Flou Rege, la Adevărul Live: „Pot să mă las de muzică oricând pentru că ştiu că am făcut ceva ce am simţit“ VIDEO
0
Interviu Flou Rege la Adevărul Live. Rapperul Flou Rege, pe numele real Alexandru Ciobanu (28 de ani), a fost prezent în platoul Adevărul Live pentru a-şi exprima părerea despre cum ar trebui să sune hip-hop-ul în România, pentru a-şi expune planurile de viitor şi pentru a puncta momentele definitorii ale carierei sale.
Flou Rege a început să ia contact cu mişcarea hip-hop în oraşul natal din Fălticeni, dar a făcut marele pas către Bucureşti unde a fost cu adevărat remarcat.
Cu un sound specific anilor 1990, Flou Rege se mai remarcă şi prin felul în care îşi educă ascultătorii. Acesta lasă în versurile sale nume de gânditori, filosofi sau poeţi cu scopul de a-şi determina audienţa să caute informaţii suplimentare despre ei.
Şi-a lansat un album, în 2012, „Eu şi muzica“, în colaborare cu DJ Al*bu.
Flou Rege vorbeşte la Adevărul Live de începutul său în hip-hop, despre cât de greu se trăieşte din această „meserie“ şi ce ar vrea să schimbe la muzică.
Cele mai importante declaraţii.
„Adevărul“: Cine e Flou Rege şi ce vrea el să demonstreze?
Flou Rege: Flou Rege e de fapt un băiat din oraşul Fălticeni, judeţul Suceava, şi pentru care muzica, nu ştiu dacă am vrut neapărat să demonstrez ceva sau să ajung undeva, a fost o cale pe care am urmat-o fără să pun prea multe întrebări. Am pus întrebări doar despre muzică şi ce ar trebui să fac pentru a suna mai bine.
„Simplitatea m-a făcut să scot nişte mesaje cât se poate de adevărate“
Cum se vedea lumea hip-hop-ului de la Fălticeni?
Hip-hop-ul din Fălticeni se vedea destul de curat, pentru că oamenii trăiesc mai simplu şi ai timp să te gândeşti la o mulţime de lucruri, poţi să stai să reflectezi, să vezi altfel şi sărăcia din Bucureşti. Totul trece destul de repede, acolo la ora 22:00 cam se sting luminile şi rămâne liniştea, asculţi greierii şi începi să contemplezi, te gândeşti la lucruri, la muzică, la filosofie, la oameni, la ce fac alţii. Vezi lumea cum se desfăşoară în jurul tău.
Simplitatea asta m-a făcut să scot nişte mesaje, din punctul meu de vedere, cât se poate de adevărate, pe care le simţi. Să scrii versuri e destul de uşor, dar să scrii nişte versuri care să conţină ceva cu adevărat, e mai greu. Când vii cu ceva nou, trebuie să schimbi ceva, trebuie să producem nişte lucruri destul de puternice. Am făcut tot felul de lucruri pe care, nu neapărat că le regret, dar odată cu vârsta începi să le vezi ca fără sens. Muzica e o chestie colectivă, trebuie să stai cu oamenii, dar la un moment dat trebuie să te şi retragi şi să îţi dai seama de ce trebuie şi în ce fel trebuie să faci.
Flou Rege, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean
Alături de DJ Al*bu formezi un grup aparte. Cu un sound aparte. Crezi că asta te-a distins de restul artiştilor?
Asta s-a întâmplat când eram în Fălticeni, ni se părea destul de interesant că ne aflam în provincie, într-un orăşel atât de mic şi puteam să scoatem nişte sunete, şi nişte instrumentale, şi piese, şi trăiri
cu care ne puteam „bate“ cu oameni care stau în Bucureşti, care au mai multe condiţii decât noi. Şi sound-ul ăsta vine tot din iubire şi din cunoaştere, trebuie să cunoşti un pic muzica cu care ai de-a face. Când vrei să scrii ceva, trebuie să ai citite nişte cărţi, să vezi ce au mai scris şi alţii, aşa e şi în muzică. Asta ne-a făcut să venim cu un sound destul de puternic, mai mult DJ Al*bu, dar şi eu am venit cu un mesaj pe măsură.
Cum ar trebui să sune muzica asta în viziunea ta?
Poate suna în mai multe feluri, contează să fie un instrumental bun şi o muzică caldă, nu vreau să dau trăirea de droguri, de oameni drogaţi, de oameni care merg în club, se distrează, eu vreau să las ceva mai adânc, trebuie să mă apropii cât mai mult de tiparul ăla. Există un nucleu comun pentru muzică.
„Mulţi au impresia că las nume ce fizicieni, poeţi doar ca să mă laud, dar eu vreau să le deschid mintea“
Dar ce este muzica pentru tine? Mărturiseai la un moment dat: „Pentru mine muzica are un sens profund. Mă consider de neînţeles“.
Muzica pentru mine înseamnă o chestie pe care nici eu nu o înţeleg de foarte multe ori, nu ştiu exact ce mă prinde şi ce nu. De multe ori faci o strofă foarte bună sau o piesă în câteva minute pentru că ai un flux de informaţii şi nu mai ai timp să le scrii pe cât de repede îţi vin în minte, sau, de multe ori, stau şi mă gândesc, şi lucrez trei luni la un proiect. Mă refer mai mult la felul cum am fost perceput şi considerat că mă asemăn cu cineva sau că îl copiez pe altul. Mai ales mesajul meu e neînţeles, mulţi au impresia că las nişte nume de fizicieni, poeţi, filosofi doar ca să mă laud într-un fel, dar eu nu vreau asta, ci vreau să influenţez puţin oamenii spre a citi, vreau să le deschid mintea, spre a face şi alte lucruri în afară de cele de zi cu zi. Muzica este o reflecţie a ceea ce fac în viaţa de zi cu zi.
„Nu mi-ar părea rău dacă mâine m-aş lăsa de muzică. Am făcut ce am simţit şi am lăsat chestia asta în spate“
Faptul că ai studiat Filosofia te-a făcut să fii de neînţeles?
M-a făcut să stau de-o parte şi să mă gândesc. Eu pot să mă las de muzică oricând pentru că ştiu că am făcut ceva ce am simţit cu adevărat şi las chestia asta în spate. Nu mi-ar părea rău dacă mâine m-aş lăsa de muzică. Filosofia m-a pus pe gânduri, că nu trebuie să mă laud prin muzică, să am grijă ce fac cu puterea pe care o am, să am grijă să nu mă prindă vreo faină, să văd care sunt lucrurile importante. M-am ferit să merg prin anumite locuri şi să stau cât mai liniştit şi să-mi văd de treaba mea. Pot spune că un pic de filosofie se află şi în spatele versurilor mele, îmi aleg destul de atent şi cuvintele pe care le folosesc, plus că nu pot folosi cuvinte care nu-mi plac, doar cele care-mi plac şi simt că-şi au locul.
FOTO David Muntean
Încerci să educi prin piesele tale. Se aud nume de gânditori, filosofi. „Piese poţi să scoţi piese oricând. Contează să spui ceva“, mărturiseai la un moment dat. Ăsta e felul tău de a spune ceva?
Da, de a da un mesaj greu şi la un moment dat să tresari când auzi numele astea. Las un concept şi sunt oameni care nu-l cunosc, dar îl caută. La un moment dat îmi făcusem o tradiţie să fac un anume gen de muzică în care să prezint istoria României, voiam să fac piese normale şi apoi să fac o piesă din asta care e mai diferită. Dar mi-am dat seama că nu prea prind chestiile astea, mulţi nu înţelegeau ce e în neregulă cu traiectoria lui Marte, oamenii nu prea înţeleg că e vorba de o trăire şi de a fi nebun într-un anumit moment. Nu poţi fi pe toate piesele la fel, mulţi condamnă chestia asta şi nu înţeleg că a cânta înseamnă, în primul rând, să fii un personaj şi să te expui pe instrumental aşa cum îţi cere. Cred că e important să ascultăm ce spune muzica şi să scoatem la suprafaţă mesajul
Înţeleg fanii ceea ce vrei să transmiţi?
Sunt mulţi care au intuit, mulţi mi-au vorbit ca şi cum aş fi scris eu „Cântec de gheaţă şi foc“. Mulţi au teorii şi intuiesc cum se va termina această serie, aşa au intuit şi ce vreau să fac cu versurile mele şi care este planul meu, nucleul melodiilor mele şi asta m-a bucurat foarte mult. Sunt foarte mulţi care vin şi mă întreabă de ce folosesc nu ştiu ce, ce treabă am eu cu orbita lui Marte. Am şi mesaje simple. Muzica nu e complicată, omul trebuie să se regăsească imediat în versuri şi cu cât le faci mai simple cuprinzi mai mulţi oameni. Fac şi piese simple.
Ce artişti te-au influenţat în drumul tău?
Toţi, de peste tot, piesele şi artiştii pe care i-am considerat buni. Tu trebuie să devii cineva în muzică, nu poţi fi altcineva. Nu prea văd cum aş putea copia vocea sau versurile altcuiva.
Ţi-ai cristalizat un loc destul de ferm în mişcarea asta.
Nu ştiu cât de ferm este, eu stau pe spatele unui album de zece piese şi colaborările pe care le-am avut cu mulţi oameni. Nici nu vreau să scot foarte multe albume. Trebuie să muncim mai mult pentru a scoate un produs foarte puternic. La mine muzica iese când iese, nu pot să forţez, forţez doar când am colaborări. De exemplu, pe albumul lui Vlad Dobrescu, pe piesa „Sateliţi“ nu prea îmi place cum am cântat. Dar pe „E pe cale să se-ntâmple“ am cântat bine. Nici nu pot să mă schimb şi nici nu vreau.
Mai are loc hip-hop-ul pe prima scenă a muzicii din România?
Eu cred că sunt foarte mulţi băieţi care ar fi putut intra în mainstream fără nicio problemă. Nu văd diferenţa între underground şi mainstream, asta e mai mult pentru copii. Eu vreau să fac muzică pentru toţi oamenii. Dacă ar fi să fac un album, aş putea să-l fac într-o lună, dacă sunt cu gândul doar la asta, poate să îmi ia şi un an, depinde. Cheltui nişte resurse, dar le cheltui bine, nu e ca şi cum aş face un lucru rău şi după aş regreta.
Răsplata muncii depuse: reacţiile fanilor
„Când eşti mic faci muzică cel mai bine şi o faci din plăcere. Când eşti mare o faci tot din plăcere, dar trebuie să îţi plăteşti chiria“. Reuşeşti să trăieşti din ceea ce faci?
E aceeaşi situaţie, nu pot spune că nu am fost răsplătit, cum la fel nu pot spune că nu meritam mai mult. Dacă fac o piesă pe care o ascult de foarte multe ori şi îmi dau seama că are un nucleu destul de puternic, nu mai contează niciun ban pe care îl investesc eu atâta timp cât sunt sigur că voi fi răsplătit din punct de vedere al reacţiilor. Câteodată îţi ajung, câteodată nu, simţi că nu-ţi ajung. La un moment dat intervin banii în schemă şi poate asta te împinge către mainstream, mai faci o piesă de dragoste, nu am nimic cu ele (n.r. - piese de dragoste), dar mi se pare că sunt prea multe într-o lume în care nu prea există atât de multă dragoste şi în care nimeni nu mai respectă aşa de mult viaţa de cuplu. Nu ştiu dacă o să fac vreodată o piesă de dragoste, poate o să fac, dar va fi cu totul altceva.
Cabron spunea despre tine: „Am încredere în ce fac Flou Rege şi El Nino. Sunt doi artişti care reuşesc să transmită mult şi să facă ascultătorii să treacă prin diferite stări“. Cum crezi că te privesc colegii de breaslă?
Îi mulţumesc lui Cabron pentru rânduri. M-am înţeles foarte bine cu toţi, m-am bucurat să-i cunosc. Am cunoscut oameni de bună calitate, dar şi invers.
Dragonu spunea că rapperi sunt dezbinaţi, aceasta este problema mişcării în România.
Sunt dezbinaţi pentru că fiecare aleargă după bani, după faimă. Noi suntem o mână de oameni, dar suntem dezbinaţi sub aceeaşi paradigmă. Nu văd neapărat dezbinarea asta. Eu mă simt bine când mă întâlnesc cu Dragonu, cu oricine mă întâlnesc, cu CTC, cu DOC, cu Dobrescu. Îi ascultam de când eram mic şi acum suntem colegi. Nu am nicio problemă cu nimeni.
Ce sacrificii se fac pentru a realiza un album
Cât de greu a fost să lucrezi la album?
Foarte greu, pentru că eram nebun în perioada aceea. Muzica oricum trebuie să o faci gândindu-te că eşti cel mai bun, ăsta e modul sănătos de gândire pentru a reuşi. Planul meu atunci era să fac 20 de piese, nu zece, dar eram forţat să-i dau drumul, pentru ca lumea să mă vadă, să mă asculte. Cât de mare poţi tu să te arăţi oamenilor aşa vei fi primit şi dacă profiţi de momentul acela, aşa va fi şi cariera ta. Mi se pare că nu am profitat prea bine de acel moment, cred că asta mi-a lipsit. Dar nu-mi pare rău pentru nimic. Încă mai stau, mai aştept, nu mă grăbeşte nimic. Mă gândesc, mă mai maturizez.
Nu sunt un băiat rău. În România nu cred că există chestii de genul ăsta, cred că suntem nişte oameni care vor să facă muzică. Rapul nu e înjurătură, bătaie, nu are nicio treabă. Dacă tu eşti aşa, probabil aşa va fi şi muzica ta.
„Nu cred că muzica poate schimba ceva, deşi în istorie mai mult s-a schimbat cu capul decât cu sabia“
Eşti dezamăgit de condiţia ţării? Dacă da, cum poţi tu schimba ceva la România?
Probabil că era mai uşor să fac muzică în altă ţară, dar nu-mi pare rău că fac asta în România. Îmi place limba şi o respect, vreau să mă folosesc de ea pentru a transmite nişte mesaje foarte puternice. Şi condiţia din România este frumoasă la un moment dat, poţi reuşi şi în România, sunt convins, dacă îţi doreşti să faci ceva nu ai cum să nu reuşeşti. Nu cred că muzica poate schimba ceva, deşi în istoria omenirii mi se pare că mai mult s-a schimbat cu capul decât cu sabia, dar tot cred că muzica nu poate schimba ceva, cum nu mai cred că o carte mai poate schimba ceva. Acum sunt mai mulţi oameni la un loc care pot schimba ceva. E ceva trecător, şi publicul se tot schimbă, de la generaţie la alta. Când eram eu copil, toţi erau rapperi, acum nu mai sunt, acum au plete.
Susţinearea primită din partea familiei
Familia ţi-a înţeles drumul ales?
La început nu au avut cum să mă susţină pentru că nu făceam neapărat un lucru foarte bun, dar cu timpul au înţeles şi ştiu foarte bine că sunt un om serios. Ne susţinem reciproc şi mă dedic în principal lor. Oamenii de lângă tine contează foarte mult.
La ce să ne aşteptăm de la tine pe viitor? Un nou album?
Piese şi concerte cu siguranţă vor fi. Momentan am o pauză, vreau să mă regăsesc puţin. Videoclipuri, piese şi, probabil, un album sper să vină cât de repede. Vreau să fac ceva mai amplu. Oricum albumele nu prea contează, dar eu o să lucrez tot în stilul clasic.
Se încarcă comentariile...
