Belfast bănăţean

George Stanca

Mărturisesc că am aşteptat cu interes partida de tradiţională rivalitate dintre ardelenii de la UTA şi bănăţenii de la Poli. ştiam de ani buni că este una negativă. Încărcată de rivalitate sportivă chiar. Dar nu de ură. Viscerală. Animală. Declasantă. Naivul de mine. S-a mai demolat un mit. Chiar două. Întâi acela al fairplayului tradiţional bănăţean: apă de gură. Galeria Poli egal fairplay. Kuku-Bazavanga, iaca nişte golani, derbedei, vulgari şi viole(n)ţi. Ca pretutindeni: craiovenii cu argeşenii, ieşenii cu vasluienii, brăilenii cu gălăţenii, ploieştenii cu giuleştenii, clujenii cu clujenii, bucureştenii cu bucureştenii. Ca-n Italia sau Anglia, caro mio - my dear. Galeriile occidentale ale României. S-au comportat de-a dreptul europeneşte, ce dumnezeii Nu ca galeriile alea mitice din Regat. Vai de noi! Ce vedeam pe străzile Belfastului, într-un încrâncenat şi sângeros război religios, văzui acu' la Timişoara. Poliţie, bătăi, violenţe. şi cu asta în plus, se confirmă: DA, suntem europeni! Mai rămâne o bagatelă: corupţia, justiţia. Că e una. Revenind la meciurile etapei penultime a Ligii, mă bucură într-un fel succesele unor antrenori mai puţin notorii, cum sunt Artimon de la Timişoara, Stoica de la Craiova, Dorinel de la Argeş, Lucescu de la Rapid, Petrescu de la Urziceni. Ultimul a mai făcut o criză, justificată, la prestaţia lui Tudor şi a compresoarelor babane-roşcovane din jurul lui. Care au băgat presiune. Se poate, voila!, şi fără antrenori de afară sau tipi hârşiţi de blaturi şi fofârlici. De altfel, în pauza asta sper să revin in extenso cu ideea. Rapiduleţul şi-a găsit cadenţa, uuşooor, discreeet, fără circăreli. La Piatra, mânjii au galopat cu un final irezistibil. Se profilează un cuplu de clasă Zicu-Mazilu. Mă bag şi eu într-un conflict: după meciul de la Petroşani, îl felicit pe Hizo, nu şi pe Heleşteanu, dar nu-l aprob pe şimota că a fost "jaf armat". La trei bare şi alte multe ratări vasluiene, să zică merci. Poate "jaf la bordel". Când gangsterii intră cu pistoalele-n mână, iar artistele se "opun" cu fustiţele ridicate şi coapsele-ndepărate.
Ca un p.s. la articolul nostru de ieri, cel dedicat arbitrilor (cer scuze, fără intenţie numele şovre a apărut cu minusculă) care ar trebui epuraţi din fotbalul românesc, aş excepta unul. O echipă. De la care trebuie să reînceapă arbitrajul nostru: Sebastian Colţescu, secondat de Popa şi Savu. În condiţiile în care se ştie ce pricinos e Gigi Pinalti, şi în prezenţa lumii bune a fotbalului, prestaţia la meciul Ceahlăul - Rapid a fost de high-class, de 7 stele.
Adică, se poate, mamaie, ce ziceai matale că.!?