Barnabas, vampirul neogotic

0
0
Johnny Depp în „Umbre întunecate“
Johnny Depp în „Umbre întunecate“

Aflat la apogeul artei sale, regizorul american Tim Burton mânuieşte uneltele fantasticului şi creează poezie ca niciun alt regizor hollywoodian actual.

Nu e un secret şi nu e de mirare, dar tot ce atinge Tim Burton, unul dintre marii maeştri ai fantasticului contemporan, de ceva vreme se transformă instantaneu în aur. Cineastului îi reuşeşte, aproape întotdeauna, acea rară osmoză între gustul publicului şi cel al criticii, realizând performanţa de a fi adulat de ambele tabere. Poate şi din acest motiv, regizorul s-a specializat, de la un punct, în reinterpretarea, cu mare rafinament şi originalitate, a unora din miturile majore ale culturii populare americane sau ale fantasticului în sens larg.

Pentru acest nou film, „Dark Shadows" - un „proiect de suflet" al lui Tim Burton şi al actorului său principal, Johnny Depp (aflaţi la a opta colaborare împreună), care-l pun la cale şi-l anunţă de peste 15 ani -, sursa este tot una neoriginală, ca să spunem aşa. Este vorba despre un serial de televiziune care a rulat în SUA între 1967 şi 1971, timp de 594 de episoade, considerat un fel de „gothic soap opera". Jonathan Frid îl interpreta pe Barnabas Collins, un vampir trezit din morţi după 200 de ani şi care încearcă să se reintegreze în societatea contemporană din Maine.

Utopia anilor '70

Cum niciuna dintre aceste variante nu a rulat în România, în imaginarul nostru „Dark Shadows" nu înseamnă nimic şi ne e imposibil să facem o analiză comparată a originalului şi a remakeului pe care-l propune Tim Burton. În cazul acestui film, însă, subiectul şi comparaţia cu originalul inspirator nu au mare importanţă, ceea ce contează e că ne aflăm în faţa unei noi propuneri datorate cineastului american. Minuţiozitatea cu care Tim Burton acumulează detaliile fantasticului, atmosfera ironic-gotică pe care reuşeşte să o creeeze sunt fără seamăn în producţia actuală a mainstream-ului cinematografic.

În semn de omagiu serialului inspirator, acţiunea se desfăşoară chiar în anul în care acesta a încetat să fie difuzat, iar reconstituirea „de epocă" este, de departe, aspectul cel mai interesant al filmului. Anii '70 par aici de o creativitate flamboaiantă, cum, de altfel, au şi fost. Nu trebuie să ne lăsăm însă înşelaţi, aceştia nu sunt anii '70 „aşa cum au fost", ci filtraţi prin perspectiva celor 40 de ani care s-au scurs de atunci (filmul este plasat în 1972), aşadar o re-creare culturală a lor. Moody Blues, Black Sabbath, T. Rex, Iggy Pop, Alice Cooper în propriu-i rol şi mulţii alţii, dar mai ales The Carpenters - mai exact, Karen Carpenter (1950-1983), fiinţa eterală care s-a încarnat printre noi timp de 33 de ani - se amestecă pe coloana sonoră a acestei utopii artistice născocită de Tim Burton.

Neo-expresionism

Filmul are tot ce-i trebuie unui film fantastic: vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, blesteme, un conac bântuit etc., dar are şi mult umor. Acesta rezultă din anacronismul personajului principal, ca şi din poantele de tip sitcom ale originalului. Evident că vâna principală a acestei poveşti este cea gotică, cu elemente romantice. Cinematografic, se numeşte expresionism (german, cu prelungirea sa la studiourile americane Universal, în cinemaul fantastic al anilor '30), iar Tim Burton a mai demonstrat că este un mare regizor neo-expresionist, în capodopera „Sleepy Hollow", din 1999.

Este şi piesa, din filmografia sa, cu care „Dark Shadows" se aseamănă cel mai mult; precum şi cu „Sweeney Todd", relativ la umorul negru, de care vorbeam.  Lejeritatea materialului inspirator, tratat, de altfel, destul de ironic de Burton, face ca pelicula să nu fie, totuşi, o capodoperă, ci doar un film foarte bun marca Tim Burton. 

Info

Umbre întunecate /
Dark Shadows
(SUA, 2012)
Regia: Tim Burton
Cu: Johnny Depp, Michelle Pfeiffer, Eva Green, Helena Bonham Carter
Rulează la: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

Filmul preferat: Elena Vlădăreanu, poetă

CV

- Una dintre cele mai apreciate voci poetice ale tinerei generaţii, Elena Vlădăreanu s-a născut pe 2 februarie 1981, la Medgidia.
- Studii superioare la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind licenţiată în litere în 2005, cu o teză despre literatura suprarealistă.
- A debutat către sfârşitul anilor de liceu, în revista constănţeană „Metafora".
- Un prim debut editorial, neoficial, are loc în 2001 cu placheta „Din confesiunile distinsei doamne m." În colecţia underground Carmen.Anterior, fusese prezentă într-o antologie ocazională, „Poezia taberei", 2000.
- Debutul editorial propriu-zis are loc în 2002, cu volumul „Pagini", publicat la Editura Timpul din Iaşi.
- Alte volume publicate: „Fisuri", Editura Pontica; „Europa. zece cântece funerare", Editura Cartea Românească; „Spaţiu privat.  A handbook" cu 33 de ilustraţii de Dan Perjovschi, Editura Cartea Românească.
- În prezent, lucrează la Radio România Cultural, unde realizează zilnic talkshowul cultural „Timpul prezent".

Top 10 filme care m-au marcat

1. Vacanţa domnului Hulot (Franţa, 1953), regia Jacques Tati
2. A şaptea pecete (Suedia, 1957), regia Ingmar Bergman
3. Reconstituirea (România, 1969), regia Lucian Pintilie
4. Orele (SUA-Marea Britanie, 2002), regia Stephen Daldry
5. Big Fish / Peştele cel mare (SUA, 2003), regia Tim Burton
6. Moartea domnului Lăzărescu (România, 2005), regia Cristi Puiu
7. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (România, 2007), regia Cristian Mungiu
8. Les plages d’Agnès / Plajele lui Agnès (Franţa, 2008), regia Agnès Varda
9. Panglica albă (coproducţie, 2009), regia Michael Haneke
10. Mary şi Max (Australia, 2009), regia Adam Elliot

Top 5 regizori
1. Alejandro Amenabar (foto) (n. 1972)
2. Michael Haneke (n. 1942)
3. Cristi Puiu (n. 1967)
4.  Jacques Tati (1907-1982)
5. Lars von Trier (n. 1956)

Mai multe - Filme

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite