Doar o părere...Luminiţe şi umbre

Campionatul nostru s-a luat la trântă cu cel european. Deocamdată, Dinamo a călcat strâmb, fiindu-mi greu să cred, la ora când aştern aceste gânduri, că va putea mă­tura cu Slovan pe jos chiar în bârlogul acesteia.

Timişoara s-a poticnit în Liga Campionilor. Îi sărise perna de sub fund chiar în partida de acasă, când Hleb a mărunţit-o cu driblinguri fantastice.

Accidentat, rusul a lipsit, din fericire, la retur. O remiză albă s-a înfiripat în consecinţă, într-o atmosferă călduţă şi civilizată, cele două oraşe dându-şi parcă mâna peste veacuri, ştiindu-se că Stuttgart este azi sălaşul şvabilor din Germania, în timp ce Timişoara fusese cândva leagănul şvabilor din România, emigraţi în Epoca de Aur.

Oricum, echipa de pe Bega care şi-a pierdut şi identitatea, şi culorile participă la complotul nobil al provincialelor determinate să înăbuşe fotbalul bucureştean.

Clujul, Urziceniul, Vasluiul privesc fără compasiune la zbaterile lui Dinamo şi ale Stelei, afurisite de propriile galerii, ca şi la traseul în zig-zag al unul Giuleşti nebulos, subminat de propriul pa­tron.

În aceste condiţii, tradiţionalul derby Steaua-Dinamo, ce se apropie, se pare că va fi sfâşiat de huiduielile fanilor, stricat de neîmpliniri în iarbă, sictirit de limbile ascuţite ale lui Gigi şi ale lui Borcea. 

Suferinţa fotbalului nostru se citeşte şi în scan­dalul arbitrajelor. Să vâri întrecerea în fluierele unor străini e o umilinţă, din păcate, necesară. Dintotdeauna, arbitrii au fost o tagmă privilegiată, privită chiorâş. Costică-Vâlcea pătimeşte pentru toţi.