Smiley, cântăreţ: „În liceu eram un fel de purtător de cuvânt“

0
0

Smiley, pe numele său Andrei Tiberiu Maria, are deja, la 28 de ani, o carieră muzicală. Vorbeşte despre copilăria şi adolescenţa sa în oraşul natal Piteşti.

Face de câţiva ani un cuplu frumos cu dansatoarea Laura Cosoi şi spune că e nevoie de patru lucruri ca să reuşeşti pe piaţa muzicală: o echipă de producţie puternică,  muncă, seriozitate şi răbdare. Lui i se pare că i-a reuşit reţeta pentru că melodiile sale au succes. Piesa „Love is for free", de pe albumul „Plec pe Marte", lansat anul trecut, a ocupat timp de 12 săptămâni prima poziţie în topul difuzărilor radio din România şi, mai mult decât atât, a fost licenţiată la Sony Music, Paris.

Cum a început atracţia ta pentru muzică?

În clasa a IV-a spre a V-a am plecat într-o tabără cu Liceul de artă. Plecarea a fost pe ultima sută de metri, se eliberaseră în ultimul moment două locuri, nici nu ştiam sigur unde mă duc. Acolo am început să cânt, am descoperit chitara şi, când m-am întors, l-am bătut pe tata la cap să-mi cumpere una, iar apoi am dat la cursurile de chitară ale Liceului de artă, pe care le făceam în paralel cu şcoala.

"Îmi doresc să ajung în China pentru că asiaticii au un alt mod de a vedea viaţa. La fel de mult îmi doresc să ajung şi în Tibet, dar nu pentru şapte ani.''

Înţeleg că ai început să compui muzică pe calculator, în liceu, în clasa a X-a.

Dacă mă întrebi acum cum era muzica aceea, era clar proastă. Atunci însă au început să apară tot soiul de trupe: dacă aveai un prieten în faţa blocului, îţi făceai o trupă. La mine a plecat din pasiune şi din dorinţa de a face ceva în timpul liber.

Cum a fost pentru tine perioada asta a liceului?

Am rămas cu aceeaşi gaşcă de prieteni din generală şi în liceu, şi am rămas chiar mult mai legat de ei faţă de colegii de liceu. În liceu eram responsabil cu entertainingul şi eram un fel de purtător de cuvânt, revoluţionarul, dacă ceva nu era bine, eu eram cel care exprima asta în numele tuturor. Lucrul ăsta mi-a prins bine.

Prezentator şi entertainer al emisiunii „Românii au talent“, împreună cu Pavel Bartoş



Millenium 3 a fost  prima ta trupă. Cum s-a întâmplat să te gândeşti să faci parte dintr-o formaţie muzicală?

Am zis că ne cunoaştem, suntem vecini, hai să ne facem o trupă. Aşa a fost.

image

"Îmi place şi să gătesc sau să mă întind pe o pajişte, undeva la umbră.''

Ce fel de public crezi că are muzica ta?

Muzica mea se adresează unui public foarte larg şi ajunge la categorii foarte diferite de oameni, pentru că oricine se poate regăsi în mesajele mele şi în starea unei piese.

Ce faci de obicei în timpul liber?

Ce face orice om obişnuit: mă duc la film, mă văd cu prietenii, ies cu Laura şi cu Jazzy sau stau în casă şi dorm. A! Îmi place foarte mult şi să gătesc sau să mă întind pe o pajişte, undeva la umbră.

Smiley, un artist cu priză la tineri

image

Ai vreun hobby?

Să călătoresc. Vreau să văd lumea, să cunosc oameni noi, culturi noi. Îmi doresc să ajung în China pentru că asiaticii au un alt mod de a vedea viaţa. La fel de mult îmi doresc să ajung şi în Tibet, dar nu pentru şapte ani. 

"Într-o tabără am început să cânt, am descoperit chitara şi, când m-am întors, l-am bătut pe tata la cap să-mi cumpere una.''

Ce admiri la partenera ta?

Pe Laura (n.r. - Laura Cosoi) am cunoscut-o în timpul filmărilor la serialul  „Cu un pas înainte". De obicei, femeile nu vor să fie doar admirate, vor să fie iubite. Şi la mine asta s-a întâmplat. 

Filmul preferat.

Aici chiar îmi este imposibil să răspund cu un singur nume. Îmi plac foarte mult fraţii Coen şi ceea ce fac pe marele ecran. Sunt un consumator de filme, de asta nu mă pot opri la unul singur, ar trebui să facem o clasificare în funcţie de gen, regizor, efecte speciale, actori şi aşa mai departe.

Amintiri din tinereţe şi copilărie

În Thailanda, la Phuket, la plimbare pe un elefant



Ultima carte pe care ai citit-o.

Nu prea mai citesc cărţi de ficţiune din lipsă de timp, dar citesc foarte multe materiale despre producţie, marketing, management. Acum citesc articole, up-date-uri, bloguri, cursuri pe internet.

Numeşte patru lucruri de care crezi că ai nevoie ca să reuşeşti pe piaţa muzicală din România.

O echipă de producţie puternică. Muncă. Seriozitate. Răbdare.

Care crezi că este cel mai mare talent al tău? 

Ştiu să ascult. 

image

În vacanţă la Paris, cu iubita lui, dansatoarea Laura Cosoi

image

"Din perioada vacanţelor la bunici îmi aduc aminte de siropul de zmeură şi de dulceaţa şi spuma de cireşe şi căpşuni.''

„Eram un puşti încăpăţânat"

Care este prima amintire pe care o ai din copilărie?

Prima serbare de la grădiniţă, unde nu am spus niciun cuvânt, deşi ştiam totul pe de rost. Când am venit acasă, în schimb, ai mei m-au înregistrat în timp ce recitam cap coadă toate textele. La 18 ani am primit cadou acea înregistrare.

Spuneai undeva că erai foarte neastâmpărat.

M-am născut şi am copilărit în Piteşti. Eram un copil dificil din câte am auzit: încăpăţânat, voiam ca lucrurile să fie aşa cum îmi doream eu şi eram întotdeauna pedepsit în consecinţă. Eram foarte energic, stăteam foarte mult pe afară pentru că trebuia să-mi consum energia... asta nu s-a schimbat prea mult nici acum, doar că mi-a mai crescut barba.

De-a ce te jucai în copilărie, mai ţii minte jocurile, prietenii?

Am încercat toate jocurile copilăriei: hoţii şi vardiştii, raţele şi vânătorii, ţară-ţară vrem ostşi, lapte gros,n-am ratat nici unul. Din păcate, sunt jocuri de care mulţi copii din ziua de azi nici măcar nu au auzit.

Pionier, în clasa a II-a

image

Mergeai în vacanţă la bunici?

Până la 7 ani am fost crescut şi de părinţi, şi de bunici, aşa cum s-a întâmplat cu mai toţi copiii din generaţia mea. În vacanţa de vară mergeam la bunicii de la Ploieşti. Ei erau ceva mai severi, aşa că, atunci când veneam de la ei, aveam deja tabieturi: nu mă dădeam jos din pat fără papuci, stăteam frumos la masă şi aşa mai departe. Din perioada aceea îmi aduc aminte de siropul de zmeură făcut de bunicii mei şi de dulceaţa şi spuma de cireşe şi căpşuni.

De obicei, există o afinitate specială faţă de unul dintre părinţi. La tine cum a  fost?

Eu am o afinitate specială pentru ambii părinţi. Cu fiecare am o relaţie specială, chiar dacă sunt diferite între ele.

Ce îţi plăcea cel mai mult să faci cu timpul tău?

Cel mai mult îmi plăcea să mă joc. Nu conta ce. Atâta vreme cât stăteam pe afară era perfect. 

Mai multe - Vedete

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite