Cu atât mai greu de crezut ar fi fot faptul că, în anul de graţie 2014, pe acelaşi teritoriu, 3,21 milioane de locuinţe (38,1% din numărul total) au încă WC în curte; 35% dintre locuinţe nu au acces la canalizare, iar 33% din locuinţe nu sunt racordate la reţeaua de apă.

Acesta este paradoxul românesc: citim ştirile momentului cu o mână pe mobil şi cealaltă pe uşa WC-ului din fundul grădinii, pentru a ne asigura o oarecare intimitate.

Dincolo de indignare, se află o imensă oportunitate: de ce nu le-am spune acestor oameni (sau celor din administraţiile locale), prin telefoanele mobile, cum să-şi crească indicele de dezvoltare urbană? Cum să vină în secolul XXI şi cu nevoile de bază, protejându-şi astfel sănătatea şi viitorul.

La polul opus prevenţiei, tratamentul bolilor ar putea deveni mai eficient prin utilizarea la capacitate maximă a noilor tehnologii mobile. Suntem încă departe de momentul în care diagnoticul tuturor bolilor va putea fi posibil fără un contact clasic medic-pacient. Dar sunt anumite componente ale actului terapeutic ce pot fi îmbunătăţite folosind telefonul, nu vizita la spital.

De exemplu: cel mai recent ghid european de tratament al hipertensiunii arteriale (care afectează 40% din populaţia adultă a României) plasează monitorizarea la domiciliu în topul mijloacelor prin care boala poate fi ţinută sub control, prevenind apariţia complicaţiilor. Pe primul loc, înainte de orice tratament!

Există dispozitive care se pot conecta la telefonul mobil, care măsoară şi înregistrează automat valorile tensiunii într-o aplicaţie, oferind date valoroase, în timp real şi în viaţa reală. Aceste informaţii pot alerta instant medicul (dacă valorile sunt mult peste cele normale), pot determina o ajustare imediată a dozelor terapeutice (pentru pacienţii cu un nivel peste medie, în urma discuţiei cu medicul) sau pur şi simplu pot desena tabloul real al tensiunii arteriale, între două vizite la cabinetul medicului de familie. Şi povestea merge mai departe, pentru bolnavii cu diabet sau pentru cei care urmează un tratament anticoagulant şi trebuie să-şi monitorizeze regulat INR-ul.

Dincolo de beneficiul la nivel individual, al fiecărui bolnav, abordarea de tip „mobile health” ar putea aduce avantaje economice la nivelul întregului sistem sanitar, prin evitarea suprapopulării spitalelor, a supraagomerării medicilor şi prin evitarea conduitei de tip încercare-eroare în alegerea terapiei.