Cei mai frecvenţi factori de risc în demenţă. Simptome în stadii uşoare şi avansate

Cei mai frecvenţi
factori de risc în demenţă. Simptome în stadii uşoare şi avansate

Investigaţiile imagistice ajută la punerea diagnosticului de demenţă

Demenţa este o tulburare neurodegenerativă care se caracterizează printr-un declin continuu al funcţiilor cognitive. Circa 10% din adulţii cu vârste peste 65 de ani şi 50% din adulţii peste 90 de ani suferă de demenţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

La nivel mondial, mai mult de 25 de milioane de oameni sunt afectaţi de diferite tirpuri de demenţă şi se estimează că în fiecare an apar circa 5 milioane de cazuri noi. Totodată, numărul persoanelor cu demenţă se va dubla la fiecare 20 de ani. În Europa şi SUA, 50% din cazurile de demenţă sunt atribuite maladiei Alzheimer, comparativ cu doar 12-30%, atribuite cauzelor vasculare.

Cei mai frecvenţi factori de risc în demenţă sunt vârsta îanintată, sexul feminin, depresia, hipertensiunea, boala ischemică cardiacă, diabetul zaharat. La acestea se adaugă accidentul vascular cerebral şi prezenţa unei glicoproteine polimorfe – numită apolipoproteina E ( APOE 4).

  Pacientul îşi schimbă comportamentul

Bolnavii cu demenţă suferă de tulburări de memorie, sunt afazici, incapabili de a desfăşura mişcări coordonate în ciuda funcţiilor motorii şi senzoriale intacte. Ei devin incapabili să identifice atât obiectele din mediu, cât şi propriul corp, au tulburări de atenţie, dificultăţi de abstractizare, flexibilitate cognitivă, şi suferă de sindrom neuropsihiatric, sunt depresivi, apatici, au idei delirante, iluzii şi halucinaţii.

În stadiile uşoare spre medii pacienţii uită unde-şi pun obiectele sau le pun în locuri greşite – au dificultăţi de a învăţa sau de a reţine informaţii noi. Totodată, ei nu pot realiza două sarcini în acelaşi timp, au dificultăţi în folosirea obiectelor, dificultăţi de a raţiona chiar când e vorba de chestiuni simple, pierd capacitatea de a se orienta în locuri familiare. Sunt prezenta tulburările de limbaj, dificultăţile de exprimare, pierderea firului conversaţiei, dificultăţi în denumirea obiectelor şi găsirea numerelor şi au loc schimbările comportamentele. Bolnavii de obicei pasivi devin suspicioşi, iritabili sau mai agresivi decât de obicei.

Simptomele în stadiile medii până la avansate includ pierderea identităţii de sine, incapacitatea de a recunoaşte membrii familiei, inversarea ritmului somn-veghe, citit sau scris cu dificultate, utilizarea greşită a cuvintelor sau frazele fără sens, halucinaţiile, idelile delirante, agitaţia şi comportamentul violent, inacapacitatea de a executa sarcini de bază simple pentru viaţa de zi cu zi precum îmbrăcatul sau dezbrăcatul, incontinenţa pentru urină şi materii fecale, dificultăţile de înghiţire.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: