Filmul care a încălcat toate tabuurile moralității comuniste: scene de lesbianism, nuditate, travesti, personaje care prizează cocaină VIDEO

Regizorul Mircea Daneliuc a încălcat toate tabuurile moralității comuniste în filmul „Glissando“, produs în anul 1984. Din acest motiv, pelicula a fost interzisă mai bine de doi ani.

Aparent, „Glissando“ este ecranizarea unei nuvele fantastice de Cezar Petrescu, „Omul din vis”, din volumul „Omul din vis, Trei povestiri cu morți“ publicat în 1925. Sursa literară a fost însă un simplu pretext pentru Daneliuc care a ales să se îndepărteze semnificativ de textul originar, așa că rezultatul este un film profund original, reflectând viziunea artistică a cineastului, scrie Bogdan Jitea, expert IICCMER.

În rolurile principale au jucat actorii Ștefan Iordache, Tora Vasilescu și Ioan Fiscuteanu.

„Glissando“ este unul dintre cele mai tulburătoare filme produse de cinematografia românească de dinainte de 1989. Ion Theodorescu e un tânăr educat dar care și-a pierdut toată averea la cărți, trăindu–și viața între cazinouri și aventuri pasagere. Pradă unei depresii epuizante și unor halucinații care fac ca limitele dintre lumea reală și cea a fantasmelor să devină din ce în ce mai tulbure, tânărul devine obsedat de un portret în care găsește o surprinzătoare asemănare cu mama sa.

Filmul încalcă tabuurile moralității comuniste: în peliculă apar scene de lesbianism, nuditate, travesti, personaje care prizează cocaină. Însă ceea ce a alarmat cel mai tare a fost glisarea subtilă pe care a făcut-o Daneliuc de la dictatura fascistă, la cea pe care contemporanii săi o resimțeau pe propria piele. Toate aceste elemente inedite în cinematografia ceaușistă au făcut ca filmul să fie blocat mai bine de doi ani de la finalizarea producției.

„Glissando“ este structurat pe două planuri. Primul se constituie într un portret critic al moravurilor burghezo moșierești interbelice, pornind de la descompunerea morală a protagonistului Ion Theodorescu (Ștefan Iordache), un pătimaș jucător de cărți.

Al doilea plan, dominat de sentimentul claustrării și de nebunia generalizată, reprezintă o adevărată parabolă a totalitarismului.

Încăpățânarea cineastului de a nu-și mutila artistic filmul în sensul dorit de regim a făcut ca „Glissando“ să treacă fără zecile de modificări trasate abuziv de către culturnicii regimului. La acea vreme, Daneliuc și-a depus carnetul de partid și a amenințat cu greva foamei.

Un singur compromis a fost făcut de autorul filmului: acela ca replica „Jidanule!” să fie schimbată cu „Antihristule!”.

Într-un final, Glissando a avut premiera de gală la cinema „Patria” din Capitală la data de 24 septembrie 1984.