Ficţiune eroică

Noul film „Conan Barbarul“ este o reuşită relansare a unuia dintre cele mai populare personaje ale literaturii de consum. „Părintele“ lui Conan, Robert E. Howard, este una dintre minţile cele mai imaginative ale literaturii americane; el a combinat elemente din mitologie, pentru a crea un nou gen literar.

Este poate uitat acum, dar personajul Conan (Barbarul) îşi are originea în scrierile americanului Robert E. Howard, publicate în perioada interbelică în revistele „de specialitate" din Statele Unite. Robert E. Howard (1906-1936) este considerat, în prezent, cel mai important exponent al literaturii pulp („de consum", „de duzină", indiferent de cât s-a extins termenul ulterior; aşadar, ficţiunile care, spre deosebire de science-fiction, policier sau horror, nu au reuşit să-şi găsească altă miză decât distrarea, pentru o perioadă scurtă, a cititorului).

Totodată, prin scurta şi intensa sa viaţă, Howard trece drept una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale literaturii americane. Toată viaţa a îngrijit-o pe mama sa muribundă, bolnavă de tuberculoză; când aceasta a intrat în comă irecuperabilă, scriitorul s-a împuşcat în cap; de la complexul lui Oedip la depresie clinică, o întreagă literatură încearcă de atunci să-i explice gestul.

Un Edgar Rice Burroughs a reuşit să creeze două personaje emblematice: Tarzan şi John Carter, dar lipsa sa completă de talent literar îl descalifică pentru eventuale studii academice, ceea ce, culmea, nu e cazul lui Howard, căruia i s-au dedicat nenumărate pagini. Strânsa sa legătură cu H.P. Lovecraft (cel mai enigmatic scriitor al perioadei) este, iarăşi, o temă fertilă de cercetare. Robert E. Howard se încadrează, astfel, într-o lungă listă a maeştrilor americani ai supranaturalului, alături de E.A. Poe, Nathaniel Hawthorne, Herman Melville, Ambrose Bierce, Jack London, Lovecraft sau, mai nou, Stephen King.

Personajul Conan a fost creat de Howard în 1932, în paginile revistei pulp „Weird Tales" („Povestiri ciudate"), şi continuat până la moartea sa din 1936. Prin el, se naşte o întreagă subspecie a literaturii fantasy, aşa-numita „sword and sorcery" (sabie şi vrăjitorie) sau „heroic fantasy" (fantezie eroică), extrem de prolifică în deceniile care au urmat. Scriitori importanţi s-au exersat de-a lungul vremii în acest tip de ficţiune.

Pe urmele lui Arnold

„Cariera" ulterioară a personajului Conan este fulminantă, în cărţi, benzi desenate, filme, televiziune, jocuri video etc. Cele mai importante personificări ale „barbarului" sunt cele două filme cu Arnold Schwarzenegger, care l-au consacrat pe megastar în anii '80, al căror succes pelicula de faţă încearcă să-l repete.

Primul dintre ele, „Conan Barbarul" (1982), este semnat (împreună cu Oliver Stone) de regizorul John Milius, una dintre personalităţile subestimate ale cinemaului american, „eminenţa cenuşie" (ca scenarist) din spatele unor filme ale lui Coppola ca „Apocalipsul acum" (aşa cum în umbra multor filme ale lui Scorsese se află un alt geniu, scenaristul şi regizorul Paul Schrader).

Al doilea, „Conan Distrugătorul" (1984), a fost realizat de Richard Fleischer, cineast prolific, dar cu o mai scăzută notă personală.

Conan reîncărcat

Universul imaginat de Howard pentru Conan este aşa-numita „vârstă hyboriană", plasată ficţional între scufundarea Atlantidei şi apariţia străvechilor civilizaţii aşa cum le ştim, iar pentru aceasta scriitorul a mixat sugestii din vechile mitologii indo-europene şi celtice, precum şi din „Vieţile paralele" ale lui Plutarh.

Tocmai coerenţa acestui univers (care ar fi fost foarte greu de obţinut de nişte scenarişti contemporani de la Hollywood) asigură şi succesul variantei din 2011 a poveştii lui Conan, tocmai bună pentru un divertisment „eroic" şi „masculin" de vară. Aventurile se înlănţuie pe nesimţite, iar decorul în care sunt plasate fascinează.

Efortul a fost multinaţional: hawaiianul Jason Momoa, interpretul culturist al lui Conan, a scris deja continuarea filmului, exterioarele (splendide şi ieftine) au fost turnate în Bulgaria, iar românca Alina Puşcău îşi face o scurtă apariţie cât mai decoltată.

Info

„Conan 3D" / „Conan the Barbarian"
(SUA, 2011)
Regia: Marcus Nispel
Cu: Jason Momoa, Rachel Nichols, Ron Perlman
Unde: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

3 stele


Filmul preferat

Cătălina Buzoianu, regizor

CV

- Cătălina Buzoianu s-a născut pe 13 aprilie 1938, la Brăila.
- Şi-a dedicat viaţa scenei şi învăţământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru a IATC Bucureşti (azi UNATC).
- Are peste o sută de piese montate în ţară şi în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii româneşti şi internaţionale.
- A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1969.
- După absolvirea institutului, a fost repartizată la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi, apoi a fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, până în anul 1973.
- În perioada 1979-1985 a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din Bucureşti („Să-i îmbrăcăm pe cei goi", „Maestrul şi Margareta", „Ivona, principesa Burgundiei"), apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra („Dimineaţă pierdută", „Uriaşii munţilor", „Merlin"), din 1985 până la pensionare, în 2006.
- A publicat următoarele cărţi: „Novele teatrale" (1987), „Vaporul interior" (2001) şi „Mnemosina, bunica lui Orfeu" (2005).

Top 10 filme care m-au marcat

1. Tăcerea (Suedia, 1963), regia Ingmar Bergman
2. Luminile oraşului (SUA, 1931), regia Charles Chaplin
3. Tronul însângerat (Japonia, 1957), regia Akira Kurosawa
4. Viridiana (Spania, 1961), regia Luis Buñuel
5. Anul trecut la Marienbad (Franţa-Italia, 1961), regia Alain Resnais
6. Pădurea spânzuraţilor (România, 1966), regia Liviu Ciulei
7. Clovnii (Italia-Franţa, 1970), regia Federico Fellini
8. Oglinda (URSS, 1975), regia Andrei Tarkovski
9. Piesă neterminată pentru pianină mecanică (URSS, 1978), regia Nikita Mihalkov
10. Moartea domnului Lăzărescu (România, 2005), regia Cristi Puiu

Top 5 regizori

1. Ingmar Bergman (foto)(1918-2007)
2. Andrei Tarkovski (1932-1986)
3. Federico Fellini (1920-1993)
4. Luis Buñuel (1900-1983)
5. Akira Kurosawa (1910-1998)