De ce poate să reapară boala gură-mână-picior la copii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Una dintre cele mai comune boli de colectivitate, odată cu începerea grădiniţei şi a şcolii, este boala gură-mână-picior, produsă de un virus care se transmite foarte uşor. Vestea bună este că, deşi foarte contagioasă, nu este o boală gravă, însă disconfortul pe care îl produce poate fi foarte mare atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Denumirea bolii este dată chiar de locul unde apar ulceraţiile.

Debutul anului şcolar aduce la uşa cabinetelor pediatrice mai mulţi copii decât de obicei. Odată intraţi în colectivitate, mai ales cei mici contractează tot felul de boli infecţioase extrem de contagioase care reprezintă un coşmar pentru părinţi. Asta pentru că, pe lângă faptul că micuţul trebuie ţinut izolat acasă, timp de mai multe săptămâni, simptomele acestor afecţiuni creează de cele mai multe ori o stare de irascibilitate a micuţilor, iar presiunea asupra părinţilor nu e de neglijat.

Una dintre aceste afecţiuni este cea numită boala gură-mână-picior, care afectează mai ales colectivităţile de preşcolari din creşe şi grădiniţe. Specialiştii atrag atenţia că frecvenţa mai mare se înregistrează la copiii cu vârste de până în 7-8 ani, cu un sistem imunitar mai precar. „Boala gură-mână-picior este o infecţie cauzată de mai multe tipuri de virusuri. Cel mai frecvent este vorba despre virusul Coxsackie A16, din familia nonpolio enterovirusuri, de aceea, boala poate fi contractată de mai multe ori în viaţă“, explică dr. Ileana Brînză, medic primar pediatru, medic de familie, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie – AREPMF.

Imagine indisponibilă

Incubaţia virusului, maximum o săptămână

Boala este mai frecventă la copiii preşcolari din colectivităţi, dar ea poate apărea şi în mediul familial sau poate fi luată de la partenerii de joacă din parc. Perioada de incubaţie a virusului – de la contaminare şi până la apariţia simptomelor – este de trei-şapte zile, timp în care copilul infectat poate transmite, la rândul lui, boala altor micuţi, pe cale orală, prin secreţii nazofaringiene, prin tuse sau strănut, detaliază dr. Brînză căile de transmitere a virusului. Alte căi de transmitere sunt prin contactul direct cu suprafeţele sau obiectele contaminate – jucării, tacâmuri sau prosoape, dar şi prin intermediul materiilor fecale.

Afecţiunea poate debuta brusc, cu febră mare de 39-40 de grade Celsius. Copilul poate avea durere în gât, accese de tuse, îi scade pofta de mâncare şi are dureri abdominale. Starea sa de sănătate este puternic alterată. 

Ulterior, apar leziunile la nivelul gurii, apoi al mâinilor şi al picioarelor. „Aftele bucale, la debut, sunt ca nişte pete roşii, apoi devin vezicule galben-gri. Pe degete, mâini şi pe tălpi, petele roşii se dezvoltă în băşici de dimensiuni mici cu centrul de culoare gri“, explică dr. Brînză.

Însă nu febra ridicată îi alarmează pe părinţi şi-i determină să vină cu micuţul la medicul pediatru. Părinţii nu obişnuiesc nici să se uite în gura copilului pentru a depista prezenţa veziculelor, „ceea ce îi îngrijorează este faptul că cel mic nu mai are chef de nimic, îi scad vitalitatea şi apetitul“, completează dr. Liliana Elena Chiţanu, medic primar pediatru, medic de familie.

Prezenţa şi intensitatea simptomelor diferă însă de la un copil la altul. La unii, boala poate avea o formă mai uşoară, febra poate să lipsească, de exemplu, iar veziculele apărute pot să nu producă mâncărime, punctează dr. Rodica Nanu, medic primar pediatru.

În alte cazuri, mai ales la copilul foarte mic, febra poate produce deshidratare rapidă, iar leziunile din gură şi laringe îl pot împiedica pe micuţ să se hrănească. În acest caz, poate fi necesară internarea în spital şi susţinerea cu ajutorul perfuziilor de rehidratare şi reechilibrare electrolitică şi susţinere cu nutrienţi.

„Tratament specific al bolii nu există“

Importantă în această boală este diagnosticarea corectă, adaugă dr. Chiţanu, care se poate face doar în cabinetul pediatrului, pentru că boala nu are semne distinctive clare. Cât priveşte tratamentul, acesta este unul care se adresează simptomelor. „Tratament specific al bolii nu există. Se face doar tratament suportiv“, explică dr. Brînză.

Astfel, pentru febra înaltă se administrează antitermice de tipul paracetamolului sau ibuprofenului; dacă veziculele determină prurit, trebuie administrate soluţii de glicerină, stamicină, anestezină, aciclovir pentru a împiedica scărpinatul. Totodată, se recomandă gargara cu apă bicarbonatată şi comprimatele de supt pentru calmarea durerilor produse de leziunile de la nivelul gurii. Erupţia de pe piele se tratează prin aplicarea de creme calmante, mai spune dr. Brînză. „Aciclovirul, ca antiviral, administrat oral, se ia doar la indicaţia medicului.“

Imagine indisponibilă

Antibioticele sunt contraindicate

Fiind o boală virală, antibioticele sunt contraindicate şi nu fac decât să slăbească şi mai mult sistemul imunitar al copilului. „Boala are o evoluţie autolimitată, în şapte-zece zile organismul reuşind singur să neutralizeze virusul. Vindecarea duce la imunitate împotriva virusului care a cauzat boala. Totuşi, serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase şi, din această cauză, boala se poate repeta sub forma unei noi infecţii“, potrivit dr. Brînză. Vestea bună este însă că imunitatea faţă de boala gură-mână-picior devine tot mai bună pe măsură ce copiii cresc, adaugă medicul primar pediatru.

Diagnosticul corect se pune în urma unei anamneze care ia în calcul vârsta copilului, semnele de debut, simptomele bolii. Este un diagnostic clinic, punctează dr. Brînză. Dacă medicul suspectează un alt diagnostic – varicelă, stomatită aftoasă, alergie la medicamente – pot fi efectuate şi investigaţii paraclinice care pot evidenţia prezenţa virusului în materiile fecale, dar nu este o analiză de rutină.

Este o boală simplă, dar cu un disconfort mare, admite dr. Brînză. Din acest motiv, medicii le recomandă părinţilor să nu intre în panică şi să gestioneze cu calm episoadele de irascibilitate ale copilului determinate de boală.

Ce complicaţii pot apărea

De cele mai multe ori, tratamentul bolii gură-mână-picior se face la domiciliu. Boala nu necesită internare, dar copilul trebuie izolat, scos din comunitate pentru a nu-i infecta şi pe colegi. Hidratarea corespunzătoare face şi ea parte din tratament, la fel şi hrana mai mult lichidă dacă micuţul are dificultăţi de înghiţire. Leziunile de pe piele se vindecă fără a lăsa urme.

Deşi este o boală considerată uşoară, în unele cazuri, poate duce la apariţia complicaţiilor. Cele mai frecvente complicaţii sunt cele de ordin digestiv, respectiv apariţia enteritei – adică a inflamaţiei mucoasei intestinale însoţită de diaree, moment în care medicii recomandă introducerea în dietă a alimentelor precum orez, morcovi şi brânză de vaci, în funcţie de vârsta copilului, potrivit medicului primar pediatru Liliana Elena Chiţanu.

Altminteri, copilul trebuie hrănit cât mai sănătos, cu mâncare conţinând cât mai puţini aditivi, adaugă dr. Rodica Nanu, medic primar pediatru. „Boala nu este o dramă. Copilul trebuie scos din comunitate, dar spălat aşa cum se face în mod obişnuit, chiar dacă are vezicule pe piele“, recomandă aceasta. Alte complicaţii, mai rare, dar mai grave, sunt cele respiratorii, apariţia pneumoniei sau a meningitei virale. „Însă eu nu am văzut niciodată un astfel de caz la mine la cabinet, doar am citit despre existenţa lor în cărţi“, subliniază dr. Chiţanu.

Pentru că după boala gură-mână-picior se produce o slăbire a imunităţii organismului, copilul trebuie protejat împotriva contactului cu alţi agenţi patogeni timp de 30 de zile de la vindecare.

hepatita a

Prevenţia este foarte importantă

Chiar dacă este o boală care apare cu o frecvenţă mai mare în comunităţi, afecţiunile virale nu au limită de vârstă, astfel că şi copiii de vârste mai mari sau chiar părinţii le pot contracta. Foarte importante în acest context sunt măsurile potrivite pentru prevenţie.

Prima şi cea mai important regulă este spălatul mâinilor cu apă călduţă şi săpun. „Copiii trebuie obişnuiţi cu spălatul mâinilor de la vârste mici. Este foarte important“, atrage atenţia medicul primar pediatru Ileana Brînză. Apoi, părinţii trebuie să şteargă mâinile micuţilor şi să le dezinfecteze cu un gel special când sunt duşi în parc, în locuri de joacă sau în alte locuri aglomerate. Atunci când strănută sau tuşesc, copiii trebuie învăţaţi să folosească şerveţele din hârtie, care apoi se aruncă imediat la coşul de gunoi.

O altă regulă importantă care împiedică răspândirea bolii gură-mână-picior, dar şi a altor boli virale, este obişnuinţa de a nu împrumuta căni, tacâmuri, haine, prosoape sau periuţe de dinţi. Hainele şi aşternuturile contaminate trebuie spălate la 90 de grade Celsius, iar suprafeţele din bucătărie, din baie, vasul de toaletă, podelele şi obiectele contaminate trebuie dezinfectate. De asemenea, medicii recomandă spălarea frecventă a jucăriilor. 

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite