Cel mai mare bețiv din istoria fotbalului englez, la ora confesiunilor: „La pauză am băut nouă brandy-uri. M-am întors pe teren, am marcat două goluri și am fost numit omul meciului”
0La 58 de ani, Paul Gasgoigne, fost mare fotbalist în naționala Angliei, retrăiește la televizor rănile unei vieți marcate de alcool, traume din tinerețe și un tată care, pentru a-l salva, a fost forțat să-l interneze. Este socotit în Insulă poate cel mai mare bețiv din istoria fotbalului britanic. În spatele dependenței se află traume de care a evitat să vorbească deschis.
Paul Gascoigne a decis să nu se mai ferească. În fața camerelor de filmat și având în mână noua sa carte, Eight, fosta vedetă a fotbalului englez a vorbit deschis despre cele mai întunecate momente din viața sa. „Gazza”, așa cum îl numeau fanii, a vorbit cu emoție sinceră despre lunga sa luptă cu alcoolul, alternând zâmbete amare cu amintiri care încă îl bântuie.
Printre cele mai puternice momente, un episod care surprinde perfect excesul și strălucirea personajului Gascoigne: finala Cupei Ligii din 1996, cu formația scoțiană Glasgow Rangers. „La pauză”, își amintea el, „antrenorul m-a întrebat dacă băusem. Am spus nu. El a răspuns: «Atunci du-te și ia ceva». Am băut nouă brandy-uri. M-am întors pe teren, am marcat două goluri și am fost numit omul meciului. Dar nu m-au lăsat să merg la cina de după meci, pentru că băusem deja prea mult”.
În spatele ironiei, însă, se află o poveste de durere profundă. Gascoigne a relatat că a trăit luni întregi fără să vorbească cu părinții, o tăcere care îl „distrusese”. Abia când tatăl său a decis să-l interneze și-a dat seama că acesta a fost punctul de cotitură: „Acele 11 zile mi-au salvat viața”.
În carte, fostul mijlocaș povestește și o tragedie care l-a marcat în copilărie: moartea fratelui mai mic al unui prieten, lovit de o mașină chiar sub ochii lui. „Mi-am asumat responsabilitatea să am grijă de el”, a spus el, cu vocea frântă. „A alergat un metru înainte și o mașină l-a lovit. A murit în brațele mele... Am crezut că încă respiră, dar nu respira”, a mai spus Gazza.
Acea traumă, niciodată procesată cu adevărat, a devenit o rană deschisă care l-a bântuit de-a lungul carierei, alimentându-i problemele de sănătate mintală și dependența de alcool. „Am făcut o mulțime de lucruri nebunești”, a recunoscut el, „dar astăzi încerc să privesc viața diferit”.
Se încarcă comentariile...
