Cinema-Recomandări

Un film românesc bun. O călătorie amar-amuzantă spre începuturile colectivizării. O micro-frescă socială de la începuturile anilor ’50, care adună la un loc toţi „factorii de decizie“ şi pe toţi „liderii de opinie“ ai unui sat anonim, amărât şi înnămolit.

Caravana cinematografică

Titlu original:  Caravana cinematografică

Pretextul este exact „caravana" din titlu: un camion masiv care transportă spre satele patriei materiale cinematografice de propagandă sovietică. Creierul operaţiunii de îndoctrinare întru sociliasm este junele activist Tavi (Dorian Boguţă).

Acesta, odată ajuns în mijlocul mocirlei, începe să se scandalizeze: primirea oficială la care se aştepta nu are loc, harababura din sătuc pare o conspiraţie menită să întârzie şi să zădărnicească înalta sarcină de partid. Oportunistul pompos şi slugarnic, poliţistul grăsun, bibliotecara firavă, şeful de consiliu local terorizat de trecutul nedeclarat la dosar (Mircea Diaconu), toţi gravitează în jurul unui Tavi frustrat şi deloc mulţumit de mentalitatea eminamente românească „ne descurcăm noi cumva".

Frustrat de propriile stângăcii galante, furios pe împrejurările deloc prielnice, Tavi este un personaj teribil de bine scris de Muntean şi este impecabil interpretat de Boguţă. Cumva, dincolo de odioasa credinţă în lozinci şi de aerele dictatoriale, există undeva un Tavi topit după o bibliotecară (Iulia Lumânare), mai degrabă speriată de interesul pe care activistul nu prea ştie cum să-l ascundă.

Toate tergiversările tehnice, interacţiunile cu localnicii (deloc empatici, dar prea speriaţi pentru a schiţa vreun gest sau cuvânt de protest) converg spre un deznodământ brutal şi absurd.

Regie :  Titus Muntean;  Distribuţie: Doru Boguţă, Mircea Diaconu, Iulia Lumânare

Prinţul Persiei: Nisipurile timpului

Titlu original:  Prince of Persia: The Sands of Time

Să fie acest blockbuster de aventuri mitico-exotice marele film de public al verii? În mod cert studiourile Disney şi Jerry Bruckheimer îl consideră a fi „noul Piraţii din Caraibe". O denotă şi efortul şi banii investiţi. Ambele filme amestecă aventura cu umorul, chestiunile supranaturale cu cele demne de un love-story, şi luptele cu numeroase efecte speciale.

„Prinţul Persiei" este o ecranizare de joc video, însă poate va fi adaptarea jocului video care infirmă regula generală a acestui gen (nişte vaci de muls bani de pe urma fanilor jocurilor şi nimic mai mult) şi ridică, măcar narativ, standardele scăzute ale blockbusterurilor recente.

Plusurile sunt evidente: un protagonist capabil de actorie (Jake Gyllenhaal, care s-a dotat cu muşchi şi plete pentru rol), câteva personaje secundare interpretate de actori şi ei capabili (Ben Kingsley şi Alfred Molina) şi ceva decoruri şi costume memorabile. Nici regizorul nu vine cu un CV insignifiant: Mike Newell are la activ un film „Harry Potter" şi producţii cu tânărul „Indiana Jones".

Povestea extinde ideea centrală din jocurile de pe la începutul deceniului IX, deci nu vom avea de-a face cu un prinţ care sare peste capcane cu săbii sau se caţără pe ziduri tot filmul. Au fost adăugate un pumnal al cărui mâner conţine nisipurile capabile să întoarcă timpul, o frumoasă preoteasă (Gemma Artreton), dueluri cu săbii, furtuni de nisip şi un oarecare conflict de interese politice, care poate fi rezolvat numai cu ajutorul pumnalului sacru.

Regie :  Mike Newell;  Distribuţie: Jake Gyllenhaal, Gemma Arterton, Ben Kingsley