Interviu „Gemenii“ arbitrajului, la borna 60

Ion Crăciunescu şi Adrian Porumboiu schimbă astăzi prefixul. Cei doi sunt legaţi de o relaţie de prietenie ce durează de 30 de ani. Născuţi în aceeaşi zi, aceeaşi lună şi acelaşi an, Porumboiu la Buzău, Crăciunescu la Craiova, cei doi au aceeaşi fire şi din această cauză s-au ciondănit de multe ori.

Între „gemenii arbitrajului„ au existat mai multe asemănări, dar şi o deosebire importantă, cea legată de stilul fiecăruia de a conduce meciurile.

„Ion a fost un arbitru mai bun decât Adrian. Porumboiu s-a remarcat prin severitatea deciziilor disciplinare, dar mai greşea în privinţa celor tehnice. În schimb, Crăciunescu a avut ştiinţa jocului, a avut talent. Adrian a fost mai muncitor", este caracterizarea unui om din lumea fotbalului care îi cunoaşte pe amândoi.

„Şi rivalitatea dintre cei doi a contribuit la divergenţele pe care le-au avut de-a lungul anilor. Cele mai puternice certuri ale lor au fost legate de arbitraj. La o consfătuire la Piatra Neamţ au fost la un pas să se ia chiar la bătaie!", a adăugat aceeaşi sursă.

Delegat la finala Ligii Campionilor din 1995, dintre AC Milan şi Ajax Amsterdam, Crăciunescu l-a luat rezervă pe Porumboiu. După împlinirea vârstei de 45 de ani, limita UEFA, cei doi au primit o dispensă de doi ani pe plan intern. Dacă Porumboiu a profitat de această oportunitate, Crăciunescu a refuzat-o, considerând că atinsese apogeul carierei şi nu-şi mai putea dori altceva.

Angajat şi angajator

Din punct de vedere profesional, carierele lor au fost diferite, chiar dacă la bază amândoi au fost economişti. După 1990, Porumboiu a devenit un om de afaceri foarte puternic, care a acumulat o avere estimată la 200 de milioane de euro, conform Topului „Forbes 500 miliardari" pe anul 2009. El conduce un holding  profitabil şi are mii de angajaţi. Crăciunescu a avut afaceri de o mult mai mică anvergură.

S-au certat în 2005

„Banii l-au schimbat pe Adi", a afirmat Crăciunescu. „El spune ca banii m-au schimbat, dar uită să spună că l-am ajutat cu foarte mulţi bani", a replicat Porumboiu. Spre finalul anilor '90, Crăciunescu a fost chiar angajatul fostului său coleg, ca director,  la una dintre firmele vasluianului, pentru un salariu lunar de 3.000 de dolari. Ulterior, finanţatorul moldovenilor l-a angajat şi pe fiul lui Ion, dar şi pe soţia acestuia.

Porumboiu şi Crăciunescu au fost mulţi ani în relaţii cordiale. Marea lor prietenie s-a „fisurat" în 2003, când vâlceanul l-a exclus din Comisia Centrală a Arbitrilor (CCA) pe Nicolae Rainea, mentorul vasluianului. „Ruptura" importantă s-a produs însă în 2005. Atunci, Porumboiu a început să lanseze atacuri dure la adresa lui Crăciunescu, care era preşedinte la CCA. „Îl voi da în judecată pentru că m-a jignit în mod repetat", a anunţat, la un moment dat, Crăciunescu.

„Nu mai pot eu că mă dă în judecată. Îl dau şi eu pe el, să răspundă pentru punctele pe care le-a pierdut FC Vaslui din cauza arbitrilor. Este un procesoman, dar ar face bine să nu mai dea teme la arbitri", a contrat Porumboiu.

El l-a pus, el l-a schimbat

Vasluianul a avut un rol foarte important, în 2003, la numirea vâlceanului în funcţia de preşedinte al CCA. Porumboiu i-a făcut lobby printre ceilalţi foşti "cavaleri ai fluierului", iar Crăciunescu a ajuns în fruntea arbitrilor.

Divergenţele care le-au avut după aceea (de multe ori finanţatorul celor de la FC Vaslui şi-a acuzat fostul coleg că trimitea brigăzile cu temă să-i dezavantajeze echipa) l-au determinat pe Adrian Porumboiu să „tragă sforile" ca Ion Crăciunescu să fie schimbat, lucru pe care acesta nu-l poate uita şi ierta.

După cinci ani de certuri, „gemenii" au decis să pună capăt duşmăniilor dintre ei în această vară. S-au întâlnit la botezul celui de-al doilea nepot al lui Dumitru Dragomir şi s-au împăcat. Totuşi, relaţiile dintre Porumboiu şi Crăciunescu nu mai sunt ca în vremea în care ambii erau arbitri. „Înainte vorbeam ore întregi la telefon, acum Porumboiu mă sună aşa, cam de două-trei ori pe săptămână", a mărturisit vâlceanul.

Amândoi au taxat „blaturile"

Crăciunescu şi Porumboiu n-au rămas impasibili atunci când s-au aflat la centru la unele partide aranjate. La un meci Petrolul Ploieşti - „U" Cluj, cu aproape zece minute înainte de final, Ion Crăciunescu, arbitrul jocului, a luat mingea în braţe şi a fugit cu ea la vestiar, şocându-i pe jucătorii celor două formaţii, spre bucuria spectatorilor din tribune care huiduiau copios. Porumboiu a reacţionat şi el la un alt „blat".

Ostentativ, s-a postat în cercul de la centrul terenului, nu a mai fluierat nimic, şi şi-a notat doar într-un carneţel! Vasluianul este renumit şi pentru faptul că atunci când a constatat că are mai mulţi bani în plicul cu baremul, s-a întors, i-a înapoiat şi i-a reclamat pe cei care îi dăduse mai mult decât trebuia.

Porumboiu: „Eu am fost ca Tudor, el ca Balaj"

„Adevărul": Ce spuneţi despre prietenia cu Ion Crăciunescu?

Adrian Porumboiu: Am greşit fundamental şi eu, şi el. Am avut o prietenie adevărată şi curată. Dacă mă întrebi pe mine o să spun că n-am greşit eu, dacă îl întrebi pe Ion o să spună că n-a greşit el. Fiecare are adevărul lui. Dar adevărul cu care ne-a perceput lumea a fost dezastruos pentru amândoi. Acum suntem într-o relaţie de prietenie normală, vorbim la telefon. Chiar după  meciul cu Bistriţa am discutat cu el. Ar fi fost şi păcat să nu fie aşa. Am fost prieteni de familie, cu soţiile, cu copiii.

Cum v-aţi cunoscut?

Ne-am cunoscut la lotul naţional de juniori ai României, în 1967, la Snagov. Eu veneam de la FC Argeş, iar el de la Universitatea Craiova. Apoi ne-am mai întâlnit pe la diferite turnee. Adevărata prietenie a început însă de când am devenit arbitri. Ceea ce ne-a apropiat foarte mult a fost faptul că amândoi am fost intangibili. Îmi pare rău că ne-am certat rău de trei, patru ori. Eu sunt un temperament sangvin spre coleric, el este coleric spre sangvin.

Mai sunteţi supărat pe el?

Nici vorbă! În ceea ce mă priveşte am uitat tot ce a fost urât între noi. Sunt un tip mai împăciuitor. Nu am pe cine să urăsc pe lumea asta. Mă cert cu mulţi şi sunt spurcat la gură, ăsta este defectul meu. Numai ce vorbesc este mai rău. În rest, cine mă cunoaşte ştie că am suflet bun. Când sunt nervos, cine intră în raza mea de acţiune, timp de două, trei minute, e vai de el. Ion este altfel.

De la ce a plecat cearta dintre dumneavoastră şi el?

Totul a plecat întotdeauna doar de la fotbal. Am avut senzaţia că sunt nedreptăţit în privinţa arbitrajelor. Poate uneori am avut eu dreptate, alte ori el. Indiferent de partea cui era dreptatea nu aveam voie să facem ce am făcut, să aruncăm cu vorbe de ocară. Acum ce putem să facem? Ne-au crescut copiii mari, avem nepoţi. Nici mie nu-mi place de mine. După astfel de discuţii îmi vine să-mi bag capul în pământ. Din păcate, vorbele au zburat, au ajuns acolo unde au ajuns.

Ca arbitri cum aţi fost?

Am mers cap la cap, apoi, spre final, Ion a ţâşnit. UEFA a ţinut cont doar de unul. Eu am fost un fel de Tudor, el un fel de Balaj. Eu am fost mai căpos, mai încăpăţânat la fel cum este Tudor. Când îl văd pe el mă regăsesc. La fel se întâmplă şi azi, pe ultima turnantă Balaj l-a depăşit pe Tudor. Aşa a fost şi cu mine şi cu Ion. De-a lungul timpului am fost declarat şi eu de şapte, opt ori cel mai bun arbitru al României. N-am fost nicodată servantul lui Crăciunescu. La finala Ligii Campionilor din 1995 m-am dus ca rezervă cu cea mai mare plăcere. Sunt orgolios, dar la acel meci m-am dus ca şi cum aş fi arbitrat eu, pentru că era o prietenie curată şi sinceră între noi.

Vă veţi serba ziua împreună?

Nu ne-am serbat niciodată ziua de naştere împreună. Nici de data asta nu va fi altfel. Eu o voi face la Vaslui, el la Bucureşti. Eu în fotbal nu am avut prietenii, în afara lui Ion Crăciunescu. El a fost şi va fi cel mai apropiat de mine.

Ce cadou îi veţi face?

Acum când am ajuns la 60 de ani amândoi nu pot să-i doresc decât tot binele din lume şi să fie sănătos. Şi am să-i trimit un cadou special. Am să caut să-i trimit cea mai de calitate vopsea de păr.

Crăciunescu:  „Nu vorbesc despre Porumboiu"

Celalalt „geamăn", Ion Crăciunescu, nu a dorit să vorbească despre prietenia cu Adrian Porumboiu. „Dacă ar fi să răspund la întrebări despre el, m-aş răscoli mult", s-a scuzat vâlceanul.

Crăciunescu nu poate să treacă peste faptul că Porumboiu a contribuit la debarcarea sa de la preşedinţia CCA, ceea ce a dus şi la pierderea poziţiei câştigate la UEFA de instructor de arbitri. El a considerat mereu că rănile pricinuite atunci s-au vindecat, dar au rămas cicatrice urâte.

Adrian Porumboiu

-S-a apucat de arbitraj în 1976, iar în 1984 a ajuns în prima ligă.
-În 1986 a fost promovat ca arbitru internaţional. A condus partide de la turnee finale de Campionat Mondial destinate juniorilor, dar şi meciuri din cupele europene.
-În 1997 a renunţat la arbitraj.
-În 1998 a devenit preşedinte al Comisiei de Disciplină şi Judecată a Arbitrilor din FRF. A renunţat la această funcţie după un an.

Ion Crăciunescu

-A început arbitrajul în 1978, iar trei ani mai târziu a devenit arbitru de categoria A
-În 1984 a fost inclus pe lista FIFA.
-În 1988 a participat la CE U21, apoi a condus finala CE de juniori din 1992, semifinala Cupei Intercontinentale din 1995. În acelaşi an a arbitrat şi finala Cupei Campionilor Europeni, Ajax - AC Milan. În total, a condus peste 80 meciuri internaţionale.
-În 2003 a devenit preşedinte al CCA. A deţinut această funcţie până în 2005.