Micutzu: „Vorbitul despre depresie a devenit un trend. Eu încerc să fiu sincer“ | INTERVIU
0Cosmin Nedelcu, unul dintre cei mai apreciați actori de comedie, vorbește despre cel mai nou film al său, despre lupta cu depresia, altercația în care a fost implicat anul trecut și episodul manelelor de la Filarmonică.
Consacrat de mai bine de 10 ani în stand-up-ul românesc, Micutzu (36 de ani) a abordat constant și zona de film. Cel mai recent proiect al său este comedia „Teambuilding“, lansată în cinematografe pe 30 septembrie, în care deține cel mai important rol al său de până acum. Filmul, o comedie spumoasă despre viața în corporație, a avut la cârmă trei regizori din medii creative diferite: Matei Dima (online), Alex Coteț (publicitate) și Micutzu (stand-up), iar din distribuție mai fac parte Matei Dima, Anca Dinicu, Șerban Pavlu, Roxana Condurache, Nuami Dinescu.
Într-un interviu pentru „Adevărul“ actorul a vorbit despre acest rol, mărturisind că, inițial, l-a speriat, dar și despre perioada dificilă când a avut depresie, despre altercația în care a fost implicat anul trecut și despre motivele pentru care i-a luat apărarea cântărețului de manele Jador, în scandalul de la Filarmonica Banatului.
„Adevărul“: Povestește-ne despre „Teambuilding“. Tu, Matei Dima și Alex Coteț sunteți prieteni. Faptul că vă cunoașteți a fost un avantaj pentru a lucra împreună?
Într-adevăr, faptul că ne cunoaștem în viață personală a facilitat întâlnirea noastră și în planul profesional. La filmări au fost zile și zile, exact cum se întâmplă în orice domeniu ai lucra, dar predominantă a fost energia bună și constructivă și sunt mândru că am reușit, cu ajutorul echipei de actori și producție, să depășim momente de ananghie sau haos.
E primul tău rol important. Ce a fost diferit față de celelalte filme în care ai jucat?
Tehnic vorbind, nu e un rol principal, e secundar dar clar este un rol mult mai important decât tot ce am avut de jucat până acum, ceea ce m-a speriat puțin la început, pentru că ieșeam din zona mea de confort. Până la urmă, cred că am făcut o treaba bună, spun asta datorită feedbackului primit de la apropiați, oameni din domeniu.
Cum te-ai documentat pentru rol? Te-a tentat o experiență temporară într-o corporație, ca să testezi pe propria piele ce înseamnă să fii corporatist?
Nu mă tentează genul asta de experiențe, pentru că nu îmi place încorsetarea programului fix și am și o problemă cu autoritatea. Dar am folosit alte analogii și nu a fost atât de greu să îmi imaginez că e obligat să facă ceva ce nu-i place pentru a-și putea plăti chiria și mâncarea.
De ce, de cele mai multe ori, e folosit cu un sens peiorativ cuvântul „corporatist“?
Probabil din cauza a ceea ce am scris mai sus. Nu se întâmplă foarte des să cunoști un corporatist împlinit, care a descoperit că asta și-a dorit dintotdeauna: să fie corporatist. Deci, automat, definiția suferă modificări și imaginea unui corporatist se suprapune peste cea a unui om care nu face ce iubește cu adevărat ci lucrează pentru o mașinărie mare și fără suflet pentru care poate oricând să devină dispensabil.
Crezi că „Teambuilding“, la fel ca alte filme Vidra Productions („5gang : Un altfel de Crăciun“, „Miami Bici“ – n.r.), va fi un succes de casă?
Sunt absolut convins. Are foarte multe calități și produsul în sine e foarte bun și cu potențial uriaș.
Cum crezi că privește publicul aceste filme? Sunt considerate un produs facil sau rămân ca repere în noul val de comedie românească?
Sunt convins că fiecare privește în funcție de propriile gusturi. Genul meu preferat de comedie nu este și al altuia și e normal așa. Sunt convins însă că majoritatea oamenilor va fi super plăcut impresionată de performanța actoricească și de nivelul glumelor care, din punctul meu de vedere, e unul destul de bine organizat în straturi.
Ce idei preconcepute au oamenii în ceea ce te privește?
Cel mai des am auzit că par arogant.
Ai avut curajul să vorbești despre perioadele foarte dificile în care te-ai luptat cu depresia. Ce ți-a dat curajul acesta, când în social media se defilează sub un strat gros de „poleială“?
Vorbitul despre depresie a devenit aproape un trend, oamenii au știut să speculeze și să-și dea seama că vulnerabilitatea poate fi în sine o virtute. Eu încerc să fiu sincer și să vorbesc despre lucruri care mă preocupă. Asta fac și în meserie, și în viața personală.
Cum ai putut să-ți faci meseria în acea perioadă?
Greu. Ca toată lumea, am fost privat de confortul cu care eram obișnuit, dar bine că a trecut.
Ai spus că unul dintre principiile după care te ghidezi este intoleranța la nedreptate. Din acest motiv ai reacționat după interzicerea lui Jador pe scena Filarmonicii Banatului?
Absolut. Dar și pentru că mi s-a părut o glumă foarte amuzantă, dovadă că am și râs.
Ca să tragi un semnal de alarmă trebuie să deranjezi? Pentru că momentul acela a deranjat o anumită parte a opiniei publice.
Când mă preocupă ceva și îl aduc în vizorul public eu nu o fac gândidu-mă la ce vor spune oamenii. Îmi analizez argumentele și, dacă în continuare consider că poziția mea e una normală, execut.
Dacă Angela Gheorghiu ar fi interzisă pe Stadionul Național ai reacționa la fel?
Absolut. Absolut. Absolut.
Ai declarat că ai fost extrem de sensibil în facultate și că, în viața de zi cu zi, nu ești deloc cea mai veselă persoană. Te tentează să abordezi alte zone de actoriei: dramă, noir?
Momentan, mă axez pe comedie. Ar necesita prea multă energie un alt tip de film.
Cum te-a afectat episodul conflictului de pe Calea Victoriei? Ce regreți din povestea asta? Cum s-a încheiat?
Regret că m-am întors, trebuia să-mi văd de drum. Violența nu este o soluție. S-a încheiat cu mesajul meu de pe YouTube.
Ți s-a întâmplat ca spectatorii să devină impertinenți sau agresivi verbal la show-urile de stand-up? Cum ai reacționat? Te-a lăsat cineva fără replică?
De obicei mă lasă fără replică oamenii care râd ciudat și care, fără voia lor, ajung să deranjeze lumea din jur. E o situație foarte ciudată, pentru că fiecare om are propriul râs și eu mă bucur că râde, deci nu poate fi condamnat în niciun fel de ceilalți sau luat la mișto de mine. Încă nu am o soluție pentru situația asta.
Care sunt limitele pe care ți le impui în stand-up?
Dimpotrivă, încerc să nu am limite, atât timp cât o glumă mi se pare amuzantă, după ce a trecut prin filtrul propriului bun-simț.
Se încarcă comentariile...
