Video Drăgan Muntean, glasul duios al pădurenilor. Artistul care a făcut faimos colțul de rai ascuns în munți
0Deși s-a stins în 2002, la doar 47 de ani, artistul Drăgan Muntean a rămas „glasul” Ținutului Pădurenilor, o regiune pitorească de munte, devenită faimoasă prin doinele sale. Casa natală a interpretului, aflată într-un vechi sat al pădurenilor, este astăzi singurul muzeu al regiunii.
Casa în care a văzut lumina zilei Drăgan Muntean (1955 - 2002) a rămas singurul muzeu din Ținutul Pădurenilor, o regiune pitorească de munte din vestul României, cu sate arhaice, înghesuite pe coamele dealurilor ori înșirate în văile adânci, umbrite de păduri.
Locul din satul Poienița Voinii, devenit muzeu după moartea fulgerătoare a interpretului de folclor, adăpostește o colecție de obiecte și costume tradiționale pădurenești, dar și amintirea celui care, timp de peste două decenii, a promovat prin muzică lumea satului pădurenesc.
Copilărie în Ținutul Pădurenilor
Una dintre cele mai faimoase melodii ale sale, „Sara bună, bade Ioane”, reda viața bătrânilor rămași singuri, o scenă inspirată din viața multor localnici din satele de munte ale Hunedoarei.
„Sara bună, bade Ioane. Mulțămescu-ți dumitale. Da' păi cum de s-o-ntâmplat de ești tare supărat, mai, bade Ioane? Lasă plugul și grapa și haide în sat sara. Ai crescut feciori și fete, te-or ține la bătrânețe, bade Ioane. Fetele s-or măritat, feciorii s-or însurat, ai rămas al nimănui, la marginea satului, mai, bade Ioane. Voi, feciori, când vă-nsurați, de părinți să nu uitați, că nu-i nimic mai scump în lume, ca părinții lângă tine, măi bade Ioane”, sunt versurile acesteia.
Unele melodii ale sale amintesc de viața localnicilor din Alun, Bătrâna și din alte așezări ale pădurenilor, odată pline de viață, dar rămase aproape pustii odată cu trecerea timpului.
Drăgan Muntean s-a născut la Poienița Voinii și a copilărit pe dealurile din Ținutul Pădurenilor, în vechi sate care gravitau în jurul minelor de fier de la Ghelari și Muncelu, al carierelor de piatră, talc și marmură și, mai târziu, în jurul centrului metalurgic Hunedoara.
Pădurile întinse și pășunile de la marginea lor reprezentau însă adevărata bogăție a satelor patriarhale din munți, care păstrau tradiții vechi și un port popular deosebit.
„Aici s-a putut păstra o cultură populară arhaică, extrem de originală şi diferenţiată de cea a regiunilor înconjurătoare”, informa etnologul Romulus Vuia.
Drăgan Muntean se declara mândru de originile sale și de faptul că și-a început cariere muzicală pe plaiurile munților Hunedoarei.
„M-am născut într-o zodie bună pentru mine, cea a berbecului, în 18 aprilie 1955, în satul Poienița Voinii, județul Hunedoara. După absolvirea claselor primare în satul natal, din clasa a V-a am urmat cursurile Școlii de Muzică din Deva, până în clasa a VIII-a, apoi Liceul Pedagogic, specialitatea învățători și, în paralel, învățam să cânt la clarinet, apoi la taragot. Am lucrat timp de 14 ani în învățământ, apoi la Școala Populară din Deva și, ulterior, am absolvit Facultatea de Drept”, declara acesta într-un interviu din 1999, din revista Timpul.
„Lada de zestre a pădurenilor”
Interpretul din Poienița Voinii (video) își amintea că, în adolescență, fusese sfătuit de rapsodul Achim Nica – pe care îl luase drept model – să nu imite pe nimeni și să își creeze propriul repertoriu.
„Acest lucru m-a ambiționat foarte mult și am început să scotocesc în lada de zestre a pădurenilor mei și vă spun, cu toată sinceritatea, că am găsit lucruri extraordinare. Mi-am alcătuit repertoriul, l-am dat spre aprobare la radio și, astfel, au pătruns în fonoteca radio numai cântece de valoare”, declara Drăgan Muntean.
Drăgan Muntean a devenit cunoscut la mijlocul anilor ’80, odată cu primele sale apariții televizate. Pe lângă activitatea muzicală, a profesat ca învățător în comuna Vețel și apoi în Deva. După absolvirea Academiei de Poliție, între 1997 și 2000, a fost directorul Ansamblului „Ciocârlia” al Ministerului Afacerilor Interne. A revenit în Hunedoara ca angajat al Inspectoratului de Poliție al Județului Hunedoara, cu gradul de locotenent-colonel.
În aprilie 2002, cu puțin timp înainte de a împlini 47 de ani, a suferit un accident vascular cerebral. În ciuda eforturilor medicilor, a murit pe un pat de spital din Târgu Mureș. Mii de oameni au luat parte la funeraliile sale, organizate la Deva, înainte de a fi înmormântat în cimitirul satului Leșnic, din comuna Vețel (județul Hunedoara).
În satul Poienița Voinii, un festival dedicat folclorului local (video), organizat în luna august, îi poartă numele. Drăgan Muntean a fost cel care se ocupa de organizarea evenimentului în anii ’80.
În Poienița Voinii, un sat aflat la circa 25 de kilometri de Hunedoara, în inima Ținutului Pădurenilor, locuiesc acum câteva zeci de oameni, majoritatea vârstnici. Aproape fiecare familie de aici deține și o locuință în Hunedoara.
Satul vechi din Evul Mediu, făcut faimos de Drăgan Muntean
Satul, atestat documentar încă din vremea Huniazilor (începutul secolului al XV-lea), a devenit un reper al județului Hunedoara, datorită lui Drăgan Muntean. Este și locul despre care interpretul cânta adesea.
„Doame, atâta mi-i de greu, măi! C-am plecat din satul meu, măi! Lume multă am întrebat, măi! Oare cin’ m-o blestamat, măi? M-aș întoarce, n-am la cine. În ogradă n-am pe nimeni, măi! Pomii toți mi se uscară, măi! Oamenii se îndepărtară, măi! O rămas un biet bătrân, măi! Și lângă casă un prun, măi! Prunu poate-o mai rodi, măi! Dar bătrânu n-o mai fi, măi! Prin ocol o crescut iarbă, măi! De-o rupt gardu la ogradă, măi!”, a fost una dintre doinele sale.
La câțiva kilometri de Poienița Voinii se află alte așezări pitorești ale Ținutului Pădurenilor: satul Alun, cu drumul și biserica din marmură; Ghelari, cu rămășițele unora dintre cele mai mari mine de fier din Munții Poiana Ruscă și cu impunătoarea Catedrala a pădurenilor – una dintre cele mai spectaculoase biserici din vestul României.
În apropiere se află și satul Vadu Dobrii – o așezare pitorească situată la peste 1.000 de metri altitudine, locuită astăzi de doar 10–12 oameni; Govâjdia – cu celebrul furnal de fontă, vechi de peste două secole; precum și satele arhaice Lelese, Bunila și Cernișoara Florese.
Se încarcă comentariile...
