El este omul care a avut timp de 22 de ani poza în vitrina frizeriilor din România

După a câştigat un concurs la nivel naţional, Constantin Rogin (69 de ani) a fost, din 1971 şi până în 1993, modelul pentru tunsoarea bărbătească modernă. Deşi chipul său ajunsese cunoscut în toate oraşele din ţară, cel care a fost ulterior cascador în 60 de filme nu a primit vreun ban pentru reclama pe care a făcut-o cooperativei meşteştugăreşti „Igiena“.

„Vreau şi eu o tunsoare ca a ăluia din vitrină!“. Cu siguranţă, această replică a fost auzită de nenumărate ori prin frizeriile din întreaga ţară. Timp de 22 de ani, mai exact între 1971 şi 1993, „ăla din vitrină“ era de fapt Constantin Rogin, cel care pozase pentru reclama tunsorii bărbăteşti la modă în epocă.

Ajuns la 69 de ani, Constantin Rogin îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile în care, spune el, chipul său „aproape la fel de cunoscut ca al tovarăşului Nicolae Ceauşescu“. Pentru poza respectivă, multiplicată probabil de mii de ori şi afişată în toate frizeriile din ţară, nu a primit însă niciun ban.

„Cum a început totul? Printr-o întâmplare. Ieşeam într-o zi de la «Patria», fusesem la un film, când m-a acostat unul pe stradă. M-a analizat pe toate părţile - de am crezut că se dă la mine şi eram gata-gata să-i aplic o corecţie - şi m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un concurs de coafură şi frizerie. Am evitat să-i dau un răspuns ferm şi m-am dus acasă, unde i-am povestit mamei ce şi cum. Şi ea mi-a zis: «Băi, sălbaticule, du-te, că doar nu te mănâncă omul. E un concurs». Şi m-am dus. M-am lăsat tuns de Teodor Dragomir, că aşa îl chema pe individ, frizerul de la «Lido», am stat pe scaun ore-n şir, de mi-au amorţit toate alea. Abia reuşeam să merg la toaletă. Imaginează-ţi că eram sute de candidaţi, era o sală imensă, iar până când venea comisia la fiecare te apuca plânsul. În sfârşit, am luat locul I pe Sectorul 1, după care, peste ceva timp, locul I pe Bucureşti, iar apoi, după încă o lună, locul I pe ţară. Ultima etapă s-a ţinut la Constanţa. Îi ziceam mamei: «M-am săturat, nu mă mai duc nicăieri, nu mai pot!». Măcar de aş fi luat şi eu nişte bani, dar n-am văzut o leţcaie! După vreo trei săptămâni, vine o vecină la noi: «Vecină, vecină, l-am văzut pe fi-tu!». Unde l-ai văzut, zice mama, că e-n casă şi doarme?! «E în poză la frizerie!». M-a trezit mama din somn, m-am îmbrăcat repede şi m-am dus la frizeria de la mine din cartier. Când m-am văzut în vitrină, am rămas cu gura căscată! Nu mă aşteptasem la aşa ceva, îţi dai seama că nu-mi spusese nimeni nimic...Ei, din momentul ăla au tăbărât femeile pe mine!“, a povestit Rogin.

A fost şofer la Radioteleviziunea Română şi la O.N.T.

„Pentru că «orăcăiam» bine italieneşte şi eram simpatizat de ghidele de la O.N.T. (n.r. - Oficiul Naţional de Turism), am ajuns să schimb «tăieţei», adică dolari, la autocare întregi de turişti. M-am umplut de bani şi m-am distrat cât pentru trei vieţi. Dar pe chestia asta am fost mereu invidiat de masculi“, şi-a reamintit fostul model de ocazie, care a lucrat câţiva ani ca şofer la Radioteleviziunea Română şi apoi la O.N.T, slujbe foarte bune în epocă. Atras însă de mirajul cinematografiei, n-a ezitat să renunţe la viaţa lipsită de griji pe care o ducea în momentul în care i s-a propus să devină cascador.

A debutat alături de Orson Welles şi Laurence Harvey

„Primul meu contact cu filmul l-am avut când eram încă un puşti. Aveam 18 ani şi eram sportiv, făceam canotaj la clubul Dinamo. Unul dintre antrenorii de la club era Vasile Stavru, al cărui frate, Tudor Stavru, fost caiacist, era unul dintre cei mai buni cascadori. Şi, prin intermediul lui Vasile, Tudor a mobilzat la Buftea pe toţi sportivii arătoşi. Era nevoie de noi pentru filmul «Bătălia pentru Roma», cu Orson Welles şi Laurence Harvey. Am filmat lângă Giurgiu şi am sărit de pe un pod în apa gârlei. N-am mai continuat după aceea, dar, când eram şofer la O.N.T, am cărat toţi actorii şi regizorii străini care veneau la noi pentru coproducţii. Îi duceam de la «Lido», sau de unde mai stăteau, până la Buftea şi înapoi. Aşa am ajuns din nou pe platouri. Am fost cascador în circa 60 de filme, majoritatea istorice, iar câteodată mai prindeam şi câte un rolişor. Am lucrat cu foarte mulţi regizori, de la Sergiu Nicolaescu şi Doru Năstase la Gheorghe Vitanidis, Mircea Mureşan sau Mircea Drăgan. După 1990, când s-a stricat treaba, am filmat numai sporadic, dar tot mă mândresc că i-am cunoscut pe Wesley Snipes şi Jean-Claude Van Damme“, şi-a reamintit Constantin Rogin.

„Am rămas cu o durere în suflet şi din cauza turnătorilor din cinematografie“

Cu toate că are un sac de amintiri extraordinare de pe platourile de filmare, bătrânul cascador a rămas şi cu un gust amar din cauza cinematografiei. „Deşi din afară pare totul foarte frumos, lumea cinematografiei e departe de a fi una idilică. Mulţi artişti întreţineau relaţii homosexuale, iar pentru alţii singura distracţie era să bea până făceau pe ei. Nimeni nu recunoaşte, dar ăsta e adevărul. Eu am lucrat şi la «Athénée Palace», făceam la barul de noapte un număr de cascadorie împreună cu un coleg, Doru Dumitrescu. Distram străinii. Şi eram prieten cu balerinele care aveau şi ele program artistic acolo. Şi-mi mai zicea câte una: «Îl ştii pe actorul cutare? Şi-a luat cameră la hotel, e cu iubitul». Rămâneai trăznit, mai ales că era vorba numai de masculi unul şi unul, de mureau gagicile după ei! Am rămas cu o durere în suflet şi din cauza turnătorilor care erau la tot pasul. Dacă-ai şti câte percheziţii am avut acasă...De câte ori nu m-au sculat din somn miliţienii la miezul nopţii! Noroc că am ascultat de un italian bătrân, care mă simpatiza şi m-a sfătuit să nu ţin niciodată aur sau dolari în casă. Stăteam într-o garsonieră, la parter, iar tot ce strânsesem am îngropat în faţa geamului meu, într-un borcan mare cu capac. Umplusem apoi de flori toată grădina blocului, încât îmi lăudau toţi vecinii hărnicia. Din păcate, unul dintre cei care m-a «cântat» este chiar Szoby Cseh, un om pe care l-am adorat pur şi simplu. Chiar am început să plâng când am citit ce-a spus despre mine, sub acoperirea numelui conspirativ «Sabin». Dar, ştii cum se spune, despre morţi numai de bine...“, a comentat, cu tristeţe în glas, Constantin Rogin.

Vrea o lege care să clarifice statutul cascadorului profesionist

Constantin Rogin este unul dintre cei mai mari susţinători ai unui proiect legislativ care să clarifice statutul cascadorului profesionist, el participând în acest sens şi la numeroase mitinguri organizate de reprezentanţi ai breslei în faţa Parlamentului României. 

„Până în 1990, această meserie nici nu a existat în nomenclator, dar nici în prezent situaţia breslei nu este clară din punct de vedere juridic“, susţine bătrânul cascador.