Moment emoţionant în finala de la Vocea României: elevul lui Smiley a izbucnit în lacrimi după duetul cu antrenorul său VIDEO
0
Andi Ţolea şi Smiley au cântat împreună piesa „Confesiune“, un cântec despre părinţi, despre care antrenorul de la „Vocea României“ a mărturisit că a compus-o în „timp ce plângea“. Tânărul, care şi-a pierdut mama în urmă cu trei ani, a izbucnit în plâns la finalul duetului.
În marea finală „Vocea României“, de vineri seară, 20 decembrie, cei patru finalişti au prezentat câte trei momente: unul singuri, unul alături de antrenor şi unul alături de un invitat special.
Smiley şi elevul său, Andi Ţolea, au cântat împreună piesa „Confesiune“, compusă chiar de Smiley, iar momentul a fost unul extrem de emoţionant. La sfârşitul duetului, tânărul concurent a izbucnit în plâns, fiind îmbrăţişat de antrenorul său.
Andi Ţolea şi-a pierdut mama în 2017, după ce femeia s-a îmbolnăvit de cancer. La rândul lui, Smiley a mărturisit că piesa „Confesiune“, în care vorbeşte despre părinţii lui, a compus-o într-un moment delicat din familia sa.
Andi Ţolea s-a clasat pe locul doi în finala de la Vocea României. Marele trofeu a fost câştigat de concurentul lui Chirilă, Dragoş Moldovan.
Cine este Andi Ţolea
Andi provine dintr-o familia cu tradiţie muzicală. Bunica lui cântă în corul bisericii, mama lui a studiat pianul, iar tatăl lui a avut o trupă în tinereţe. Primii paşi ai lui Andi în muzică au fost călăuziţi de artista Silvia Dumitrescu, care i-a fost profesoară de canto când Andi avea nouă ani. Tocmai îşi descoperise talentul la karaoke, la mare, în timpul unei vacanţe cu familia.
La 13 ani a început să cânte la chitară, iar primele lecţii le-a luat de la soţul Silviei Dumitrescu, Florin Ochescu. În prezent, spune ca e de nivel mediu şi îi place să reinterpreteze melodii cunoscute, dar în stilul propriu.
Andi Ţolea s-a clasat pe locul doi în finala de la Vocea României FOTO Pro Tv
Confesiune – versuri
Cât înseamnă o îmbrăţişare
Atunci când toţi te ocolesc
Cât înseamnă o mustrare
Când toţi îţi spun că eşti perfect
Cât de bine îţi face mama
Când te mai trage de urechi
Tu tot copilul ei rămâi
Şi pe nou, dar şi pe vechi
Şi-avem atât de multă treabă
Şi totul pare important
Părinţii tăi mereu te-aşteaptă
Chiar dacă tu i-ai mai uitat
Îmi e dor de tine, tată
Vreau să ne vedem mai des
Să vorbim de una, alta
Vreau să mai copilăresc
N-am vorbit de mult cu mama
Spune-i tu că o iubesc
Mult prea repede curge viaţa
Eu vreau să o încetinesc
Te rog, iartă-mă, tata
Că nu prea te-am ascultat
Dintre noi doi tu ştii cel mai bine cât sunt de-ncăpăţânat
Am făcut ce am simţit, aşa cum m-ai învăţat
Iar atunci când am greşit întotdeauna m-ai iertat
Şi avem atât de multă treabă
Şi totul pare important
Părinţii tăi mereu te-aşteaptă
Chiar dacă tu i-ai mai uitat
Îmi e dor de tine, tată
Vreau să ne vedem mai des
Să vorbim de una, alta
Vreau să mai copilăresc
N-am vorbit de mult cu mama
Spune-i tu că o iubesc
Mult prea repede curge viaţa
Eu vreau să o încetinesc
Se încarcă comentariile...
