VIDEO Cristi Minculescu, despre proiectul cu Nuţu Olteanu, fondator Iris: „Nu mai e Trabant, e Ferrari“

Nuţu Olteanu şi Cristi Minculescu, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea

Se spune că rockul a murit, dar doi dintre artiştii-emblemă ai acestui gen demonstrează contrariul de fiecare dată când urcă pe scenă. Legaţi de o prietenie de zeci de ani, Cristi Minculescu şi Nuţu Olteanu au vorbit la Adevărul Live despre proiectul lor rock, Super-Grup, dar şi despre perioada de aur a trupei Iris, din care ambii au făcut parte.

Unul dintre cei mai buni vocalişti ai României şi unul dintre cei mai buni chitarişti autohtoni şi-au unit „forţele“ într-o nouă trupă care aduce rockul în prim-plan. Deşi niciunul dintre ei nu mai locuieşte în România – Cristi Minculescu trăieşte în Germania, la Regensburg, iar Nuţu Olteanu în Suedia – cei doi revin constant în ţară pentru diverse evenimente şi concerte, în noua formulă.

Cei doi au vorbit la Adevărul Live despre planurile lor muzicale, despre prietenia care îi leagă şi despre soarta rockului românesc.

Cele mai importante declaraţii:

„Proiectul nostru a împlinit deja un an, pe 30 mai 2013 a fost primul spectacol la Craiova. Am avut, de atunci, 40 de spectacole în toată ţara. E un proiect care a apărut dintr-o întâmplare. După mulţi ani am cântat împreună într-un club, Cristi era pe picior de plecare în Germania, dar m-a întrebat dacă vreau să avem o colaborare. Eu aveam deja o trupă în Suedia. Le-am povestit colegilor mei din Suedia despre Cristi, au venit, am repetat, iar acum avem câteva piese deja imprimate“, a început Nuţu Olteanu.

„Mi-e teamă că rockul e deja în nişă“

„Eu sunt dispus la orice fel de colaborare, vin des în România, am cântat şi cu foştii colegi de la Holograf. Ca o dragoste veche s-au aprins toate“, a mai spus el.

„În 1980, chiar de ziua mea, Nuţu m-a primit în grupul Iris. Speram să pot să-i întorc acest serviciu şi acum o fac cu tot devotamentul. Acum au cam dispărut rockerii tineri, felia asta a fost ocupată de alţi muzicieni. E cutremurător că o muzică care a fost o modă timp de 60 de ani a dispărut aşa dintr-o pocnitură de deget. Mi-e teamă că rockul e deja în nişă“, apreciază Cristi Minculescu.

Un solist cât un băţ

„Ca să reiau capătul de aţă, de unde l-a lăsat Cristi: de fapt, eu nu i-am oferit nicio şansă. Eu cântam şi atunci cu vocea, cum cânt şi astăzi, dar nu mă puteam considera un solist în adevăratul sens al cuvântului. Nu am mai găsit nici până la ora actuală un solist precum el. Eram copleşit după ce l-am auzit cântând, chiar dacă ceilalţi colegi îmi ziceau că era ca un băţ. Atunci când el a apărut în imaginea asta, eu mi-am dat seama că este omul de care avem nevoie. Am făcut un serviciu României“, povesteşte Nuţu Olteanu, membru fondator al trupei Iris.

Nuţu Olteanu FOTO Eduard Enea

„Primul meu noroc a fost Anton Haşiaş care m-a luat cu el când a plecat din trupa Harap Alb. Am ajuns la Iris, am dat proba, am rămas. Meritul e al lor, au avut înţelegerea să mă asculte. M-am simţit foarte bine, eu nu auzisem până atunci de ei, nu fusesem la niciun concert de-al lor, deşi văzusem tricouri cu Iris în Bucureşti. Aşa că n-am văzut emoţii la probă“, povesteşte Minculescu despre venirea lui în grup.

Transpiraţia, etalonul succesului

„Mie nu mi se pare că muzica românească e tristă, atâta timp cât noi trăim. Nu există rock fără traspiraţie. Când cântam cu Iris testul era următorul: după concert, le luam tricourile şi le stroceam, iar dacă nu curgea transpiraţie, nu era un concert reuşit“, îşi aminteşte Nuţu.

Imperfecţiune şi emoţia muzicii

„Muzica, pentru mine, în afară de tehnică, ţine de emoţia pe care artistul o pune pe bandă. În afară de sentiment, muzica se reduce la ritmicitate şi note. Producătorii moderni apasă pe butoane ca să facă notele perfecte. E o muzică perfectă, dar nu mai are niciun gust. La fel ca roşiile pe care le mănânc eu în Suedia. Omul nu este perfect, muzica trebuie să aibă imperfecţiune în sensul bun. De-aia Maria Tănase va exista mereu la români. La fel şi Led Zeppelin, în rock“, explică Nuţu Olteanu.

„Publicul s-a schimbat şi el, în anii '70 fanii pupau locul unde artistul a călcat. E vorba de generaţiile care au trăit cu Zeppelin, Queen, Deep Purple de la început. Au amprente, aură, energie pozitivă. E vorba de cum cânţi, cum eşti perceput când apari pe scenă sau ce transmiţi“, spune fostul solist Iris.

Cristi Minculescu FOTO Eduard Enea

Despre actuala formulă, Nuţu Olteanu spune că a evoluat foarte mult în acest an de actvitate. „Nu mai e Trabant acum, e Ferrari“, glumeşte Minculescu. „Suntem aproape gata cu un album întreg, în română. Cu foştii colegi nu ne-am intersectat încă, din păcate. Îl sun pe Nelu (Nelu Dumitrescu, liderul Iris - n.r.) de fiecare dată când vin în România“, mai spune şi Nuţu Olteanu.

„Cine ştie să se reinventeze, câştigă“

„Legendele au locul lor bine stabilit în Germania. Linia a doua vine tare din spate, cu sponsorizări puternice, iar linia a treia încearcă să penetreze mediul artistic. Eu acolo cânt doar în cluburi şi la festivaluri cu bilet. E foarte greu să găseşti un sistem managerial foarte bun. Nu îmi fac probleme, vreau doar să îmi rotunjesc finanţele şi să cânt. Dar pentru un solist rock cântatul live e important. Am cântat şi la 38 de grade vara şi când aveam eu 38 de grade, iarna. Pe scenă am starea necesară. Mi-e greu să vă zic ce ar trebui făcut, dar aici, îmi pare rău, că au dispărut turneele cu bilet. Nu poţi să mai pleci în turneu în România. Iar lumea, în coordonatele financiare, nu mai are aceeaşi plăcere să vină la un concert. Cine ştie să se reinventeze, câştigă, cine nu, nu. E foarte greu să devii interesant în ţară şi la fel de greu să rămâi aşa“, explică Minculescu.

Iris, un nume cu greutate

„Dacă spui Iris, numele meu este legat de trupă. Dacă vă gândiţi la Cristi, el a fost omul din faţă atâta vreme. E şi munca noastră, noi am făcut numele, ei l-au continuat“, spune Nuţu Olteanu despre trupa care l-a consacrat. „E un nume de care trebuie să se aibă grijă, în orice formulă. La fiecare aniversare am spus că nu eu sunt Iris, deşi aşa sunt perceput de mulţi, de vreme ce am 31 de ani cu acest nume. Iris e un grup, nu poate fi identificat cu un singur om“, completează Minculescu.

Nuţu Olteanu şi Cristi Minculescu FOTO Eduard Enea

Adaptarea într-o altă ţară

„Eu sunt perfect integrat în societatea suedeză, după 24 de ani de când stau acolo. Am avut un cancer limfatic şi m-am făcut bine. Tatăl meu a avut şi el cancer, dar a murit în spitalele româneşti. În Suedia, doctorul mi-a pus mâna pe umăr şi mi-a zis că o să aibă grijă de mine“, arată Nuţu.

„La noi e o mentalitate pietrificată, la noi totul e pe principiul: las-o, că merge aşa. Societatea nu a mai rezonat cu mine şi invers. Eu nu pot generaliza la nivel de breaslă, nu doresc să mă susţină nimeni. Mi-a părut rău că am luat decizia de a pleca din România şi, implicit, din Iris“, încheie Cristi Minculescu.