Noul film al lui Tarantino stârneşte discuţii despre rasism
0
Cu peste 110 enunţuri care conţin cuvântul considerat ofensator la adresa celor de culoare, „nigger”, noul film western al lui Quentin Tarantino, „Django Unchained”, aduce în prim-plan o discuţie veche de câteva decenii asupra rasismului, artei şi a liniei fine de demarcaţie dintre cele două.
„Django Unchained” nu tratează cu mănuşi lunga istorie a Americii în sclavie şi rasism, ci „plantează dinamită în acest bagaj nedorit al ţării şi-l detonează pe întreg ecranul”, scrie publicaţia americană „The Hollywood Reporter”.
Filmul, un spaghetti western plasat cu doi ani înainte de izbucnirea Războiului Civil, îl aduce pe Jamie Foxx în rolul lui Django, un sclav cumpărat şi eliberat de un vânător de recompense german interpretat de Christoph Waltz. Cei doi cutreieră Sudul şi elimină criminali pentru recompense, înainte de a ajunge la plantaţia deţinută de Leonardo DiCaprio, anti-eroul, pentru a o elibera pe soţia lui Django.
Artă sau denigrare?
Dialogul este presărat cu cuvântul incriminat de aproximativ 110 ori, fiind rostit atât de albii rasişti, cât şi de indivizii de culoare. Este folosit ca insultă, ca metodă de adresare, dar şi în situaţii violente, în înjurături. Perceput fie ca un semn al evoluţiei Statelor Unite în ceea ce priveşte relaţiile dintre rase, fie ca un indiciu al progresului care ar mai trebui făcut, folosirea acestui cuvânt a strârnit un val de dezbateri aprinse cu două săptămâni înainte de lansarea filmului în cinematografe.
„În teritoriile din Sud, dacă nu am fi auzit cuvântul atât de mult pe cât am făcut-o, l-am fi putut considera ca venind din afara istoriei. Însă limbajul, din acest punct de vedere, este acurat”, a spus Toure, autor şi gazdă a emisiunii „The Cycle” de la postul MSNBC, pentru „The Hollywood Reporter” după ce a vizionat filmul într-o proiecţie dedicată presei. „S-a împământenit atât de tare în societatea lor, nu este peiorativ, face parte din «aşa vorbim noi». Nici măcar nu sunt conştienţi de rasism sau de gravitatea folosirii lui. Dacă faci mare caz de asta şi dacă, după ce vezi filmul, doar cu asta te alegi, dai dovadă de lipsă de inteligenţă”
Concret, Toure se referea la membri conservatori din mass-media care au criticat folosirea cuvântului de către Tarantino în „Django”, printre care şi blogger-ul Matt Drudge, care şi-a subliniat opinia punând de şapte ori cuvântul „nigger” în titlul unui articol postat pe blogul personal miercuri. Nu doar cuvântul amintit alimentează discuţiile despre modul cum tratează Tarantino rasele în filmele sale, ci şi descrierea brutală a sclaviei, cu biciuiri, lupte, torturi, abuz verbal.
„Ne arată sclavia aşa cum e şi ne aruncă toate relele în faţă. Nu este deloc igienic sau plăcut ochiului”, a adăugat Toure, numind scenele din film drept „incredibil de iritante”. Presupunerile acestuia nu au fost împărţite şi de criticul de film Dwight Brown de la National Newspaper Publishers Association News Service şi BlackPressUSA.com.
„Mare parte a violenţei din film aduce mai mult a caricatură decât a repunere în scenă”, a spus Brown pentru „The Hollywood Reporter”. „Tipul de vărsare de sânge şi de brutalitate pe care îl vezi în filmele horror sau în filme de acţiune superficiale versus cel dintr-o adevărată dramă, ca «Saving Private Ryan». Oare minimalizează ororile sclaviei? Rămâne de discutat. Poate «învăluire» ori «diluare» ar fi cuvinte mai potrivite”.
Albii abuzează de acest cuvânt
Faptul că Tarantino este scriitorul şi regizorul din spatele filmului oferă la fel de mult context ca orice împrejurare istorică. O dată cu „Pulp Fiction”, care începe cu un monolog al acestuia în care include şi cuvântul blamat, Tarantino şi-a arogat un drept aproape de negândit în rândul regizorilor albi.
„Folosirea cuvântului în Django mi s-a părut mult mai naturală şi mult mai la locul ei”, explică Toure. „Am înţeles de ce l-a folosit şi în alte filme ale sale. Chiar şi atunci când apare în «Pulp Fiction» cu replica «Dead n*ggers storage», mori de râs, deşi ai putea face un pas afară să te întrebi de ce ar spune asta în afară de faptul că este amuzant?”.
În 1997, regizorul de culoare Spike Lee a criticat utilizarea excesivă a termenului în „Jackie Brown”, omagiul adus de Tarantino filmelor „blaxploitation”, o subcategorie a filmelor de tip „exploitation” (producţii cu buget redus şi, de obicei, merite artistice la fel de mici, care încearcă să aibă succes exploatând un trend).
„Cu siguranţă, am o problemă cu folosirea în exces a cuvântului de către Quentin Tarantino. Dar să fie clar, nu am zis că nu poate să-l folosească, l-am folosit şi eu în multe dintre filmele mele, dar cred că ceva este în neregulă cu el”, a spus Spike Lee, unul dintre cei mai proeminenţi cineaşti de culoare ai Americii. Un an mai târziu, Lee a adăugat că el s-a simţit mult mai îndeptăţit să folosească acest cuvânt în filmele sale pentru că este afro-american.
Tarantino şi-a apărat de multe ori dreptul de a folosi termenul spunând că pur şi simplu utilizează limba engleză în toată splendoarea şi urâţenia moştenirii ei. În ultimii 15 ani de conflict cu Spike Lee, a văzut cum hip-hop-ul l-a făcut omniprezent, dacă nu chiar acceptabil. Este văzut de unii drept un regizor alb îndrăzneţ dispus să abordeze subiectul raselor într-o industrie care se fereşte să o facă, iar de alţii ca un intrus care insinuează prin folosirea unui termen tabu considerat a fi peste limitele bunului simţ.
Această problemă a produs disensiuni chiar şi printre criticii de culoare. „Django Unchained” a primit zilele acestea patru nominalizări din partea American National Association for the Advancement of Colored People (NAACP Image Awards), inclusiv pentru Cel mai bun film. Anul trecut, „The Help” a câştigat respectivul premiu, în ciuda criticilor că cetăţenii de culoare şi-ar fi câştigat drepturile, în anii 60, doar cu ajutorul „indivizilor albi şi generoşi”.
Se încarcă comentariile...
