Dan Negru: "Televiziunea este ca o femeie uşoară!"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Unii îl găsesc arogant, alţii extrem de simpatic. Ne place sau nu, trebuie să recunoaştem, Dan Negru are un stil inconfundabil de a "promova dileala" pe micul ecran, asemănător celui italian...Un amestesc de bun-simţ şi spirit ludic, care-i conturează o carismă şi un stil ghiduş, pe care rareori le întâlnim „la pachet". Dan Negru, showmenul pe stil italian, nu se dezminte nici la "Cafeneaua Adevărul"...

Cum erai ca adolescent?

Eram singur la părinţi, eram cumplit de răsfăţat. Am crescut aşadar în spiritul de răsfăţ şi în acelaşi spirit o cresc acum pe fiica mea Dara. Cu toate astea, nu am avut o copilărie şi o adolescenţă ieşite din comun. N-am fost nici măcar copilul Nică al lui Creangă.

Citiţi şi:

VIDEO Dan Negru: „Cel mai bun show tv meteo e cel prezentat de Busu“

Ce visai să devii pe atunci?

Am terminat un liceu economic şi, prin clasa a IX-a am descoperit un tip pe care visam să-l cunosc. Îl ascultam la radio, el trăia în Bucureşti, iar eu la Timişoara. Andrei Voiculescu e numele lui şi făcea la Europa Liberă emisiuni muzicale. El mi-a deschis pofta de muzică, astfel că pe la 14 ani am început să-mi cumpăr primele discuri de vinil. Am acasă o colecţie impresionantă de discuri pe care le ascult şi azi. Visul de a lucra în radio a venit aşadar firesc.

Şi ai intrat la radio TVR Timişoara pentru câţiva ani. Când şi cum ai realizat că vrei televiziune?

Televiziunea e ca o femeie uşoară! Uşor de cucerit, îşi arată totul din prima! Radioul e altceva, are o altă mireasmă, pentru că acolo tu trebuie să-l faci pe ascultător să vizualizeze decorul, să-i creezi imaginile prin cuvinte. E o altă artă, mult mai grea! Dar, când s-a deschis TVR Timişoara am fost cooptat în echipă, căci nu prea existau oameni care să facă emisiuni. La prima mea emisiune de televiziune am avut-o invitată pe Angela Similea. Tremuram ca o frunză, din toate încheieturile şi mi-amintesc momentul când Angela Similea m-a luat de mână şi m-a încurajat: "O să fie bine, o să vezi, o să fii un mare prezentator!" În 2005, la emisiunea lui Valeriu Lazarov "Genialii", am avut-o din nou invitată pe Angela care, la un moment dat, mi-a luat din nou mâna şi mi-a şoptit: "Mai ţii minte ce ţi-am spus?"

Ţi-aminteşti cum ai reacţionat, ce ai gândit când te-ai văzut prima dată pe micul ecran?

Mi-am zis că a doua oară nu trebuie să mai apar pe sticlă. Ce-mi trebuie mie aşa ceva?! M-am privit foarte critic, şi acum am momente când îmi vine să ies din platou, să mă urc în taxi şi să fug în lumea mare!

"Televiziune în prime-time de 11 ani, sezon după sezon. Nu sunt jurnalist cultural, mă înscriu în rândul celor care promovează dileala, îmi asum rolul..." Aşa ai scris pe blogul tău. De ce divertisment, nu te interesează lucruri serioase ca economia, politica?

Pentru că divertisment ştiu să fac cel mai bine. Aici am acumulat multă experienţă de-a lungul anilor. Mă interesează politica, economia, ce se întâmplă în jurul meu, dar de aici până la a pretinde că pot face talk-show-uri politice sau de altă natură e cale lungă. Aş intra în categoria celor care cred că se pricep la de toate - şi la politică şi la sport şi la economie! Ar fi ca şi cum ne-am duce la un concert AC/DC şi-n loc de chitară auzim un flaut. Ar fi penibil, nu credeţi? Oamenii când vin spre mine, vin spre divertisment.

Prestaţiile tale mi-amintesc de stilul italienilor de a face divertisment...

Am avut ocazia să întâlnesc un prezentator italian foarte popular, faimos în Italia, şi, la un moment dat, el ştiind emisiunile mele de aici, mi-a zis: "Mă imiţi mult, nu-i aşa"? Şi a avut dreptate. Îl urmăream, îl înregistram şi încercam să lucrez asemenea lui. Divertismentul italian e de top şi eu am furat mult de la ei - de la construcţie, la stil. Televiziunea e matematică, iar pe mine mă deranjează că astăzi toţi au impresia că se pricep la televiziune. Nu cred că e ok să asociezi imaginea unor oameni care vin şi trec prin platou cu producătorii, cu prezentatorii profesionişti.

Adică pentru foarte mulţi, că eşti Teo Trandafir sau Bianca Drăguşanu, e totuna?

image

Da, cam aşa ceva. S-a ajuns aici pentru că în urmă cu câţiva ani existau formate în care oamenii de televiziune se foloseau de astfel de personaje în platou - extrovertiţi, femei cu sâni uriaşi, nebuni. Dar ei intrau şi ieşeau din platou pe atunci. Cu timpul, habar n-am unde s-a produs scurt-circuitul, personajele acestea de circ au ajuns să se identifice cu televiziunea însăşi. Nu există egal între aceştia şi adevăraţii profesionişti de televiziune. S-a creat o confuzie, dar sper să se termine repede!

"Am prins şi vremuri când televiziunea avea alt parfum. Ţigările invitaţilor dintr-un show de divertisment erau sau nu mai nocive decât sunt astăzi asistentele TV?" - te întrebai acum ceva timp. Ai găsit răspunsul?

Am prins tot felul de perioade în televiziune, nimic nu a ţinut prea mult! Cred că şi acest val, al asistentelor va trece. Perioada în care se fuma în platou, de ajungeam să nu ne mai vedem între noi, nu se va mai întoarce, asta este clar. În etapa asistentelor, ca om de televiziune nu-ţi rămâne decât să speculezi şi să nu te identifici cu ele!

Dacă formatul ţi-ar cere-o, care ar fi totuşi asistenta TV (din cele consacrate) pe care ai accepta-o?

Când Lazarov mi-a propus acum peste 10 ani o asistentă pentru platou, am fost reticent. Eu mă temeam atunci că o fată care o să apară în decor o să înceapă să vorbească şi o să-mi strice toată construcţia pe care eu o gândisem. Intuind temerea mea, domnul Lazarov mi-a spus: "Dan, nu vorbeşte, ea doar te ajută la acvarii." Erau nişte acvarii la Academia Vedetelor care necesitau transportarea, iar invitaţii erau legaţi la ochi şi trebuiau să bage mâna în acvariile respective şi să ghicească ce este în ele. Acum însă n-aş mai accepta niciun format care ar necesita o asistentă. Şi asta pentru că întotdeauna am fost cu un pas înaintea celorlalţi. Când făceam emisiuni cu dilii - "Ciao, Darwin!", nimeni nu aducea nebuni în platou. Când piaţa s-a inundat de nebuni, am făcut un pas înapoi şi am făcut o emisiune de cultură generală, un soi de quiz.

Deci tu ai iniţiat trendul asistentelor, e vina ta!

Se poate spune şi aşa, dar primul asistent adevărat de televiziune a fost Cove, asistentul Andreei Marin, la "Surprize-Surprize". O invenţie a fabricii Lazarov!

Ce altceva te mai deranjează, ce reproşuri mai ai?

 Că toţi îşi dau cu părerea ca români. La televizor apar tot soiul de indivizi care, chipurile, se pricep la de toate. Dacă-i întrebi despre erecţia cangurului sau despre TVA-ul din Ucraina, ei ştiu răspunsul. Au câte o părere despre orice, fără a fi avizaţi. Eu pot vorbi despre televiziune, căci la asta mă pricep. Refuz să fac parte din această categorie pe care o detest! Dacă mă apuc acum să spun ceva despre preţul benzinei, o să sară oamenii şi o să spună "Uite-l şi pe Negru, marele expert în economie!" Nu, nu vreau asta!

Ai audienţe generoase pentru "Te pui cu blondele". Blondele-s "de vină"?

E o matematică aici. Televiziunea nu e hăhăială. M-aş bucura mult ca oamenii să înţeleagă că există un algoritm conform căruia funcţionăm. Spre exemplu, dintr-o sută de blonde, 30 trebuie să fie deştepte, alte 30 trebuie să fie proaste, iar 10 foarte frumoase etc. Când una dintre o dă în bărci cu răspunsul, prezentatorul trebuie să ştie cui să se adreseze pentru a mângâia orgoliul telespectatoarelor. Publicul nu trebuie jignit sub nicio formă. Repet, nimic nu e la întâmplare, există o matematică acolo.

Cel mai bun banc cu blonde pe care-l ştii...

Ştiu sute, dar când am început showul acesta, am cerut în mod expres ca invitaţii să fie rugaţi să nu spună nici măcar un banc cu blonde în emisiune. Asta pentru că am fi previzibili şi nu ne dorim. N-aş vrea să încalc tocmai eu regula.

Farsa care n-ai vrea să ţi se facă vreodată, dar care a fost făcută în emisiunea ta...

Recunosc că l-am compătimit pe Komornic, când l-am dus în mijlocul unei nunţi de interlopi, în care toate lucrurile au luat-o razna. El nu avea cum să plece, i se confiscase telefonul, sperietura a fost una pe cinste pentru Ovidiu.

Participi la "coacerea" farselor?

Da, suntem o echipă întreagă. Ne mai inspirăm şi din farsele care se mai fac la televiziunile din afară. Nu e simplu, fiecare farsă presupune o intrigă, şi se întâmplă de multe ori să nu ne iasă.

Am înţeles că din martie vei avea un al treilea format la Antenă. Poţi să ne spui despre ce este vorba?

Este vorba despre cel mai faimos game-show care există la ora aceasta pe piaţa internaţională, în America, Australia - „Câştigi în 60 de secunde!" O să fie spectaculos, promit solemn!

„Da sau nu" - showul care a bătut la Chişinău toate recordurile de audienţă. Cum ai reuşit această performanţă într-un loc unde nu erai vedetă?

Acolo e o piaţă nouă. Şi e interesant şi provocator, căci o iei practic de la zero şi-ţi încerci norocul şi limitele. În plus, contrar a ceea ce se spune, că piaţa din Chişinău e una uşoară, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au posibilitatea să aleagă între televiziunile din trei ţări - Ucraina, Rusia şi Moldova. Ei toţi pricep două limbi, iar televiziunea din Rusia n-are legătură cu nimic din ceea ce se face în Europa. Sunt cu 100 de ani peste europeni! La ei n-ai să vezi un film mai vechi de 3 ani, căci iese cu scandal. Dar am venit cu showul acesta, faimos în 87 de ţări din lume, încercând să obişnuim publicul cu standarde înalte.

Prin ce este diferit publicul din Chişinău de cel de la noi, ce apreciază?

Ca să-ţi dau un exemplu, Cătălin Crişan face acolo o Sală a Palatului plină! Publicul e mai liniştit, orientat spre deloc către scandaluri şi bâlci.

Spuneai că fetiţa ta, Dara, te-a schimbat ca om. În ce fel?

A venit la momentul potrivit în viaţa mea. Eram pregătit pentru ea. De când sunt tătic, am înţeles că nimic din ceea ce facem nu contează mai mult, că toate sunt trecătoare, şi succesul şi eşecurile. Mâine dacă nu mai apar pe sticlă, voi nu mă mai căutaţi, spre exemplu. Copilul, familia, ele contează cu adevărat!

Cât timp dedici familiei şi cât muncii în televiziune şi afacerilor?

Încerc să le combin, n-am făcut compromisuri la nivel de timp. Când merg la Chişinău îmi iau şi familia cu mine. Iar de afaceri nu mă ocup eu. Nu mă pricep la afaceri, nu sunt un om de afaceri. Am câştigat nişte bănuţi de-a lungul timpului şi, de frica zilei de mâine, i-am investit în ce investea tot omul pe atunci - în cărămizi, beton. O mişcare bună, căci, dacă nu o să mai pot face televiziune, voi putea trăi din acestea, fără să fac alte compromisuri.

Cum îţi merg afacerile? Mai primeşti scrisori de la oameni care-ţi propun demararea unor proiecte?

image

Nu prea. Cea mai tare propunere a venit din partea unui domn care vroia sa deschidem o şcoală de dresaj. Îmi propusese să antrenăm câini care să meargă în jurul tancurilor, aşa cum se făcea pe vremea războiului. Haios de-a dreptul.

Dacă ai fi obligat să o iei de la zero, ai face-o în România?

Categoric. N-aş pleca niciunde, nu mă regăsesc în matematica austriecilor, spre exemplu. Aş lua-o de la capăt aici, dar n-aş mai merge în zona de media. Pentru că în media, în televiziune, totul depinde acum doar de noroc. Nu ştii ce factor te propulsează în clasament, sunt prea multe necunoscute astăzi!

Cum e să predai într-o şcoală de televiziune?

Predau la tot felul de şcoli şi facultăţi de prin ţară. Ca să vezi câtă brambureală e în capul oamenilor, recent, la un curs cu vreo 40 de studenţi, am pus o întrebare cât se poate de simplă şi anume care este cea mai importantă ştire a zilei din media. În ziua respectivă se decisese cine va măsura audienţele în România, o chestie extrem de importantă pentru cei din branşă. Toţi au scris însă despre plecarea Danielei Crudu de la matinal. În mintea lor, această duduiţă este confundată cu televiziunea.

Asta înseamnă că nu eşti un profesor bun...

Măcar să fie asta, dar... sunt mulţi, cam 80% - 90% dintre cei care vin la cursuri doar ca să ajungă Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu. Doar asta înţeleg ei din televiziune. Nimeni nu mai este interesat de altfel de munci, de munca din spatele ecranului. Le şi ziceam alor mei din echipă, producătorilor, tehnicienilor: „Gata, sunteţi pe făraş, nici dracu' nu mai vrea să facă job-ul vostru. Sunteţi zero, dar aveţi de lucru până la adânci bătrâneţi."

OBIECTUL ADEVĂRULUI: Cartea "Amintiri în Alb şi Negru"

Fără a avea pretenţia de scriitor, nu sunt coleg cu Patapievici sau cu Liiceanu, am scris această carte în speranţa că Dara o va citi într-o zi şi că amintirile mele, poveştile, întâmplările prezentate acolo în cel mai simplu mod, vor răspunde măcar un pic curiozităţilor ei. E o carte uşor de citit, nimic pretenţios.

image

CALITĂŢI ŞI DEFECTE

- Sunt pisălog, groaznic de pisălog! Nu ratez nicio ocazie în a-i exaspera pe toţi - familia mea, colegii mei şi chiar şi pe şefii mei!

- Frica e cea mai mare calitate a mea. De pe urma fricii m-am păzit de multe - nu m-am aruncat în tot soiul de oferte aiuristice, am cumpărat cărămizi.

TESTUL ADEVĂRULUI

Adrian Mutu - Un mare talent, un fotbalist care a făcut istorie pe gazon. Ghinionul lui e că evoluează în epoca tabloidelor. Dacă pe vremea lui Dobrin ar fi existat tabloidele, probabil că am fi avut poveşti cel puţin la fel de picante despre fotbaliştii talentaţi din anii respectivi.

image

Mircea Solcanu - Mi se pare extrem de interesantă combinaţia Solcanu - Cabral, o găselniţă a celor de la postul Acasă. Mircea a reuşit să devină un personaj şi acesta e mare lucru... la naiba!

image

Elena Udrea - Cred că nu-i deloc uşor ca atunci când deschizi televizorul să te vezi ca-n oglindă. Toată lumea dezbate orice mişcare, orice gest, orice frizură, orice outfit.

image

Mădălin Ionescu - Un coleg de televiziune care aduce plus valoare emisiunilor pe care le-a prezentat şi le prezintă. Chiar îl urmăresc.

image

Teo Trandafir - Cu Teo ţin legătura, ne întâlnim, vorbim la telefon. Un profesionist în ale televiziunii, unul dintre cei care au pus cărămizi în domeniul audio-vizual.

image

ÎN REPLICĂ

Mircea Radu: Dan Negru face parte din categoria de prezentatori de televiziune old-school, aceeaşi din care fac parte şi eu. Este tipicar, meticulos şi nu sunt sigur că este atât de zgârcit pe cât se spune!

Carte de vizită

- Data şi locul naşterii: 23 februarie 1971, la Timişoara
- A studiat la Liceul Economic şi a urmat Facultatea de Drept, fără licenţă, şi apoi Facultatea de Jurnalism, ambele din Timişoara.
- A început să lucreze la Radio TVR Timişoara şi, de acolo, tranziţia spre televiziune a fost una naturală.
- S-a făcut remarcat la Antena 1, cu emisiuni precum „Ziua judecăţii“, „Ciao Darwin“ şi „Te pui cu blondele“.
- În 2010 a lansat volumul „Amintiri în alb şi negru“.

Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite