PORTRET Dirijorul Vladimir Jurowski, directorul artistic al festivalului „George Enescu“: „Pentru un muzician, cea mai bună terapie e liniştea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Celebrul dirijor Vladimir Jurowski, directorul artistic al festivalului „George Enescu“, a început să se remarce în domeniu încă din tinereţe, debutul său internaţional petrecându-se pe când avea doar 23 de ani. O persoană spirituală şi un fatalist, dirijorul crede în puterea terapeutică a muzicii.

Scopul principal al lui Vladimir Jurowski (47 de ani) este acela de a „încerca mereu şi de a îndeplini ideea muzicală a unui compozitor, interpretând muzica sa aşa cum ar fi vrut acesta să fie interpretată“. Aşadar, pentru renumitul dirijor, partitura înseamnă tot, „legea, fundaţia tuturor ideilor mele şi sursă eternă de inspiraţie“, după cum declara într-un interviu pentru „Russian Art and Culture“, din 2017. 

În calitate de dirijor, nu crede în „gesturi mari“, făcute cu scopul de a impresiona publicul.

„Noi, dirijorii, trebuie să ne facem din orchestră aliatul nostru puternic, pentru a putea fi proiectate gândurile noastre muzicale…“, spunea Jurowski în acelaşi interviu.

Din 2017, este cel care se află în fruntea Berlin Radio Symphony Orchestra, precum şi a Festivalului Internaţional „George Enescu“ al cărui director artistic este. Începând cu  2021, va prelua funcţia de director muzical al Operei de stat din Bavaria, ocupând astfel un post care a mai fost ocupat de nume mari precum Richard Strauss, Bruno Walter, Zubin Mehta, Hans Knapperstsbusch, Kirill Petrenko.

Vladimir Jurowski s-a născut în 1972, la Moscova, unde a şi studiat pentru prima dată muzică, la conservator, acolo unde a avut norocul ca profesorii săi (Viktor Frayonov, Dimitri Blum sau Valeria Bazarnova) „să aibă, pe de o parte, o atitudine foarte strictă, foarte smerită faţă de munca lor, aproape religioasă, dar în acelaşi timp, au rămas umani, nu se transformau în gardieni de lagăr de concentrare“, după cum explica într-un interviu pentru revista „Zima“.  La 15 ani primea deja prima lui bursă din care şi-a cumpărat o Biblie pentru că „părea imperativ“ să aibă una şi s-o citească.

vladimir jurowski

În 1990, s-a mutat împreună cu familia în Germania, unde şi-a finalizat studiile în Dresda şi în Berlin, iar la cinci ani distanţă, urma debutul internaţional de la Festivalul Wexford, precum şi la Royal Opera House Covent Garden.

Astăzi, dirijează orchestre de top din Europa şi America de Nord, dintre care amintim Dresdner Staatskapelle, Gewandhaus Orchestra Leipzig, Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam, orchestrele din Boston, Cleveland şi Philadelphia, New York Philharmonic, precum şi orchestrele filarmonice din Berlin şi Viena. De asemenea, participă regulat la festivaluri internaţionale precum BBC Proms, şi lucrează la opere internaţionale majore începând cu anul 1995, inclusiv la Metropolitan Opera New York, Opera Naţională Galeză, La Scala din Milano, Teatrul Bolşoi şi Semperoper Dresden.

Într-o anumită măsură pe care o cunoaşte doar el, Vladimir Jurowski se declară o persoană religioasă şi, în acelaşi timp deci, fatalistă, fiind de părere că fiecare îşi are soarta deja scrisă, după cum mărturisea în interviul pentru „Zima“. La pachet cu o astfel de credinţă, vine ideea că nu trebuie să ne fie frică. Totuşi,  există pentru dirijor o grijă pentru generaţiile viitoare: „Ce fel de lume lăsăm urmaşilor, la nivel politic, ecologic, moral?“.

Yoga în slujba dirijatului  

La 23 de ani, Jurowski ştia deja ce înseamnă să fii un profesionist pe o scenă mare şi ştia ce înseamnă responsabilitatea şi onoarea implicate de acest lucru. S-a trezit aruncat de tânăr în diverse responsabilităţi. 

„Eram deja căsătorit la 22 de ani, la 23 am devenit tată şi în acelaşi an am început să lucrez serios în domeniul meu, şi la un nivel destul de înalt. Undeva pe la 28 de ani am avut prima mea micro-criză a vârstei de mijloc“. 

A fost momentul în care a înţeles că trebuie să schimbe ceva la nivel personal, aşa că a decis să facă yoga, să îşi îndrepte atenţia „spre o formă diferită de disciplină spirituală“.

Imagine indisponibilă

A ajuns la yoga prin intermediul unei cărţi, o ediţie din 1989 sau 1990, în care se încerca explicarea ei din perspective „medicine sovietice“. Iniţial, a început de unul singur, iar ani mai târziu şi-a întâlnit primul profesor de yoga, la New York, apoi un altul, în Anglia. „Apoi, într-un anumit punct, m-am oprit pentru că trebuia să decid cum să continui…să trăieşti într-o lume ca a noastră, una artistică, e dificil, iar într-un anumit moment, trebuie să alegi“. Astăzi, dirijorul păstrează din această etapă a vieţii sale, meditaţia, pe care o face dimineaţa devreme sau înainte să meargă la culcare. 

„Folosesc starea meditativă pentru a învăţa partituri, şi mai important, când vine vorba de interpretarea muzicii“.

Terapie prin muzică

Muzica poate funcţiona ca terapie, crede Jurowski, însă apare o problemă: atunci când lucrezi în domeniu şi te vindeci prin intermediul muzicii, nu ai niciodată parte de linişte, aşa că, „pentru un muzician, cea mai bună terapie e liniştea“. Din acest motiv, când ajunge acasă, dirijorul încearcă să stingă toate aparatele, mai ales noaptea. Scoate totul din priză. Iar dacă ascultă muzică, de cele mai multe ori, e un gen de muzică ce nu are legătură cu cea clasică- rock, jazz, muzică de cor.

Întrebat ce muzică ar recomanda ca „remediu pentru timpurile noastre“, Jurowski recomanda muzica de cor, bisericească, pentru că „are de-a face cu structura“. Muzica corală, dar şi compoziţiile lui Bach sau Mozart, „se bazează pe legi armonice universale“. Estetică pură, ceea ce Pitagoras numea „muzica sferelor“.

„…există încă o anumită muzică care ne permite să ne întoarcem la o stare în  care rezonăm cu lumea înconjurătoare. Atât Bach, cât şi Mozart, au abilitatea de a întoarce un om la armonie, în orice situaţie“
Vladimir Jurowski foto

Acasă, la Londra

Astăzi, renumitul dirijor trăieşte în Londra, un oraş de care simţea că aparţine chair înainte de a ajunge să locuiască în el. „Mereu am avut sentimentul că odată am fost englez. Sau mai degrabă un scoţian decât englez“. La Londra, una dintre marile capitale lumii, simte, că în ciuda procesului de globalizare, îşi menţine un caracter unic, care ar avea de-a face cu „devotamentul poporului englez faţă de tradiţiile sale, care a devenit obiect al unei asemenea admiraţii şi în alte naţiuni încât sloganuri de-ale sale, precum «keep calm and carry on» se vând practic în întreaga lume“. Totuşi, punctează că ataşamentul său este faţă de oraş, nu de ţară în ansamblul ei. „Londra e un fel de centru care pulsează etern, în acelaşi timp respingător şi atrăgător“.

Jurowski şi România

Vladimir Jurowski venea pentru prima dată în România în 2005, în calitate de invitat al Festivalului Internaţional „George Enescu“, alături de London Philharmonic Orchestra. Într-un interviu pentru „Adevărul“, din urmă cu câţiva ani, povestea că la acea prima vizită a luat la pas câteva străzi din Bucureşti, vorbind, în schimb, despre artiştii români şi de cât de bine a colaborat cu aceştia, menţionând nume precum Carmen Oprişanu, Ruxandra Donose, Gabriela Iştoc sau Luiza Borac. 

Jurowski va urca pe scena de la Sala Palatului, pe 4 septembrie, de la ora 19.30, în fruntea Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Berlin. 

 

 

Showbiz



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite