Cel mai bun antrenor al lumii în 2012 trăieşte o dramă în viaţa personală

Del Bosque, îmbăţişat de fiul său, după cucerirea titlului european FOTO eurosport.com

Antrenorul Vicente Del Bosque, campion european cu Spania, a fost desemnat cel mai bun selecţioner al anului 2012, conform unui clasament al Federaţiei Internaţionale de Istorie şi Statistică a Fotbalului (IFFHS).

Vicente del Bosque a fost urmat de selecţionerul Italiei, Cesare Prandelli şi de Luis Fernando Tena, antrenorul Mexicului.
Locul patru a revenit germanului Joachim Löw, iar pe cinci selecţionerul Zambiei, Herve Renard. Alejandro Sabella (Argentina) este al şaselea, Paulo Bento (Portugalia) al şaptelea, iar Jose Nstor Pekérman (Columbia) al optulea. Locul nouă este ocupat de Fabio Capello, selecţionerul Angliei, iar pe zece se află la egalitate Reinaldo Rueda (Ecuador) şi Alberto Zaccheroni (Japonia).

Victoria de la Kiev, din finala Euro 2012, l-a transformat pe Del Bosque în singurul antrenor din lume care a câştigat Cupa Mondială, Campionatul European, ambele cu Spania, şi Liga Campionilor, de două ori chiar, cu Real Madrid.  Acest „bunicuţ" lipsit de charismă va fi greu de ajuns din urmă de orice alt tehnician.

La doar 14 ani, juniorul Vicente intra pe poarta „albilor", unde avea să-şi pună amprenta asupra istoriei şi a sălii de trofee a madrilenilor. A jucat 14 ani la echipa mare a Realului (1970-1984), pe postul de mijlocaş defensiv. În această perioadă a făcut parte şi din naţionala Spaniei, unde, mai degrabă, a fost un jucător modest, cu doar 18 apariţii şi un singur gol marcat.

Logic, parcursul ca antrenor l-a început tot în curtea Madridului. A pregătit echipa a doua, iar în 1994 i s-a dat pentru prima dată şansa de a sta ca „principal" pe banca tehnică de pe „Santiago Bernabeu". Nu a rezistat decât două luni.

Ştie să stăpânească vedetele

S-a întors pe aceeaşi poziţie în 1996, dar a stat şi mai puţin, un singur meci chiar. Se părea că acelaşi statut, de interimar, îl va ocupa şi în 1999, însă pentru el lucrurile au devenit serioase odată cu adjudecarea Ligii Campionilor, în 2000. Preşedintele Florentino Perez i-a dat credit până în 2003, răstimp în care a adus trofeu după trofeu pentru Real Madrid.

Dar poate că abilitatea numărul unu a lui Del Bosque a fost armonia pe care a ştiut s-o aducă în vestiarul „albilor", unul dominat de supervedete pline de bani şi de orgolii. A aliniat o echipă ofensivă, pentru că Perez i-a cumpărat aproape numai artişti, dar tot a ştiut să-şi ducă echipa către triumfuri. Şi încă ceva: l-a „inventat", practic, pe Iker Casillas, în poarta Realului, la vârsta de 18 ani. 

Mâna care l-a hrănit, l-a şi lovit

În vara lui 2003, chiar după ce câştigase titlul de campion cu Real Madrid, Vicente del Bosque a fost anunţat de madrileni că nu va avea prelungit acordul de tehnician. I s-a oferit postul de director tehnic, dar a refuzat. A preferat să meargă pe drumul de „principal" şi, înainte de a semna cu Beşiktaş, a spus „nu" federaţiei spaniole, care îl dorea încă de pe atunci ca selecţioner. La turci, n-a stat decât un an, perioadă în care l-a pregătit pe Daniel Pancu şi a pierdut un meci cu Steaua, în Ghencea, 1-2, în Cupa UEFA. După trei ani de pauză, în 2008, a reînceput ascensiunea lui Del Bosque. A acceptat o misiune grea, de a prelua Spania, campioană europeană cu Aragones, la vremea respectivă, şi de a menţine standardul.

A înfrăţit Real Madrid cu Barcelona

Dincolo de cunoştinţele tehnico-tactice, în vestiarul naţionalei, „bătrânul înţelept" a trebuit să gestioneze un război mocnit, pornit în campionatul intern. Real Madrid şi Barcelona începuseră să domine Europa, iar lupta dintre ele ar fi putut afecta şi unitatea lotului. N-a fost cazul, pentru că a intervenit Del Bosque. Le-a explicat că orgoliile şi banii de la club nu se aplică şi la prima reprezentativă, iar Spania a fost gata de performanţă şi în mandatul său: Campionatul Mondial, în 2010, şi alaltăieri, Campionatul European.

Vicente a mers în numele fiului

Toate satisfacţiile obţinute ca antrenor au avut darul doar de a-i alina o suferinţă mai veche. Unul dintre cei trei copii ai săi, Alvaro (23 de ani), s-a născut bolnav cu Sindromul Down. Del Bosque şi soţia lui, Trinidad Lopez, au încercat să-i facă viaţa mai frumoasă tânărului pasionat şi el de fotbal. Tatăl său l-a dus în preajma fotbaliştilor de la naţională de câte ori a putut.

În 2010, fiul selecţionerului s-a bucurat de câştigarea Cupei Mondiale ca un adevărat jucător din lotul „Furiei Roja": în autocarul descoperit al echipei şi cu trofeul în braţe. Jucătorul prefertat al lui Alvaro este Xavi, iar tatăl său l-a lăudat pentru opţiune: „N-are gusturi rele". Antrenorul Spaniei mai are un băiat şi o fată.

Regele l-a făcut marchiz

Anul trecut, Casa Regală a Spaniei i-a recunoscut oficial lui Vicente Del Bosque meritele din fotbal. Regele Juan Carlos i-a acordat selecţionerului titlul de „Marchiz", echivalentul celui de „Sir" oferit de Regina Angliei, în Insulă. Performanţele de pe banca tehnică l-au dus pe tehnicianul de 61 de ani în rândul personalităţilor de viţă nobilă.