30 de ani de HIV. Povestea unuia dintre primii pacienţi cu SIDA, supravieţuitor timp de 30 de ani

30 de ani de HIV/SIDA - de la „cancerul homosexualilor” la boală cronică nefatală

Astăzi se împlinesc 30 de ani de la identificarea virusului imunodeficienţei umane (HIV) de către cercetătorii din cadrul Institutului Pasteur, Franţa. Datorită progreselor obţinute de specialişti, unii dintre primii pacienţi cu HIV/SIDA supravieţuiesc şi astăzi.

Ştiri pe aceeaşi temă


În 1978 însoţitorul de zbor canadian Gaëtan Dugas, care lucra pentru Air Canada, a manifestat primele semne ale unei boli severe, necunoscute încă până atunci. De-abia în 1983, oamenii de ştiinţă francezi, sub coordonarea lui Luc Montagnier şi a lui Françoise Barré-Sinoussi (laureaţi Nobel), au identificat şi izolat virusul care mai târziu avea să se numească virusul imunodeficienţei umane (HIV). Iniţial, în SUA, afecţiunea purta numele de GRID (Gay Related Immune Defficiency – deficienţă imună a homosexualilor).

Puncte-cheie în istoria HIV/SIDA

  • În 1983, au fost raportate 3.064 de cazuri de SIDA numai în Statele Unite.
  • În 1985 cel puţin un caz de HIV/SIDA era raportat în fiecare zonă a lumii. În acelaşi an, testul HIV devine utilizabil la scară largă.
  • În 1987 primul medicament antiretroviral – zidovudina (AZT) primeşte aprobarea din partea Agenţiei pentru controlul medicamentelor şi alimentelor din SUA (Food and Drug Administration - FDA).
  • În acelaşi an Diana, Prinţesa de Wales modifică percepţia publicului asupra infecţiei cu HIV, dând mâna – fără mănuşi! – cu un pacient infectat.
  • Tot în 1987 porneşte primul program de schimbare a seringilor destinat comunităţilor de depdendenţi de droguri injectabile, pentru limitarea transmiterii virusului în aceste comunităţi la risc.
  • În 1988 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a decis ca 1 decembrie să fie Ziua Mondială HIV.
  • În 1991 Freddy Mercury moare de SIDA. Tot în acest an, fundiţa roşie devine simbolul HIV/SIDA.
  • În 1995 este aprobat de FDA medicamentul saquinavir (primul inhibitor de protează), un pas înainte în tratarea eficientă a infecţiei.
  • Apoi, în 1996 alte două medicamente, indinavir şi ritonavir, sunt aprobate de FDA.
  • În 2000 peste 34 de milioane de oameni trăiau cu HIV.
  • În 2002 HIV a devenit ucigaşul numărul 1 în categoria de vârstă 15-59 de ani. În acelaşi an ia naştere Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, TBC şi Malaria.
  • În 2003 – 5 milioane de noi infecţii cu HIV. Acesta a fost anul cu cele mai multe infecţii de până atunci.
  • În 2006 un nou medicament este aprobat de FDA – darunavir, primul medicament care se administrează o singură dată pe zi, pentru pacienţii stabili.
  • În 2007 – alte două noi medicamente – raltegravir şi maraviroc.
  • 2008 este anul uneia dintre cele mai mari realizări – obţinerea noii generaţii de tratamente antiHIV. Etravirina este primul astfel de medicament. O dată cu realizarea acestei noi clase de tratamente, infecţia cu HIV este considerată mai degrabă o boală cronică decât una fatală. În acelaşi an, Luc Montagnier şi Françoise Barré-Sinoussi primesc Premiul Nobel pentru descoperirea HIV.
  • În 2010, Organizaţia Mondială a Sănătăţii estima că 5,2 milioane de oameni primesc tratament pentru infecţia cu HIV.


Povestea lui Dab Garner – viaţa cu HIV timp de mai bine de 30 de ani

Beneficiind de progresele medicinei de-a lungul celor 30 de ani, unii dintre primii bolnavi diagnosticaţi supravieţuiesc şi astăzi. Un exemplu este Dab Garner (51 de ani), din Ft. Lauderdale, care a primit un diagnostic sumbru în 1982: cancerul homosexualilor, o boală fatală, incurabilă.

Imediat după liceu, Dab s-a mutat din orăşelul lui în San Francisco, unde exista o oarecare deschidere pentru homosexuali. Aici a cunoscut un bărbat care, la scurt timp, a trebuit să fie internat în spital din cauza numărului mare de pete violet pe tot corpul. În doar şase luni, prietenul lui Dab a ajuns de la 84 de kilograme la numai 61 de kilograme.

Nu după mult timp, Dab a început să manifeste simptome pulmonare severe, care l-au trimis la urgenţă. A intrat în carantină, fiind identificat cu boala misterioasă care omora bărbaţii homosexuali. „Am fost prima persoană din San Francisco care a ieşit în viaţă din carantină“, povesteşte Dab, care trăieşte şi astăzi datorită medicamentelor eficiente dezvoltate de-a lungul timpului şi, nu în ultimul rând, datorită sprijinului pe care l-a avut mereu din partea familiei.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările