Povestea Roger Waters, trăită în Piaţa Constituţiei de jurnaliştii „Adevărul”. „În afară de militantism, de mesaj, Pink Floyd înseamnă muzică”
0Jurnaliştii „Adevărul” care s-au aflat aseară, în Piaţa Constituţiei, la concertul Roger Waters, povestesc despre unul dintre cele mai frumoase spectacole de muzică din România.
Jurnaliştii Cezar-Paul Bădescu, Liviu Avram şi Alin Paicu, „old boys”, vor depăna impresii alături de colega noastră Elena Dumitru, despre concertul Roger Waters.
Alin Paicu: Mi se pare ingrat să comparăm mere cu pere. În '99 a fost Metallica, pe fostul stadion 23 August. Am fost bulversat, mi-am zis că este cel mai mare concert pe care l-am văzut, iar la Stones - spectacolul, anvergura lui, dinamica acestor oameni care au împlinit 50 de la înfiinţare, au meritat eticheta de superlativ. Sunt spectacole care, categoric, sunt de neratat. Eu mai am două dorinţe majore - U2 şi un muzician care nu umple stadioane, Peter Gabriel.
Liviu Avram: S-a văzut şi la concert că dragostea pentru Pink Floyd a fost insuflată de către părinţi generaţiilor viitoare. Apoi mi-a plăcut sunetul, realmente am avut senzaţia că pot să mă sprijin pe acele sunete, efectele au fost fabuloase, iar muzica a sunat exact ca pe disc, deşi am simţit câteva slăbiciuni în vocea lui Waters. Am avut emoţii, vocea lui nu mai este a unui om de 30 de ani. Când s-a dus prea sus, s-a simţit o uşoară cădere, dar altfel a fost remarcabil pe spectacol.
Elena Dumitru: Am povestit foarte mult despre cum am ajuns să ascult Pink Floyd. Prima amintire cu Pink Floyd este videoclipul cu The Wall, la care mama nu m-a lăsat să mă uit întrucât considera că are un impact emoţional prea puternic pentru mine, la vârsta aceea. În momentul în care l-am regăsit, pe casete, în jur de 13 ani, a fost şi accentuat de plăcerea fructului interzis, mi-a deschis puţin mintea, dar l-am regăsit cu adevărat în liceu. Timp de un an nu am ascultat altceva, era probabil şi perioada teribilistă.
Aseară a fost atât de puternic concertul, dar la fel şi publicul. Am avut şansa să stau lângă un tată şi fiul său, care nu avea mai mult de 10 ani. Copilul punea foarte multe întrebări, pentru el a fost o lecţie. Deşi nu cunoştea muzica, la final, copilul a spus ”E extraordinar, oare o să mai vedem aşa ceva?”, iar tatăl i-a răspuns: ”Nu o să te mint, nu!”.
Despre simbolistica spectacolului
Liviu Avram: Waters arată în felul său un fel de compasiune faţă de minorităţi, de evrei, de homosexuali, el nu poate fi bănuit de antisemitism.
Cezar-Paul Bădescu: În timpul piese Comfortably Numb, apare un chitarist, sus pe zid, iar umbra sa se vedea proiectată pe Casa Poporului. Ar fi fost interesant ca această umbră a libertăţii să-i influenţeze cumva şi pe politicienii noştri.
Alin Paicu: Waters şi-a adaptat Wall-ul la prezent, a adus mesajul în prezent, ceea ce l-a transformat într-un mesaj anti-globalizare. El însuşi a spus că acest concert a fost dedicat tânărului brazilian ucis la metrou, în Londra, după ce a fost confundat cu un terorist. Iniţial am crezut că a memorat frazele pe care le-a rostit în limba română, dar probabil că avea un prompter sau cineva i le-a şoptit în cască.
Liviu Avram: Managerul acestui turneu spunea despre Waters că este un maniac al detaliilor, după fiecare concert pe care îl înregistrează, îl vizualizează alături de staff-ul său pentru a-şi îmbunătăţi spectacolul de fiecare dată.
Am văzut filmul The Wall, în timpul lui Ceauşescu, într-o proiecţie de la Casa de cultură din Iaşi, într-o prezenţă mai selectă.
Cezar-Paul Bădescu: Am avut un concert extraordinar aseară, în Bucureşti, dar cum vi s-au părut autorităţile în relaţie cu Roger Waters? Pe de altă parte, avem Metrorexul care nu au suplimentat trenurile.
Liviu Avram: Au fost 50.000 de oameni care nu sunt bucureşteni, care nu cunosc oraşul, ieri am încercat toată ziua să vorbim la Metrorex pentru a afla dacă se prelungeşte programul pentru acest concert. Foarte mare păcat, la orice meci de fotbal, prelungesc programul la metrou, iar la un astfel de spectacol nu. O mare pată neagră pe obrazul autorităţilor locale.
Cu o seară înainte a fost meciul Stelei şi s-a prelungit programul până în noapte, nu era o mare chestie dacă o făceau şi aseară.
„The Wall” este ultimul album pe care au cântat toţi cei patru membri Pink Floyd. Este foarte important cu ce începi să asculţi Pink Floyd, cu The Wall te prinde pasiunea, sunt unele piese care însă nu pot fi ascultate aşa pur şi simplu.
Elena Dumitru: Până în momentul de faţă a fost cel mai frumos spectacol pe care l-am văzut vreodată.
Alin Paicu: În afară de militantism, de mesaj, Pink Floyd înseamnă muzică.