-am simţit bine peste tot. Totuşi, perioada de la Iaşi mi-a rămas cea mai dragă. Am crescut împreună acolo, am promovat în Liga I după foarte mulţi ani şi am reuşit o clasare onorabilă, pe locul 9, în primul sezon. Cred că am lăsat loc de "bună ziua" acolo.

Care a fost cel mai bun jucător pe care l-aţi avut?

Pe la toate echipele pe la care am fost, factorul cel mai important a fost echipa, nu un jucător sau altul. Nu mi-a plăcut nici să schimb antrenorii, am lucrat cu foarte puţini. Vasile Simionaş a stat cinci ani la Galaţi, Petre Grigoraş a rezistat trei ani şi jumătate, Dorinel a intrat şi el în cel de-al doilea sezon acum. Mă gândesc să-l mai ţin încă cel puţin cinci!

„Candidez pentru postul de primar la Galaţi"

Marius Stan se mândreşte că a fost în acea echipă a Oţelului care a învins Juventus

image

Sincer, credeţi că ar mai putea reveni vreodată Mihai Stoica la Oţelul?

Dacă locul ar deveni vacant, este posibil orice, dar, cât timp voi fi eu aici, este exclus. Cu mine la Oţelul nu mai este posibil, a fost odată. Nu mă cert cu multe persoane, dar atunci când o fac înseamnă că sunt nişte motive serioase. Nu practic metoda multor oameni de fotbal care, după ce se bălăcăresc în ultimul hal, se iau de gât.

Adrian Mutu ar trebui rechemat la naţională?

Un selecţioner trebuie să se îngrijească de liniştea din vestiar, dar, în principal, de rezultate. Trebuie să lase de la el, să treacă peste orgoliul său pentru că naţionala are prioritate. În momentul de faţă, în linia mediană nu am avut un jucător care să facă diferenţa, care să creeze superioritatea şi cred că Mutu se descrie perfect în această caracterizare. Dar vorbim degeaba de acest lucru pentru că el este încă suspendat.

Aţi avut probleme mari cu Romeo Stancu în trecut, iar acum îl aveţi pe Zdenko Baotici, care preferă să stea prin tribune decât să accepte o reziliere amiabilă...

Paradoxal, tocmai jucătorii care dau puţin au pretenţiile cele mai mari. Nici n-a vrut să stea de vorbă, la un mod arogant, când i-am solicitat renegocierea contractului. Drept urmare, „sinteticul" îl îmbrăţişează cu mult drag. Veţi mai auzi de el ca fotbalist cum auziţi acum şi de Romeo Stancu. Niciodată nu voi înţelege însă ce e în capul acelui jucător care preferă să dea ture de teren, ca la atletism, şi să nu joace. Unde e orgoliul lui de fotbalist, la 25 de ani, care vrea să arate că are valoare? Să stai să te complaci, să stai aici ca o lipitoare ca să încasezi un contract?

Ce vă mai amintiţi de Oţelul - Juventus 1-0, din 7 septembrie 1988?

E mult de-atunci. A fost un meci memorabil, cu siguranţă cel mai important din cariera mea de jucător. Gândiţi-vă că era primul meci internaţional al Oţelului, care s-a jucat pe un stadion, „Dunărea", arhiplin, în faţa a 35.000 de oameni, record ce rezistă şi azi la Galaţi.

Sunteţi membru în Comitetul Executiv al FRF. E prima oară când aţi fost ales într-o astfel de funcţie?

Nu. E a doua oară. În 1998, Adunarea Generală a Ligii Profesioniste de Fotbal m-a ales pentru Comitetul Executiv, dar am demisionat înainte de validare. Am fost poreclit atunci Pârvulescu, după numele celui care în 1978, parcă, s-a opus realegerii lui Ceauşescu în funcţia de secretar general al PCR.

De ce aţi demisionat?

Eram supărat pe toată lumea. Am făcut chiar şi un rechizitoriu la adresa conducătorilor din fotbal.

Vă interesează să candidaţi la şefia FRF sau LPF?

Proiectele mele de viitor sunt legate strict de oraşul Galaţi. Vreau să candidez din nou pentru postul de primar al oraşului Galaţi! Nu-mi plac înfrângerile şi vreau să-mi iau revanşa.

Aţi accepta şi un post de viceprimar?

Nu! Nu-mi place să fiu rezervă, vreau să fiu titular!

A lucrat în Combinatul Siderurgic timp de şase luni

Pentru Marius Stan, retrogradarea din 1989, singura din cariera sa de jucător, dar şi din cea de conducător de club, a fost de-a dreptul insuportabilă. „La finalul sezonului m-am lăsat de fotbal. Le-am transmis conducătorilor Oţelului că nu sunt de acord să joc în Divizia B şi, cum un transfer la altă echipă nu a fost posibil, am renunţat să mai joc. Jumătate de an am lucrat la Combinatul Siderurgic, am fost inginer metalurgist. Apoi a urmat transferul la Progresul Brăila, cu care am promovat imediat în Divizia A. Asta se întâmpla însă imediat după Revoluţie. Probabil că, dacă n-ar fi căzut regimul Ceauşescu, acum aş fi fost tot inginer metalurgist", a povestit Marius Stan.

Fiică de-o seamă cu nepoata

Marius Stan, care a împlinit 53 de ani la 5 iunie, e genul de om care şi-a trăit viaţa din plin. Directorul general al Oţelului este căsătorit a treia oară şi are două fete, Alina (25 de ani) şi Carla Maria (3 ani). Interesant este că Alina are şi ea o fată, tot de trei ani, astfel încât fiica şi nepoata lui Marius Stan se pot juca împreună, fiind de aceeaşi vârstă!

Mai multe - Sport

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite